1,119 matches
-
puterile, astfel că putem să ne imaginăm că o relație de posedare există măcar În dimensiunea onirică,., magicianul Întreprinde o acțiune de mortificare „i-atinge mîinile pe piept” ca mai apoi prin inducerea somnului să-i provoace reverii. Semne ale intruziunii magice ale operatorului se pot desluși Între fantele dintre veghe și somn „iar ea vorbind cu el În somn /oftînd din greu suspină”. Citim aici toate semnele fiziologice ale oricărui discurs erotic : suspinul, fața Întoarsă, ochii Închiși sunt fenomene ale
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
iar ea vorbind cu el În somn /oftînd din greu suspină”. Citim aici toate semnele fiziologice ale oricărui discurs erotic : suspinul, fața Întoarsă, ochii Închiși sunt fenomene ale unei activități erotice subtile, ale unei posedări transparente, ale unei legături onirice. Intruziunea operatorului magic În Însăși materia reveriei are drept scop dematerializarea dorinței, simplificarea corpului material, eterizarea sa făcînd din trup un vehicul eteric, suav, manevrabil, ușor de indus și lesne transferabil, fără voință și fără Împotrivire . Visul iată capcana prin care
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
diferență majoră, totuși: în toate cele trei cicluri de scrisori (Scrisoare dintr-un ceainic mic, Scrisoare pe trecerea de pietoni, Scrisoare insulară) sunt valorificate cu precădere motivele subsecvente eroticii agonice. În carte sunt recognoscibile, bunăoară, despărțirea ca ruptură de Celălalt, intruziunea în relația aproape epuizantă a unei alterități ostile, absența actuală ca o rană, stigmatul amintirilor dureroase. Pelicula amoroasă, sfârșitul relației și aclimatizarea treptată cu noua stare de fapt a femeii se proiectează însă pe un ecran original, în ciuda influențelor expresioniste
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de riscuri în termenii cunoașterii problemelor economice și mai cu seamă în cei ai soluțiilor oferite. Adesea i s-au reproșat holismului predilecția pentru gîndirea socială ca un dat omogen și absolut și soluții colectiviste generatoare de intervenționism statal și intruziuni politice în viața privată. Însă, fapt meritoriu, cercetările colegului nostru evită capcana colectivismului. Perspectiva sa nu exclude metoda analitică, ci dimpotrivă, aduce în dezbatere metodele analitice ale mai multor domenii sau discipline științifice. În plus, nu este foarte atras și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
comerț etc.37, au alternat cu stagnări sau chiar reculuri în sectoarele economice vitale ale Moldovei, acolo unde lipsa resurselor și a specialiștilor, asociată cu teama sau prudența potențialilor întreprinzători localnici în prospectarea ori declararea acestora erau marcate și de intruziunea intereselor franceze, nu mai puțin și prusiene, în acapararea pozițiilor cheie și a concesiunilor profitabile în noul El Dorado, cum se înfățișau, occidentalilor, Principatele de la Dunărea de Jos38. Oarecum explicabile, în acest sens, sunt și unele măsuri adoptate de Ghica
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
se pare esențială. Nu neagă că a citit multe cărți de etnografie, din pur interes personal, nici că întîlnirea cu populația Kanak din Noua-Caledonie a reprezentat pentru el evidența supremei alterități culturale. Dar François Garde nu crede că există o intruziune a realului în ficțiune, ci mai degrabă o intruziune a propriului său real, ceea ce schimbă totul. Atunci cînd scrie, nu poate și nici nu vrea să facă diferența între realul și imaginarul său. Cuvintele se aștern unul după altul (scrie
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cărți de etnografie, din pur interes personal, nici că întîlnirea cu populația Kanak din Noua-Caledonie a reprezentat pentru el evidența supremei alterități culturale. Dar François Garde nu crede că există o intruziune a realului în ficțiune, ci mai degrabă o intruziune a propriului său real, ceea ce schimbă totul. Atunci cînd scrie, nu poate și nici nu vrea să facă diferența între realul și imaginarul său. Cuvintele se aștern unul după altul (scrie pe hîrtie, cu stiloul, înainte de a trece textul pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lasă seduși. Iată două fragmente din Barbă Albastră, ce reia povestea binecunoscută din altă perspectivă, cea în care orice ființă umană are dreptul la camera ei secretă, la un colțișor ferit, și e autorizată să pedepsească oricît de sever o intruziune. Să ne amintim de miturile gnostice în care Sophia, eonul îndrăgostit de propria-i lumină și arzînd de dorința de a-și cunoaște Tatăl, începe să cadă tot mai jos, pe urmele falsei străluciri, pînă cînd tatăl ceresc i-l
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mare ar putea fi convingerea unui cercetător că vorbește despre realitate, există un număr de presupoziții sau categorii cu care acesta operează și care s-ar putea să nu fie în relație de corespondență cu realitatea studiată, ci să reprezinte "intruziuni" subiective care apar din diverse rațiuni, cum ar fi aceea a ordonării evenimentelor în "recipiente" categoriale distincte. De altfel, John H. Arnold mărturisește că "cel mai specific aspect al istoriei este producerea povestirilor 20 (the production of narrative), sau, în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ce influențează relația omului cu elementele cele mai naturale, cum ar fi viața și moartea, impunând o grilă proprie de lectură a lumii, ce pare a aliena statutul subiectului. Acest gânditor propune și o sintagmă "era tehnoculturii"pentru a sublinia intruziunea crescândă a mijloacelor tehnice în aproape orice tip de proces, inclusiv (sau mai ales) în cel cultural. În viziunea lui Gianni Vattimo, revoluțiile tehnologice au făcut ca lumea să devină "transparentă", plurală și complexă, astfel încât însuși "termenul de postmodern are
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
contextual al pretențiilor de adevăr sau le consideră ca fiind "istorice". 5. Teoretizează lipsa de putere pe care indivizii o resimt în fața tendințelor globalizatoare. 6. Consideră procesul "golirii" de sens a vieții de zi cu zi ca un rezultat al intruziunii sistemelor abstracte. 1. Identifică dezvoltările instituționale care creează un sentiment al fragmentării și al dispersiei. 2. Consideră modernitatea târzie drept un set de circumstanțe în care dispersia este legată dialectic de tendințele profunde spre integrare globală. 3. Vede sinele ca
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fi situația în termeni estetici, filosofici sau ideologici"163. La o concluzie similară pare a ajunge și Mircea Cărtărescu, care, studiind "taberele" comentatorilor care văd în postmodernism mai curând continuitate și pe cele care susțin varianta rupturii de modernism, observă intruziunea termenului opus în fiecare dintre cele două poziționări. Chiar dacă criticii postulează continuitatea sau recuperarea trecutului și a tradiției, de obicei reclamă ca acestea să fie înfăptuite la modul ironic, parodic, intertextual, ceea ce înseamnă că postulează în același timp și ruptura
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ca și textul literar criticat) este în continuă creștere din moment ce furnizează o revizuire a vocabularelor finale care ne-ar constitui. Mai mult, pentru ironist, critica literară este "disciplina intelectuală conducătoare", iar criticii sunt adevărații "sfetnici morali". Habermas atenționează asupra pericolului intruziunii criticii literare în activitatea criticii metafizicii, situație ce ar periclita statutul și substanța proprii fiecăreia dintre ele. Pentru filosoful german, limba nu are doar o funcție poetică, deschizătoare de lume, ci și rolul de a rezolva probleme. Deși diferitele tipuri
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
societății. De altfel, unii exegeți ai scrierilor baudrillardiene consideră că "analiza hiperrealității poate fi văzută ca o extensie și o radicalizare a teoriei reproducerii mecanice a lui Walter Benjamin"459, care dezvoltă un număr de consecințe sociale și ontologice ale intruziunii crescânde a mijloacelor tehnice în societate (în special în domeniul artei, unde exemplul fotografiei, cinematografului sau dadaismului sunt relevante). Benjamin observă că, deși în principiu, orice operă de artă poate fi reproductibilă, de abia în jurul anului 1990 tehnicile de reproducere
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cu consumul. Așa cum omul contemporan consideră mai "reală" imaginea oferită de cinematograf decât aceea oferită de pictor 461, deși mijoacele tehnice utilizate în producerea unui film sunt infinit mai complexe în raport cu mijloacele folosite de către un pictor, iar gradul lor de intruziune și de modificare a realității este semnificativ, la fel este schimbarea mecanismului uman de percepere și definire a realității în confruntarea lui cu noile mijloace tehnice care vor apărea în viitor. Pentru perioada la care se raportează Benjamin, corelația dintre
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pe care o simți atunci când vezi că altcuiva i se întâmplă ceva îngrozitor. Teroarea este ceea ce simți când acel ceva este pe cale să ți se întâmple ție" (Sullivan, 1986: 339). O simplă modificare de perspectivă, operată instantaneu și la adăpostul intruziunilor raționale, este, uneori, suficientă pentru a ne determina să sesizăm diferența specifică dintre cele două stări. Dihotomia pare să se mențină și în cazul cinematografului, Jonathan Penner și Steven Jay Schneider diferențiind între teroare, care, "ascunsă îndărătul ușii, promite suferința
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
încă șovăielnice, naratorul fiind, previzibil, omniscient, însă acesta face uz de prerogativele sale într-un mod ostentativ, aproape supărător atunci când ni-l introduce în scenă pe postelnicul George, bătrânul și nevrednicul soț al Elenei. Efectele ar fi fost augmentate dacă intruziunile auctoriale ar fi fost, proprțional, reduse: "Ca toți oamenii ignorinți și slabi de judecată, postelnicul era superstițios. El credea în stafie, în strigoi, în iele, în zburători, în fermece". Izolat, peste noapte, într-o cameră dintr-o casă pretins bântuită
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
tremura mai mult, și a cărei ochi stinși se pironea asupra mea". Paralizia corporală este urmată de o sugestivă hipnoză, executată de temuta figură din tablou, iar starea de tensiune se disipează într-un deja familiar anticlimax secund, constituit de intruziunea canină: "Atunci!... o grozăvenie!... auzii o bătaie în ușă: una, două, trei... [...] Era cânele Balan care, scărpinându-se la ureche, lovea cu cotul piciorului în ușă". După cum se poate lesne bănui, revelația are puterea să efaseze asaltul hoardelor fantomatice, care
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mese, de pe etajere, de pe gueridoane, toate perinele divanului, mototolite de spasmul dragostei, ofereau acum o priveliște anostă, dezgustătoare. Pretutindeni se încuibase mirosul de cojoc umed și de iuft. Și pentru totdeauna". Pentru a se elibera din coșmarul impurității provocate de intruziunea "străinului", eroina, posedată de un spirit tragic, nu are alternativă. Preparativele sunt transparente: "Înfiorată, ea-și îmbrăcă paltonul îmblănit din dulapul în care mirosul impur nu putuse să pătrundă. Îți acoperi capul cu șalul și porni zorită spre ieșire". Abia
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Tinerimea Artistică, în spiritul unei obiectivități care își propune să facă dreptate unui curent de gândire și artistic scufundat, fără să adere necondiționat la valorile plastice promovate de simbolism (este mai ales cazul lui Theodor Enescu atunci când scrie despre Luchian). Intruziunea literarului în arta plastică, definitorie pentru momentul simbolist și drastic amendată de modernitate, care identifica aici semnele decadenței, cerând fiecărei arte să se concentreze asupra propriului mediu, făcea, la acel moment, dificilă o reabilitare fără rezerve a curentului. Pentru "postmodernul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
astfel să se închidă în propria lor interioritate. Spre deosebire de Khnopff, aici lipsește orice reziduu de anxietate. Expresia extatică a acestor figuri evocă, mai degrabă, o plăcută recluziune într-un spațiu care nu conține nicio amenințare apropiată și nu anunță nicio intruziune. Sfinxul lui Khnopff este pictat după chipul și asemănarea sorei sale Margueritte, față de care acesta nutrea o profundă afecțiune, relația cu sora sa fiind una din temele obsedante la Khnopff, temă transpusă în cheie simbolistă. În tabloul Mângâieri (1898), anxietatea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reabilitări a naturii, dar de această dată regândită într-un cadru ales"590. Reabilitarea naturii comportă de fapt modificarea ei, în sensul unui decupaj strict refuncționalizat prin ruperea de context. Gustul decadent corespunde aici artificialului și mistificării, organizării teatrale a intruziunii vegetalului. Natura naturans nu este lăsată, cu adevărat, să pătrundă în casă, ci această natură se transformă după regulile unei scenografii decadente într-un artificiu, într-un efect. Des Esseintes, eroul romanului lui Huysmans, face o selecție riguroasă, alegând numai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu a unor programe politice prezentate), folosirea limbii de lemn (Tudor și Gavrilescu ne arată că regulile de formare și funcționare a limbii de lemn din perioada comunistă nu au dispărut, ci s-au autoreprodus în postcomunism, unde au suferit intruziunile vocabularului supus la presiunile tranziției (Tudor și Gavrilescu 2002, 263) favoritismul, dezvoltarea unor teorii conspiraționiste fără bază, abuzul de putere etc.. Dealtfel, perioada de după revoluție a fost și este în România plină de exemple de corupție și alte comportamente politice
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
151 Cf. Introducerea studiului meu. 152 Pentru mai multe amănunte, cf. secțiunea a doua a studiului meu. 153 Viziunea empirica este o experiență ilogica și incongruenta. Cand se încearcă traducerea conținuturilor sale într-o formă inteligibila, se manifestă o certă intruziune a factorilor raționali. Viziunea empirica este, subsecvent, metamorfozata în viziune estetizata (opera de artă propriu-zisă), care constituie sfârșitul procesului de creație artistică. 154 Pentru o analiză extinsă, cf. Smith, 1993, pp. 151-251. 155 Un alt element care poate provoca nedumerire
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
face în acest sens cu o fuziune a fizicului cu biologicul datorită căreia acestea se exprimau reciproc, în cazul lui Anton Holban putem vorbi de o disociere necesară între latura psiho-spirituală și biologicul pur din care ea a luat naștere. Intruziunea celuilalt îi induce lui Sandu imposibilitatea de a accepta un complex de inferioritate venit din orgoliu. Obsesia cunoașterii de sine este o altă temă prezentă în roman. Ea domină sentimentele personajului problematic din romanul secolului al XX-lea. Personajul holbanian
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]