1,090 matches
-
el însuși o melancolie resemnată care pare a fi aceea a lumii vegetale. Sânt gelos pe un crin numai când nu-s timid. Dacă suferința n-ar fi un instrument de cunoaștere, sinuciderea ar fi obligatorie. Și viața însăși - cu inutilitățile ei sfâșietoare, cu bestialitatea ei obscură, care ne târâie în erori pentru a ne spânzura din când în când de câte un adevăr, cine ar putea-o suporta, de n-ar fi un spectacol de cunoaștere unic? Trăind primejdiile spiritului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
deschis și accesibil al bătrâneții ți se oferă la toate colțurile ca o lecție decisivă și o sentință fără apel? Neastâmpărul copiilor în brațele bunicilor să nu fie oroarea instinctivă de Timp? Cine n-a simțit în sărutul unui bătrân inutilitatea infinită a timpului? De oameni mă separă toți oamenii. De-aș alerga ca un nebun în căutarea mea, cine-mi spune că nu-mi voi ieși niciodată în cale? Pe ce maidan al universului mă voi fi rătăcit? Mă duc
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ochii înspre o veșnicie a neașteptării, transformîndu-și fiecare soarta după exemplul unei fântâni săritoare? Vor atinge ei un destin de devenire verticală? Și procesul universal din fluviu își va arunca stropii spre înălțimi, convertindu-și curgerea inutil orizontală într-o inutilitate spre cer? Când va cădea umanitatea în ea însăși, asemenea acelor fîntîni? Când își va da alt curs înșelăciunilor ei? Dacă viața s-ar prelungi ca și cum nimic n-ar mai fi! Dar oamenii - prăsindu-se - se folosesc mai departe de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
e cel mai înalt grad de activitate la care putem ajunge fără mijloacele vitalității. Nihilismul: forma de limită a bunăvoinței. Plictiseala e rând pe rând vulgară și sublimă, după cum ne pare că universul miroase a ceapă sau că emană din inutilitatea unei raze. Nu mă simt "acasă" decât pe țărmurile mării. Căci nu-mi pot construi o patrie decât din spuma valurilor. În fluxul și refluxul gândurilor, știu eu prea bine că nu mai am pe nimeni: fără țară, fără continent
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
gândurilor, știu eu prea bine că nu mai am pe nimeni: fără țară, fără continent și fără lume. Rămas cu suspinele lucide ale iubirilor fugare în nopți care împreună fericirea cu nebunia. Singura scuză pentru pasiunea zădărniciilor: a trăi religios inutilitatea lumii. Martor mi-este Dumnezeu c-am amestecat cerul în toate senzațiile, c-am înălțat o boltă de regret peste fiece sărut și-un azur de alte doruri peste acel leșin. Nimic nu servește mai puțin natura ca dragostea. Când
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cer. Suferințele sânt infinite; îndoielile, interminabile. Când nu te mai poți ruga, în loc de Dumnezeu zici Absolut. Primatul abstractului este o lipsă de rugăciune. Absolutul e un Dumnezeu în afara inimii. Înaintăm în procesul de sleire a persoanei divine pe măsură ce introducem cultul inutilității pe întinderea cugetului. La ce să ne mai servească Absolutul? Din eternitate, totul este inutil. Avântul mistic trebuie purificat de noblețea gestului estetic. De rădăcinile ultime ale firii, să luăm contact cu maximum de stil. Înseși Judecății din Urmă să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
taina și împietrirea ochilor din icoanele bizantine. Toate căile merg de la mine spre Dumnezeu, nici una de la El spre mine. De aceea, inima este un absolut - și Absolutul, un nimic. Despatrierea lăuntrică este climatul absolut pentru gândurile fără rădăcini. Nu atingi inutilitatea măreață a duhului atâta vreme cât ai un loc în lume. Gândești - întotdeauna - din lipsa unei patrii. Neavând granițe, spiritul n-are unde să te-nchidă. De aceea, gânditorul este un emigrant în viață. Și când nu te-ai știut opri la
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ghearele morții, cu puține probabilități pentru viață. Nu poți separa gândul agoniei de cel al sfârșelii și al morții. Agonia ca luptă? Dar luptă cu cine și pentru ce? Este absolut falsă interpretarea agoniei ca elan exaltat de propria lui inutilitate sau ca zbucium cu finalitatea în el însuși. În fond, agonia înseamnă frământare între viață și moarte. Întrucât moartea este imanentă vieții, aproape întreaga viață este o agonie. Decât, eu nu numesc agonice decât momentele dramatice ale acestei lupte între
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
îi rezistă conștient, ei n-o pot totuși suprima. Viața din ei a ajuns la un astfel de dezechilibru, încît nici un motiv de ordin rațional n-o mai poate consolida. Nu există sinucideri din hotărâri raționale, rezultate din reflexii asupra inutilității lumii sau asupra neantului acestei vieți. Iar când ni se opune cazul acelor înțelepți antici ce se sinucideau în singurătate, eu voi răspunde că sinuciderea lor era posibilă numai prin faptul că au lichidat viața din ei, că au distrus
