1,083 matches
-
disciplinei de partid conduce la faptul că partidele politice nu domină mecanismele procedurale interne ale legislativului. În al treilea rând, resursele financiare importante de care beneficiază Congresul precum și administrarea proprie a acestora, îi dă posibilitatea dea se manifesta mult mai intransigent și eficient puterii executive. Parlamentul European este succesorul și continuatorul Adunării Comune, înființată în 1952 prin Tratatul care instituie Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO). Cu fiecare nou tratat, Parlamentul European (această denumire există din 1962) și-a extins
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
Sbiera, profesoară de limba română - distinsă, întotdeauna îmbrăcată elegant dar fără ostentație, o mare doamnă în adevăratul înțeles al cuvântului; Ion Buciuceanu, profesor de limba rusă, tatăl marii artiste Tamara Buciuceanu Botez, care nu făcea niciodată rabat la calitate, întotdeauna intransigent dar corect, chiar dacă și după zece ani de la absolvire le mai vorbea întâlniților despre romanul stalinist „Așa s a călit oțelul” de N. Ostrovski; Ion Bujen iță, profesor de matematică ce se străduia să i învețe obiectul pr etențios și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
a unui demers administrativ. Pedepsele penale prevăzute, un an de închisoare și o amendă de 100 000 de franci (15 000 de euro) nu sunt decât rar aplicate. De aceea, nobilii înșiși rămân cei mai buni garanți și cei mai intransigenți gardieni ai autenticității calității de nobil revendicate. Pentru a rezolva situațiile confuze, în 1932 ducele de Levis-Mirepoix a creat Asociația de întrajutorare a nobilimii franceze (ANF). Faptul că se folosesc titluri uzurpate sau nume cu aparență nobiliară este un indicator
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
reconstruirii adolescenței. Jurnalul din primii ani ai Parisului este marcat de hotărârea de a suprima orice urmă afectivă. La apa Vavilonului este în prima parte "Un extemporal scris cu puritatea ființei de atunci și corectat, cu creion apăsat, de cea intransigentă și profesoral scrupuloasă de acum"369. Eugen Simion expune problematica lecturii și a lectorului jurnalului intim și din perspectiva autorului, propriul lector, motivat de rememorarea unor evenimente, de justificarea continuării jurnalului sau de verificarea estetică. Relectura presupune în acest caz
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
ocazii, fel de fel de concursuri și jocuri care de care mai provocatoare și mai atractive, ca niciodată în timpul anului universitar. Totul era organizat perfect, cu responsabilități precise, începând de la conducătorii de grupe, responsabilii de ani până la supraveghetorii și activiștii intransigenți cu care nu era bine să ai de-a face. În concluzie, ca să nu riști să fii sancționat sau, în cel mai fericit caz, luat în colimator, admonestat și trecut pe lista neagră, trebuia să te prezinți personal la apel
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
viitor. El făcea cunoscute radioascultătorilor americani, la 28 septembrie, impresiile legate de vizita în România, țară ferm angajată în dorința de a-și păstra nealterate independența și frontierele naționale 67. Culbertson lega împletirea unor atare obiective de o atitudine mai intransigentă a Angliei și a Franței față de actele de forță ale Germaniei hitleriste. Evenimentele de la mijlocul lui martie 1939, care au culminat cu dispariția Cehoslovaciei, au slăbit capacitatea defensivă a României 68. Într-un asemenea context internațional s-a produs demersul
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
acțiune publică, și să apere Biserica (mai ales Biserica Catolică) împotriva curentelor laiciste și anticlericale manifestate în cadrul Statelor moderne. Sînt imposibil de evitat, cel puțin în ceea ce privește originile democrației creștine, referințele la ceea ce Emile Poulat numea "matricea"9 adică la catolicismul intransigent al lui Jean-Marie Mayeur 10. Mișcarea "Intransigeantisme", după expresia istoricilor italieni, care stabilesc astfel puntea de legătură între credință, angajamentul religios și acțiunea politică, înțelegea să apere, în secolul al XIX-lea, societatea creștină, avînd la bază condamnările proferate în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cartă a ordinului social-creștin, Rerum novarum, și care, în 1901, împreună cu enciclica Graves de communi a adus democrația creștină la opțiunea creștinării societății. Dar filiația nu este atît de simplă precum pare. Dacă este adevărat că creștin-democrații datorează mult tradiției intransigente și filosofiei contrarevoluționare, aceștia au acționat în secolul XX mai ales asupra joncțiunii cu principiile democrației moderne, afirmînd dorința de a făuri o adevărată democrație politică, întîlnind astfel o altă tradiție, aceea a catolicismului liberal, ceea ce presupunea o anumită complexitate
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
joncțiunii cu principiile democrației moderne, afirmînd dorința de a făuri o adevărată democrație politică, întîlnind astfel o altă tradiție, aceea a catolicismului liberal, ceea ce presupunea o anumită complexitate. Odată cu trecerea de la tradiția liberală, atașată formelor reprezentative ale democrației, la tradiția intransigentă, se trece de la noțiunea de mișcare (adică ansamblul de activități și organizații plasate sub autoritatea și sub controlul ierarhiei ecleziastice, formînd o populație de laici militantă în opoziție fermă cu liberalismul și socialismul) la aceea de partid autonom și non-confesional
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cînd, în Franța, drama din Fourmies de la 1 mai 1891 scotea în evidență pericolul unui război social. Pentru creștini-democrați, aceasta a devenit o adevărată cartă socială. În mod cert, catolicismul social nu se identifica numai cu aceștia, departe de așa ceva: intransigenți, tradiționaliști, liberali, paternaliști, progresiști mai tîrziu, toți aveau în comun această enciclică pe care fiecare și-o revendica. Ea mergea în mod deosebit în direcția curentului creștin-democrat, amorsînd o ruptură cu viziunea providențială despre societatea împărțită în săraci, care trebuiau
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
11. Alessandro Manzoni, autorul, în 1819, al Osservazioni sulla Morale cattolica (și nu numai al celebrului roman O promessisposi), Cesare Balbo, aristocrat piemontez, istoricul genovez Gino Capponi, Raffaello Lambruschini, Bettino Ricasoli, Vito d'Ondes Reggio, înainte de a opta pentru pozițiile intransigente în urma ocupării Romei, au contribuit la îmbogățirea acestei ideologii italiene. Vincenzo Gioberti, mult mai angajat în activitatea politică, a urmat o altă cale. Sub influența lui Mazzini, el a îmbrățișat cauza unificării Italiei. Exilat la Bruxelles, el a publicat în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
credinței. Ei sînt, fără îndoială, precursorii democrației creștine. Ei anunță evoluțiile din sînul Bisericii catolice, după cum o demonstrează deciziile Conciliului Vatican II privind libertatea religiei. Dar democrația creștină își are rădăcinile în egală măsură și în cealaltă tradiție, a catolicismului intransigent. Intransigența Catolicismul intransigent este o replică dată liberalismului. Avîndu-și rădăcinile în tradiționalism, el își extrage vitalitatea din trezirea spiritului religios de la începutul secolului al XIX-lea: fervoarea cucerniciei populare, amploarea pelerinajelor, înflorirea ordinelor și a congregațiilor religioase, înmulțirea acțiunilor care
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
fără îndoială, precursorii democrației creștine. Ei anunță evoluțiile din sînul Bisericii catolice, după cum o demonstrează deciziile Conciliului Vatican II privind libertatea religiei. Dar democrația creștină își are rădăcinile în egală măsură și în cealaltă tradiție, a catolicismului intransigent. Intransigența Catolicismul intransigent este o replică dată liberalismului. Avîndu-și rădăcinile în tradiționalism, el își extrage vitalitatea din trezirea spiritului religios de la începutul secolului al XIX-lea: fervoarea cucerniciei populare, amploarea pelerinajelor, înflorirea ordinelor și a congregațiilor religioase, înmulțirea acțiunilor care implicau un militantism
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
regăsește neîncrederea în Statul centralizator și puternic, susținerea grupurilor intermediare, garante ale unei societăți organice, și mai ales a corporațiilor ca bază a societății. Ea este însă foarte puternic și profund antiliberală. Dacă la catolicii liberali exista un deficit social, intransigenții căutau răspunsul la sfidarea revoluției industriale într-o societate în întregime creștină. Construirea mitului lui Garcia Moreno este reprezentativă pentru programul intransigent. Acest președinte al Republicii Ecuador între 1861-1865 și 1869-1875, asasinat în 1875, care susținuse o politică confesională în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a societății. Ea este însă foarte puternic și profund antiliberală. Dacă la catolicii liberali exista un deficit social, intransigenții căutau răspunsul la sfidarea revoluției industriale într-o societate în întregime creștină. Construirea mitului lui Garcia Moreno este reprezentativă pentru programul intransigent. Acest președinte al Republicii Ecuador între 1861-1865 și 1869-1875, asasinat în 1875, care susținuse o politică confesională în țara lui, a fost considerat restauratorul societății creștine împotriva impietății liberale. Acest program era considerat o dovadă că edificarea societății creștine era
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
creștină, afirmă Jean-Marie Mayeur 15, se construiește plecînd de la "refuzul total al societății născute în urma Renașterii, Reformei și Revoluției, dominată de individualism și raționalism, de secularizarea statului, de știință și gîndire". Se schițează astfel, în mod clar, legătura cu catolicismul intransigent, contrarevoluționar și ultramontan, alimentat de magisteriul pontifical. Pretutindeni, în Franța și în Germania, în Belgia și în Italia, programul era asemănător: el își propunea să restabilească influența Bisericii asupra societății ca în Evul Mediu, cînd domnea unanimitas christiana, cînd individul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
