645 matches
-
prin acești adversari. Excluderea din palmaresul și ierarhia, să-i spunem, elitistă actuală, îl aruncă inevitabil în tabăra opusă. Iar refugiul defensiv-ofensiv este îmbrățișarea deschisă a ideologiei culturale oficiale. Cu înțelesul că doar ei o exprimă în toată puritatea și intransigența (vezi demersurile așa-zișilor scriitori comuniști sub regimul Ceaușescu etc.). Doar de la această adeziune publică așteaptă ei protecție și promovare, consacrare și, mai ales, întreaga autoritate refuzată de confrați. în același timp, joacă în favoarea lor și presiunea, enormă adesea, a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
agresorului”. La 12 decembrie 1853, Stratford a făcut o ultimă tentativă de pace, prezentând sultanului un proiect, redactat împreună cu Baraguey de Hiliers, în care se propuneau armistițiu, negocieri directe ruso-turce, evacuarea Principatelor și reînnoirea convențiilor anterioare. Demersul a eșuat din cauza intransigenței Rusiei, care refuza să evacueze necondiționat Principatele, dar și din cauza hotărârii Marilor Puteri de a da o replică dură și memorabilă Rusiei. Astfel, înainte ca acest efort diplomatic să fie definitiv respins, flotele aliate au intrat în Marea Neagră, la 4
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
sa, orice pretext pentru o intervenție țaristă, făcând, în același timp, posibilă modernizarea structurilor politicosociale și instituționale ale țării în cadrul statutului juridic al Țării Românești, în limite acceptabile de către Poartă. La începutul lunii august însă, Colquhoun s-a lovit de intransigența trimisului otoman, care intenționa să impună o caimacamie în frunte cu Villara și Băleanu, doi dintre miniștrii lui Bibescu cei mai detestați de revoluționari. Colquhoun îi sugera, în schimb, pe Th. Văcărescu și pe frații Golescu. La întrebarea lui Suleiman
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
Anvers capitala economică a lumii. În timpul ultimilor ani ai domniei sale, apariția garnizoanelor spaniole în orașele Flandrei a trezit îngrijorarea Țărilor de Jos. Instalarea puterii lui Filip al II-lea nu putea decît să agraveze situația. Pentru a se apăra de intransigența suveranului spaniol, Țările de Jos aleg și ele calea particularismului național. Cînd îl moștenește pe Carol Quintul, Filip al II-lea părăsește Țările de Jos și nu mai revine aici. Sora sa vitregă, Margareta de Parma este cea care guvernează
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
fără regat, încearcă să i-1 smulgă lui Mayenne, aliat al lui Filip al II-lea, ale cărui trupe au pătruns în Franța. Începe o luptă ciudată, fără victorii hotărîtoare, adversarii ferindu-se să bruscheze lucrurile. În timp ce Mayenne, depășit de intransigența membrilor parizieni ai Ligii, a făcut eforturi deosebite pentru a rezista presiunilor continue ale lui Filip al II-lea, Henric de Navarra intenționează să cucerească odată cu regatul și inimile supușilor săi. În acest scop, el începe să plece urechea la
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
rupe digurile: inundînd polderele maritime, ei își distrug deliberat pămînturile cucerite cu atîta răbdare din mare. Ludovic al XIV-lea fiind oprit de ape, de Witt propune să negocieze și oferă regelui compensații financiare și onorifice. Se izbește însă de intransigența lui Louvois care îl sfătuiește pe Ludovic al XV-lea și cere nici mai mult nici mai puțin decît dezmembrarea Provinciilor Unite. Această cerere exasperează rezistența olandeză: o tresărire de revoltă populară răstoarnă sprijinul republican și îl aduce pe Wilhelm
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
la Tana, prin Cracovia și Liov, scria că negustorii captivi sunt sănătoși, iar marele han, care revenise asupra unor măsuri, era dispus să trateze un aranjament, dar fără a acorda despăgubirile cerute de cele două republici. Genova interveni atunci cu intransigență și invită pe ambasadorii Veneției la Caffa, unde luară o hotărâre comună pentru boicotarea comerțului cu Kipciakul, oferind conaționalilor, permisiunea de a-și descărca mărfurile în cetatea lor până la obținerea daunelor. Aflând de inițiativa genovezilor, Gianibek înconjură Caffa cu peste
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
astfel de situații nu cred că am fost eu, ci acei care s-au pretat la asemenea schimbări de macaz. De-a lungul anilor, mulți prieteni comuni s-au plâns dnei Monica Lovinescu și dlui Virgil Ierunca de o anume intransigență de care aș da dovadă, de o neîndreptățită prioritate pe care o dau eticului în defavoarea esteticului. Mi-l amintesc pe dl Ierunca amuzându-se și încercând să dezmintă o asemenea percepție. Și totul vine dintr-o experiență personală. Aflându-mă
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
fi scena politică autohtonă („indulgența complice”, „voioasa empatie față de iscusința și de venalitatea flagrantă”, epidemia „schimbărilor la față”), se declară „stupefiată de cantitatea de energie - și de venin - oricând disponibile când vine vorba de Emil Constantinescu”, și denunță „elanul de intransigență” dovedit de opinia publică „jurnalistică și politică” față de fostul șef al statului. E multă dreptate în cele scrise de către dna Petre. Și nu puțină eroare. Parte din timpul pe care Domnia sa îl dedică listării realizărilor administrației Constantinescu - multe din ele
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
să se concilieze sau să se înlăture conflictele dintre ele, democrația a fost viabilă. Oricum, într-o eră a revoluțiilor și tensiunilor sociale, relațiile dintre diferitele categorii ale societății era caracterizate, mai degrabă, de conflict decât de coexistență pașnică. Iar intransigența ideologică și de clasă putea distruge, mult mai ușor, guvernul democratic. A treia condiție a fost ca guvernele democratice să nu aibă prea mult a face cu guvernarea. Parlamentele au început să funcționeze nu atât ca să guverneze, cât pentru a
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
aceasta le-a fost opțiunea. Aceiași critici însă, care au acaparat funcții numeroase și nemeritate după 1990, au acționat violent împotriva celor care folosesc forma autentic românescă sînt, fără a avea vreun drept legal pentru a schimba formele limbii, manifestînd intransigență totalitară excesivă, ceea ce atestă că de fapt ei înșiși sînt firi despotice și iraționale, independent de regimul politic pe care-l slujesc. În trecut însă, fiind temători că și-ar putea pierde avantajele, criticii literari și inginerii activiști nu au
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
plătește la rîndul ei ceea ce datorează. În sfîrșit, președintele Consiliului francez este obligat să acționeze înainte ca șantajul cu apropierea de URSS exercitat de Germania asupra occidentalilor să determine Londra și Washingtonul să ceară Parisului să-și mai reducă din intransigență. Spre sfîrșitul toamnei anului 1922, o acțiune de forță pare inevitabilă, în cursul verii, cancelarul Cuno a anunțat că țara sa este incapabilă să-și onoreze plățile și a cerut un moratoriu pe care Poincare l-a respins. Din momentul
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
deosebit în rîndurile partizanilor unei Europe supranaționale. După discuții interminabile și negocieri strînse, "planul Fouchet" pare totuși să fie pe punctul de a reuși, căci germanii, italienii și luxemburghezii acceptă pînă la urmă să se alăture propunerilor franceze. Numai că intransigența lui Paul-Henry Spaak și a olandezului Joseph Luns pe de o parte și înverșunarea poziției gaulliste pe de altă parte, sfîrșesc în ianuarie 1962 prin prezentarea unui nou text mai puțin ambițios decît precedentul legat poate și de ofensiva atlantică
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
țări a unor proceduri permanente, ceea ce va constitui pentru viitor un capitol important al construcției europene. Probabil că era din nou prea devreme pentru ca axa Paris Bonn să poată servi drept forță motrice pentru procesul de integrare, ținînd cont de intransigența celor doi parteneri în numeroase probleme și de urmările încă dureroase ale Războiului Rece. Va trebui ca mentalitățile să se schimbe, mai ales în Franța, iar "destinderea" să ofere un cadru propice acțiunilor lor comune. Meritul politic al generalului în
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
dintre cerințele împotriva "comuniștilor corecți și ai șefilor militari considerați dușmani ai poporului". El mai denunță unele după altele "cultul personalității", folosirea sistematică a abuzului de putere, a terorii, incompetența "mareșalissimului" în pregătirea războiului, deportările masive ale unor populații întregi, intransigența în legăturile cu celelalte state socialiste și se încheie cu concluzia necesității de a "aplica în totalitate principiile leniniste despre democrația socialistă". Altfel spus, greșelile și crimele lui Stalin sînt prezentate ca o îndepărtare de la norme, un incident în evoluție
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
pariziană fără să existe însă vreo legătură directă între cele două evenimente. Manifestații ale studenților, profesorilor și intelectualilor au loc la Varșovia și în alte orașe din Polonia, reprimate cu duritate de regimul lui Gomulka. În URSS, unde tendința spre intransigența reprezentată de Brejnev cîștigă teren în fața celei reprezentată de Kosîghin, reacția față de evenimentele de la Praga este tot atît de puternică mai ales după apariția în "Literarni Listi" pe 27 iunie, a apelului către populația cehoslovacă ("2.000 de cuvinte") în
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
uzinelor "Skoda". Așa se explică deci intervenția lui Eduard Beneș pe lîngă Gheorghe Tătărăscu. Personal, Gheorghe Tătărăscu văzuse de la început repercusiunile internaționale ale afacerii "Skoda" și căutase pe căi lăturalnice să reducă din importanță și senzațional. Se izbise însă de intransigența lui Grigore Iunian și de violența intervențiilor la tribuna Camerei a doctorului N. Lupu. Mai era încă un obstacol, regele. Ostilitatea între Iuliu Maniu și rege era deschisă. Afacerea "Skoda" era un prilej pentru a fi exploatată împotriva celui care
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
din Iași, detașat aici pentru că în Suceava nu exista un Tribunal Militar. Momentul a fost destul de important, deoarece majoritatea deținuților (mai ales cei legionari, dintre care unii mai fuseseră închiși și înainte de 1945) se așteptau la condamnări moderate, astfel că intransigența comuniștilor a contribuit la demoralizarea lor. Prin urmare, cei dispuși să se alăture unei acțiuni care ar fi putut conduce la eliberarea înainte de termen s-au înmulțit, rândurile colaboratorilor lui Bogdanovici îngroșându-se după pronunțarea sentințelor cu Leonard Gebac, Ion
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
mare. Toți seamănă ca niște picături de noroi. Asemănarea așa de pronunțată între Petre P. Carp și dl. Iancu Flondor a concentrat dintr-o dată toate simpatiile din vechiul regat în preajma lui. Moldova, în special, se simte măgulită că a doua intransigență morală răsare tot în ținuturi moldovenești.” Iar în Bucovina nr. 82 se spune: „Nedespărțit de pământul său iubit, a stat strajă neclintită în tot timpul de dominație a altor nații, a austriecilor și rușilor, apărând de-a pururi interesele neamului
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de caracter. Pe măsură ce i se accentua slăbiciunea fizică, forța sa sufletească iradia. Trupul, unealtă fragilă și străvezie, i se transformase într-un vehicul de unică folosință: aceea de a-i purta, asemenea unei monturi ieftine de inel, piatra prețioasă a intransigenței morale. Dacă Securitatea l-ar fi ocolit și l-ar fi lăsat liber, mulți pușcăriași ar fi fost privați de un tipar de comportament impecabil. În persoana discretă a lui Zub, moralitatea era singurul lucru lipsit de discreție. Devenit model
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
reproșul de a nu mă apropia mai decis de „forțele binelui politic”, adică de ceea ce se chema pe atunci „opoziție”. Dar pe mine, În acei ani, până’n ’96, dar și după, m-a paralizat, ca să zic așa, tocmai această „intransigență” politică care nu-și mai avea rostul și, chiar și În zilele mineriadelor, când panica unor intelectuali era la vârf, eu m-am exprimat cu moderație, În sensul că pericolul „Întoarcerii comunsimului” era iluzoriu, că toate aceste incidente, oricât de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dezunite! Fervoarea unor scriitori, mai ales, de a „lupta contra comunismului” când Întreg comunismul „real” era la pământ În Europa trăda frustrarea de a nu o fi făcut În timp ce „acesta” era Încă activ și nociv. Și acerba lor Încrâncenare și „intransigență” după nu făcea decât să trădeze pasivitatea și dezorientarea de dinainte și mai ales de atunci când Încă se mai putea; În lunile și anii de după acel „iulie ’71”, a „tezelor” celebre, moment când Ceaușescu apuca pe un drum ce-l
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
în activitate al samaritenilor dragi lui Isus, care se consideră descendenții direcți ai celor două triburi coborâtoare din Iosif, dar care nu recunosc exact aceeași Tora ca evreii ortodocși. Discuție lângă puț cu un misionar nordic. Omul e cunoscut pentru intransigența și pentru abnegația lui. Se achită conștiincios de datoria lui de solidaritate față de locuitorii care, de pe 28 septembrie 2006 până pe 26 februarie 2007, îmi precizează el cu o exactitate specifică funcționarilor ONU, au avut șase sute treisprezece uciși, din care optzeci
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și am reușit cum-necum să supraviețuiesc. În 1997, era un oraș prielnic pentru cineva căzut în "tentația anonimatului". Aici erau câțiva prieteni scriitori, de vârste diferite, pe care îi apreciam în mod deosebit... aveam cu toții încredere în importanța scrisului, în intransigența spiritului critic și vorbeam la nesfârșit despre literatură. Printre cei mai apropiați, într-o enumerare cronologică: Antonio Patraș, Cristian Tanasescu, Ovidiu Nimigean, Iulian Doroftei, Emil Iordache (dispărut prematur), Dan Lungu, Radu Andriescu, Horațiu Decuble, Michael Astner, Mariana Codruț. Mulți dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Creșterea jalei românești Și-a patriei belire...! Nu am reușit să fiu original, după cum observ, dar cine mai poate fi original, în limba română, în registru encomiastic? Din cele două cărți amintite mai sus reiese că sunteți de o maximă intransigență, mai ales cu colegii de breaslă și de generație. Cui acordați, totuși, iertare? De ce cu unele nume, recunoscute, drept "colaboraționiste", faceți mici (sau mari?) concesii? Dragă Adrian Alui Gheorghe, cei care, în opinia mea, au comis față de mine un păcat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]