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fapt: ne-am dezvoltat pe de-a-ndoaselea. Un destin pe dos. Scepticismul este extrem de interesant ca pauză în cultură, ca recreație a spiritului după epocile constructive. El exprimă atunci dorința unei respirații iresponsabile a spiritului, a unei complăceri în propria lui inutilitate. Dar este întristător scepticismul teluric și subteran al României. Un scepticism suferind, crispat, lipsit de drăgălășie și de eleganță. Abandonarea pasivă soartei și morții; necredința în eficiența individualității și a forței; distanța minoră de toate aspectele lumii au creat acel
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
că nici unul nu s-a substituit vreunei idei. Atitudinile spirituale sânt identificabile aiurea prin nume; ne descurcăm în istoria spiritului cu ajutorul indivizilor. Intelectualul obsedat este un monstru la noi. Îndoiala de sacrificiu este o notă diferențială a românului. Credința în inutilitatea jertfei este așa de organică, încît ar trebui o febră asemănătoare epocii de martiri a creștinismului pentru a convinge acest popor amărât de sensul spiritual al renunțării. Ne lipsește pasiunea distructivă pentru ideal. Nu poți impune o valoare decât pe
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
inconștienți din mizerie -, fie ele sate de șes, cu case răsfirate și curți fără garduri, reliefând prin depărtările lor și mai bine un deșert răspândit în suflete, cu vânturi învolburînd praful prin străzi și curți, asimilând totul unei atmosfere de inutilitate și de părăsire, - în amândouă felurile, satul românesc oferă, ca și cutele țăranului, o tristă verificare a existenței noastre de până acum. Satul este suspendare istorică; inactualitate substanțială. O așezare care se diferențiază numai gradual de realitățile cosmice și nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
puțin promițătoare pămîntește? Istoria are o amploare cu atât mai tragică, cu cât oamenii au avut mai puțin de câștigat din distrugerea lor. Dacă cruciadele au satisfăcut un gust de infinit, ele și-au atins "scopul". Fără un parfum de inutilitate, istoria ar semăna unui ghișeu de bancă. Moartea eroului este sensul vieții celorlalți. Fără autodistrugerea eroică, specia umană ar fi condamnată la plictiseală și la ratare, la acel pustiu al inimii, care este antipodul sufletului infinit. Dacă omul nu vrea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
au sursa în această tristețe a instinctului. Aviditatea de spațiu se satisface în acele lungimi monotone, care trezesc automat reprezentarea unui infinit spațial. Tărăgăneala melodică este expresia cea mai adecvată a progresiunii nedeterminate în structura spațiului. Mă leagă de Ungaria inutilitatea ei, lipsa de seriozitate a soartei ei politice, amarul de totdeauna al inimii sale. E bine să avem între noi popoare care nu pot ieși din ele însele, prizoniere ale condiției lor primare. Ungurii au rămas la sufletul originar al
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
le permitea acesta, la promiscuitatea sexuală? Iar ei s-au văzut constrînși să înlocuiască violența născută din voința unuia singur prin violența ce ia naștere prin legea tuturor. De aceea, fiii încearcă în același timp să mascheze moartea tatălui și inutilitatea revoltei lor, a oricărei revolte ucigașe, pentru a-și satisface dorința. Găsim aici lecția oricărei religii. A lor, făurește acum un imago al tatălui ideal, al divinității iubite de toți fiii și căreia i se supun după ce i-au rezistat
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
șase luni, cred că am muncit cum n-am făcut-o toată viața. Am avut un an-record la vânzări și am Înregistrat profituri fără precedent. Strategia președintelui acestei companii era simplă. A da vina pe cineva este un exercițiu al inutilității. Decât să se preocupe de ceea ce s-a pierdut (banii lui), a ales să se concentreze asupra construirii Încrederii și a unui viitor. Pe cine să dați vina E greu să te abții să nu dovedești că cineva a greșit
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
și avere. Totuși, un astfel de sistem de valori este necesar menținerii unei societăți deschise. Faptul că individul nu este potrivit pentru a genera valori poate avea diverse forme de expresie. Singurătatea, complexele de inferioritate, sentimentele de vină și de inutilitate pot fi direct legate de lipsa unui scop. Astfel de tulburări psihice sunt exacerbate de tendința oamenilor de a se considera responsabili de aceste sentimente în loc să-și încadreze problemele personale într-un context social. Psihanaliza nu ajută deloc în această
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
detecta în poeziile acestui „ultim” Bacovia aceeași evoluție dizolvantă în planul extensiei textului, ca și în cazul poemelor sale în proză. Analizându-le pe acestea din urmă, Mihai Zamfir a remarcat, cu îndreptățire, conexiunile dintre dimensiunile lor reduse și „conștiința inutilității marilor construcții prozastice într-o epocă a dezagregării”318, adăugând ceva mai departe că „în lupta cu realitatea, Bacovia pierde întotdeauna; incoerența sa este un rezultat, nu o premisă fixată deliberat”319. Din toate cele spuse până acum putem constata
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
minimale contribuie la accentuarea intensității și preciziei cu care concretețea lumii este percepută, favorizând accesul la acea mișcare aproape insesizabilă a gândului, traductibilă printr-o muzicalitate stranie, fluidă, pe care singurătatea o imprimă meditației. Cititorul se lasă repede convins de inutilitatea oricărei tentative de orientarea a semnificației, bănuind totuși, dincolo de aceste notații disparate, spațiile albe ale singurătății, nesfârșitele tăceri, ca un fel de preludiu melancolic al morții. Privite intens și de foarte aproape, lucrurile însele își pierd treptat concretețea, până într-
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
rezultat evident În timp), conduita afectivă exagerată etc. Și această atitudine are efecte negative asupra dezvoltării și evoluției școlare și sociale a copilului: excluderea din activitățile stimulative și reducerea oportunităților de interacțiune cu ceilalți elevi din clasă, apariția sentimentului de inutilitate și incapacitate În rezolvarea sarcinilor școlare, faptul că se conturează convingerea că acești copii au un statut deosebit față de ceilalți, automulțumirea, dependența față de adult În activitățile de pregătire a temelor sau În rezolvarea sarcinilor individuale etc.; - atitudinea obiectivă și echilibrată
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
roman din Galia sau din Bizanț mai avea sentimentul că trădează Roma, mergând în sensul unei complete separații. Sentimentul acesta de incertitudine și oboseală îl observ și la francezi, care par a fi animați de un dor de sinucidere, proclamând inutilitatea coloniilor și oroarea de război, fie și defensiv. (Nota lui Ioanide: "Prostii! Poate burghezii putrezi au gust să se sinucidă, nu cred eu că adevăratul popor francez voiește să moară!" £Cît despre colonii, odată și odată vor trebui să dispară
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Manuscrisul e neterminat.) Ioanide, sfârșind lectura, șezu multă vreme cu capul în mâini, aproape imobil (în fond era speriat). Apoi, trăgând sertarul biroului, scoase două etichete la fel cu cele rupte și, G. Călinescu fără a-și da seama de inutilitatea lucrului, întrucît însemnările făcute pe margini în focul indignării l-ar fi denunțat oricum că citise jurnalul, lipi din nou scoarțele caietului. XVII Panait Suflețel dădu, în urma morții lui Dan Bogdan, niște reprezentații de lașitate nemaipomenită, frizând bufoneria. De la orele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că staude vorbă cu tine. Așa am eu obiceiul să sucesc cuvintele. Voiam să spun un lucru mult mai simplu, în favoarea lui Gavrilcea. Ființele se specializează, într-asta stă atracția lor, în special pentru sexul contrar. Viteazul nu reflectează asupra inutilității curajului, căci ar deveni laș, și un om politic care n-ar crede în relativitățile istorice ar fi copt spre a merge la mănăstire. Gavrilcea al tău e o forță propulsivă... - Să-l vezi, tată, cu ce liniște vorbește de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu și-l putea închipui decât puternic. Pomponescu n-avea fizionomia nepăsătoare a lui Ioanide, chipul fiindu-i melancolic și sfidător. Se vedea că se resemnează cu dispreț. Indolenta repeta toate gesturile ei de intimitate încetinite, ca și conștientă de inutilitatea lor. Se purta ca o consolatoare trimisă din oficiu la un condamnat la moarte. Acest lucru plictisi pe Pomponescu, mai ales că Ioana făcea goluri enorme în vorbirea ei, și așa de G. Călinescu altfel sobră, sugerând o preocupare apăsătoare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
clare și distincte, aflate în exterioritatea îndoielii. Descartes urmărea o întemeiere a cunoașterii, iar prin metoda îndoielii carteziene adevărul poate fi fundamentat. La Ecleziast, nu îndoiala este sita de cernere a ceea ce e prețios de ceea ce e neprețios, ci deșertăciunea, inutilitatea, înscrierea dureroasă în clipă. Aici nu se caută un temei epistemologic, ci unul ontologic. