4,844 matches
-
Pentru că scriitorul nu are destulă imaginație? Să nu complicăm lucrurile!... Să citim (să citesc, vreau să zic) cu și mai mare atenție însemnările sexagenarului P.H.L. Voi reveni cât mai curând posibil. 5 mai, oraIeri am recitit o pagină din caiet. Intuisem că P.H.L. va ajunge să dezvăluie, indirect, lucruri importante din punct de vedere strict personal, poate șipentru că el însuși avea nelămuriri și întrebări în ce-l privește. Așadar, profesorul R. o caută tot mai insistent pe Teodora pentru că în preajma
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Surprinzător este însă comentariul scriitorului la situația dată: „Ce orbire ciudată poate avea Profesorul, cu experiența și doxa lui! Ar trebui să se întrebe dacă nu cumva Teodora urmărește tocmai «complicațiaă, ca modalitate de a ieși din monotonia existenței cotidiene, intuind șansa unei reechilibrări sufletești la alt mod, cu altă intensitate a trăirii... Un bărbat, dacă are bunul simț de a admite alternativa, trebuie și să verifice care este cea adevărată. Prin urmare, stimate domn Profesor, renunță la postura înțeleptului, a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
le-am trimis să lucreze cu voi la programul inteligenței artificiale ce-ai spune? Aurora: Păi, după sosirea ta la noi, m-a surprins la ei mai multe gesturi care însemnau: te-am așteptat sau comunicare telepatică pe care o intuiam. Evelin: Cu paranormalul tău nu puteai să nu observi ceva. Sper că nu-i dați afară acum cănd știți că sunt două clone. Aurora: Amăndoi sunt foarte performanți și exagerat de corecți. în urmă cu zece ani, cănd s-a
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
accesibilă această viziune; ea îl vede pe luceafăr ca fiind un mort: "Străin la vorbă și la port,/ Lucești fără de viață,/ Căci eu sunt vie, tu ești mort,/ Și ochiul tău mă 'ngheață". De asemenea, cu al treilea ochi a intuit Eminescu arheii, care constituie ADN-ul, principiul, identitatea spirituală a fiecărui om, precum și faptul că muntele, înălțarea, este matricea originară a creativității românești ("Mănăstire-naltă/ Cum n-a mai fost altă", zidește Manole, Brâncuși construiește "Coloana Infinitului"), și nu șerpuirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
circuitul valorilor supreme, iar Iisus iubirea universal dăruită. Ochiul transcendental al lui Buddha a văzut că esența lumii umane dar și celei divine este suferința și că mântuirea de suferință trebuie să fie scopul omului. Cu un ochi transcendental a intuit autorul vrâncean al baladei Miorița moartea ca pe o nuntă de înveșnicire cu întreaga natură, o apoteoză feerică transvaluată mitic. Omar Khayyam, după ce în majoritatea robaiyatelor vorbește despre adevăruri cunoscute de toți privind iluzia existențială și deșertăciunea universale, în unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
care vorbea Giordano Bruno, acele "fulgurații intelectuale" din viziunea lui Eminescu, au suit atât de înalt, atât de departe, încât este ca și cum a fost pierdut drumul înapoi ? Sau, cunoscând starea ultimă, acea "nelume" dincolo de a fi și a nu fi, intuită de Eminescu, ființa empirică s-a dizolvat în ea, în transa revelațiilor ? Ori, ca să împăcăm și medicina, efortul-limită al minții a depășit capacitățile biologice ale substanței cerebrale ? Jaspers afirmă că "nebunia" lui Hölderlin "deschidea fereastra spre Absolut"un dincolo indefinisabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ca, de pildă, în fascinantul trio, Nocturna, sau în extraordinarul Cvintet în do pentru două violoncele. Sunt "repetările sublime" ale lui Schubert, cum le numea Schumann. În ce privește experiența culturii poetice, artistice, filozofice acestea fie modulează actul receptării la prima lectură, intuind implicațiile din cele trei domenii în poemul respectiv, fie la lecturi ulterioare, mai ales când poemul este deschis polisemic, îmbogățind nuanțele, văzul interpretării. Pentru cititorul sensibil la poezie, primul impact rămâne însă cel al revelației esențiale. Aceste revelații reîntemeiază unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
noua fizică ar putea fi puse în analogie cu deschisul rilkean, acel "Nirgends ohne Nicht: Das Reine, Unüberwachte";Niciundele fără nimic, Purul, Nevegheatul. Este o stare fără stare, pe care noi, cei captivi în finitudine nu putem decât să o intuim în momente de iluminare. Eliberarea noastră constă numai în a o concepe și a o întrezări fulgurant. Și atunci suntem, adică devenim acel Niciunde. Ca și în viziunea lui Hölderlin și Rilke, Deschisul constituie pentru Rabindranath Tagore suprema năzuință: " Sfarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fără probleme. Omul mare. Adultul. În mod ciudat, n-a fost recon fortant. M-am trezit teribil de însingurat, în statutul meu de părinte de abia trecut de adolescență, care nu mai avea de cine să aibă grijă. Ea îmi intuia dezamăgirea cu fiecare nouă reancorare într-un timp propriu ei, cu fiecare strat de autoritate aproape magică în care se remodela ființa ei, de-acum liberă de toanele și inocențele din ultimii ani. Într-o seară în care mă mușca
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Îl întreabă multe lucruri, din care David nu reține nimic. Niiiiiiii-mic. Dictează adresa mașinal și închide telefonul. Îi aude o jumătate de respirație înainte de ton, nu și întrebarea. David ar zâmbi într-un acces de mulțumire pe care și-o intuiește sadică, dacă și-ar aduce aminte cum. David nu zâmbește. Afară plouă cumplit. Atipic pentru luna asta. Tot un clișeu, probabil... David se lasă moale în fotoliu. Un fotoliu mare cât toată casa. David cade în el ca-ntr-un
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cîrtiță în pămîntul reavăn și cercetau curioși, împingîndu-se și disputîndu-și întîietatea, întreaga zonă. Nu ești în apele tale, Lupino, susură Hana, cu vocea-i caldă, în care se regăsea toată muzica pădurii. Te-au obosit spiridușii ăștia mici? încercă, deși intuia că nu ăsta e motivul, tînăra lupoaică. Știi bine că nu. M-aș ține după ei la nesfîrșit. Apoi tăcu. Prea de multă vreme îl știa Hana pe Lupino ca să nu-și dea seama că tristețea lui provenea dintr-un
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
care-l fermecase, și se bucurau amîndoi de cadoul pe care li-l făcea natura... Încetul cu încetul, reînvățau să fie o familie. Într-una din zile, lupul înțelept se opri, ridicînd brusc nările în aer. Se opri și Lupino, intuind motivul. Erau la o aruncătură de băț de hotar. Ajunseseră acasă. Lupino fu primul care se apropie. Pentru el nu însemna decît că-și astîmpăra curiozitatea. Așadar, aici se născuse? Aici trăise primele luni din viață, alături de părinții săi? Din
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
asta nu-l împiedica să se bucure. Lupul înțelept, însă, rămăsese pironit. Atîtea amintiri îl legau de locul acesta și, fără să se poată împotrivi, toate i se dezvăluiau acum, încît nu găsea putere să înainteze. Lupino i se alătură, intuindu-i emoția. Simțea nevoia să-l sprijine, să-l aline. Sîntem împreună acum și ce vom avea de înfruntat, vom înfrunta umăr la umăr. Trecutul ne aparține; nu-l putem înstrăina, și nici uita. Sînt convins că nici nu-ți
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ocazia să-i arate ce-i poate dărui? Ce-l făcuse să se îndepărteze de ea? Probabil nu va afla niciodată, trebuia să-și dea seama singură, dar cum ar fi putut când nu avea toate detaliile? Putea doar să intuiască, dar la fel de bine adevărul putea să fie altul. Se pregătea să se întoarcă în casă când auzi zgomotul făcut de o mașină. Inima începu să zvâcnească în piept. Primul gând: Străinul. Din doi pași ajunse iarăși la poartă. Mașina neagră
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
gândit. Și dacă era doar un joc, de ce nu renunța, de ce nu-și impunea să nu se mai gândească la el, să nu-și mai dorească să afle cine e? Karina se rătăcea din ce în ce mai mult în labirintul întrebărilor. Putea doar intui, putea presupune, presupuneri care la fel de bine puteau fi greșite. Se ridică din fotoliu îndreptându-se spre fereastră. Perdeaua de mătase în tonuri de gri o ținu la distanță. Totul în jurul ei avea culoarea aceea. Viața ei era lipsită de culoare
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pat, lângă ea. Parfumul inconfundabil se împrăștie în jur. - Ești bine, Karina? o întrebă în timp ce puse mâna pe fruntea ei pentru a verifica dacă nu are febră. Nu avea. Era rece, prea rece. - Nu mă atinge! - Suntem supărată? și îi intui zâmbetul arogant. - De ce așa? și își reprimă un nou acces de tuse. - Pentru că ai ieșit din joc fără permisiunea mea. - Sunt pedepsită? - Exact! Ești isteață! - Dezleagă-mă! - Nu ești în măsură să dai ordine, cel puțin nu din poziția în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
uscate. Tresări la impactul cu obiectul metalic dur. Ritmul inimii se accentuă, din nou. Aștepta nemișcată, cu frica cuibărită în gât, care îi consuma tot aerul. De ce era în stare acest om? Nu-i văzuse această latură, doar i-o intuise în momente răzlețe, de-a lungul timpului. - Relaxează-te, iubito! Nu-ți voi face nimic rău. Vreau doar să-ți arăt că sunt în stare să te fac să simți din nou. - Așa crezi că vei ajunge la inima mea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
unei noi na?teri, ca ?i cre?tinul dup? contactul cu apă botezului. Paradisul pierdut ia forma spațiului matern securizant, unde spiritul obosit g?se?te ecoul propriilor pl?smuiri, dar ?i alinarea. M.Eminescu a cultivat sub forma unei intui?îi arhetipul naturii materne că resacralizare a mitului antic: c? imagistică să este o reprezentare a Paradisului pierdut va fi demonstrat? În paginile de fă??. Întreaga să crea?ie realizeaz? ipostaze imaginare ale unui Paradis pierdut, aflat subcon?tient sau
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
artistic) z?mislea „icoanele" unui suflet Îmb?ls?maț de „pove? tile-i feerici": „Subiectivitatea interioar? este adev?râtul izvor al liricii", afirma Hegel În „Prelegeri de estetic?", atâta timp cât sentimentele comunic? adev?ruri generalumane, dep??ind experien?a individual? a artistului: „... intui?iile ?i sentimentele, oricât ar apar?ine În propriu poetului ca individ singular ?i oricât le-ar zugr?vi el, ca pe ale sale, trebuie s? aib? totu?i un con?inut general valabil, adic? s? fie ele Inse?i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
că ?i „constituire a finit??îi Inse?i, ca deschidere spre infinit" (Rosario Assunto) a preocupat dintotdeauna gândirea creatorilor. Poet al „z? rilor dep?rtate", ca ?i Eminescu de altfel, Leopardi a fost unul dintre primii arti?ți care a intuit cel mai bine ideea c? „spa?iul care se constituie că peisaj este un spa?iu În care infinitatea ?i finitatea se Îmbin?" (Rosario Assunto), atâta vreme ce oricare spa?iu finit poate fi deschis c?tre o perspectiv? nelimitat
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
câteva din atributele expresivit??îi artistice a operelor. Un alt Eminescu „poet al departelui", al triste?îi metafizice, descoperim În pagini care impresioneaz? printr-o anume „facultate transgresiv? În str?baterea spa?iilor ?i a erelor", prin capacitatea de a intui „orbitele cele mai Îndep?rtate ?i mai pierdute ale timpului ?i ale spa?iului" (E. Papu). Un Eminescu ce prive?te orizontul cosmic „foarte de sus ?i foarte de departe" (Ț. Vianu), de la În???imea superioar? a viziunii metafizice a
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
eaua complex? de semnifică?îi ale operei: „De altfel, mitul deriv? totdeauna dintr-un sistem de simboluri foarte coerent; el este, cu un cuvant cam ap?sat, o « dramatizare » a simbolului... ". (M. Eliade) În acela?i timp, simbolul reprezint? o intui?ie a artistului, el intervine În opera unui scriitor uneori f??? că acesta s? doreasc? inten?ionat acest lucru: „Intuit de un creator, un anumit simbol intervine Într-o oper? de art?? ? i o organizeaz? cu o coeren?? a lui
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
este, cu un cuvant cam ap?sat, o « dramatizare » a simbolului... ". (M. Eliade) În acela?i timp, simbolul reprezint? o intui?ie a artistului, el intervine În opera unui scriitor uneori f??? că acesta s? doreasc? inten?ionat acest lucru: „Intuit de un creator, un anumit simbol intervine Într-o oper? de art?? ? i o organizeaz? cu o coeren?? a lui proprie, cu o „ logic? " abscons?, f??? că poetul s???i dea totdeauna seama de sensul, propor?iile sau valen?ele
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
revelânduse că purt?toare de mesaje sau că oglinzi ale unor adev?ruri metafizice [...]" Roșa Del Conte Luna Motto: „De ce vederea lunii pline are o influen?? a?a de binef???toare, odihnitoare ?i În????toare? Fiindc? luna este obiect al intui? iei, nu al voin?ei: « Stelele nu le dore?te nimeni, ne bucur?m numai de str?lucirea lor » (Goethe). Luna e m?rea??, adic? ne dispune pentru ??re?ie, c?ci ea, f??? de raport cu noi, vecinie str
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
noapte pururea adânc?, Avem clipă, avem rază, care tot mai ?ine Inc?... Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbr? -n Întuneric, C?ci e vis al nefiin?ei, universul cel himeric... " Simbol al cunoa?terii pure („obiect al intui? iei, nu al voin?ei" În viziune schopenhauerian?), luna este de aceea „st? pân-a m?rii",, a micro ?i macrocosmosului, dând via?? gândului (intui?iei, cunoa?terii pure) ?i Întunecând suferin?ele (patimile inutile izvorâte din „voin?a ce
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]