fraternitatea bazele concepțiilor moderne, nu puteau fi eficiente decît dacă erau recunoscute ca "principii de natură și binecuvîntate de Evanghelie"3. Dar vremurile nu erau propice reconcilierii 4, așa cum o demonstrează legile anticlericale din 1866-1867, iar cu sprijinul papei curentul intransigent, întreținut de La Civiltà Cattolica, domina catolicismul italian. În statele confederației germanice situația era diferită. În ansamblu, revoluțiile de la 1848 au adus mai multă libertate catolicilor. Aceasta s-a întîmplat mai ales în Prusia, unde aceștia erau în minoritate, Constituția adoptată
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
democrației creștine. Un cadru general în schimbare Problema socială era foarte acută, iar angajarea catolicilor pe acest "front" era foarte puternică: o multitudine de opinii, de lucrări, de asociații, al căror caracter efervescent trebuie menționat. Răspunsurile la problema socială erau intransigente, respingînd orice compromis cu societatea liberală, responsabilă pentru tot răul. Acestea erau susținute de un cler numeros, activ, foarte angajat, mai ales în anumite regiuni cum ar fi Veneția, Renania, nordul Franței, Flandra, și de congregații al căror număr sporea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
inițiativa papei, a fost creată Asociația Congreselor care, la început, era mai mult o nebuloasă decît o adevărată organizație, dar care, trecînd prin parohii și dioceze, a înrădăcinat inițiativele catolicilor în realitățile sociale și le-a grupat într-o perspectivă intransigentă. Ambiția sa era aceea de a promova o societate creștină opusă Statului liberal. Orice încercare de apropiere de liberali era sortită eșecului, căci abia mai tîrziu s-a putut afirma un anumit clerico-moderantism. Ocuparea Romei, precedată de legi laiciste, mai
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
politici influențate de liber-cugetători, căreia catolicii i-au răspuns prin întrunirea din 1863 a Congresului de la Malines, versiunea belgiană a Katholikentag-ului. În 1864 și 1867 au urmat și alte congrese. În 1868 a fost fondată Federația Cercurilor Catolice. De tendință intransigentă, aceasta s-a bucurat de sprijinul papei Pius al IX-lea. Guvernul liberal format de Frère-Orban și-a accentuat politica anticlericală mai ales prin legea învățămîntului, care i-a scandalizat pe catolici și a provocat ruptura relațiilor diplomatice cu Sfîntul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
franceză numită a "Ralierii". În 1891, el a oferit, prin Rerum Novarum, un text care a pus bazele democrației creștine, "marea cartă a acțiunii social-creștine", cum o numea papa Pius al XII-lea5. Acest magisteriu cu care s-au identificat catolicii intransigenți, caracterizat de un refuz cvadruplu al individualismului, al liberalismului, al secularizării (laicizării) și al socialismului definește generația Leon al XIII-lea, a preoților "oameni ai poporului" și a laicilor angajați în diferite organizații și autonomi într-o oarecare măsură față de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
noi creștinătăți, Leon al XIII-lea i-a invitat pe catolici să fie prezenți în viața politică și în instituții, dar nu neapărat să creeze partide confesionale. Astfel, în Franța, încercarea lui Albert de Mun, provenit din sînul catolicismului social intransigent, de a forma în 1885 un partid catolic care amintea de Zentrum-ul din Germania, pe baza unui program de apărare a valorilor catolice și a intereselor bisericii, s-a lovit de ostilitatea Romei și a pus gaz pe foc. Programul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în 1885, a eșuat brusc, anii 1890 au fost, în schimb, marcați de primele încercări reale de a organiza o mișcare creștin-democrată. La bază se aflau "preoții democrați": Trochu, Calippe, Lemire, Naudet, Pastoret, Gayraud, Garnier, Dehon, Six. Descendenți ai legitimismului intransigent și social, ultramontani, mulți dintre ei trecuți prin Acțiunea Cercurilor, acești preoți tineri, născuți după 1850, s-au detașat treptat de cauza monarhiei. Cîțiva au intrat în Parlament, cum ar fi abatele Lemire, deputat de Hazebrouk între 1893-1928, sau abatele
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
În februarie 1891, în urma acestor Congrese și înainte de apariția enciclicei, a fost fondată Liga Democratică belgiană de către Georges Helleputte. Ultramontan, el era membru al influentei confrerii Saint-Michel, fondată în 1875 de economistul Charles Périn, care, inițial, fusese adeptul curentului politic intransigent al Tinerei Drepte, în numele căreia fusese ales deputat în 1889. Liga, mișcare socială și politică în același timp, se sprijinea pe o multitudine de inițiative sociale, asociații, cercuri de studii, ligi de apărare a țăranilor (le Boerenbond), sindicate (în cadrul cărora s-
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
era suficientă. În 1902, înlocuirea lui Paganuzzi cu contele Grosoli, un moderat mai deschis, părea să aducă coeziunea. Dar cel de-al XX-lea Congres, ținut la Bologna în noiembrie 1903, a înregistrat din nou o confruntare între creștin-democrați și intransigenții conduși de Paganuzzi. Noul papă, Pius al X-lea, îngrijorat de coeziunea catolicilor pentru a proteja depositium Fidei de atacurile modernismului, a decis operația chirurgicală: Acțiunea a fost dizolvată la 30 iulie 1904, iar Acțiunea Catolică a fost organizată și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]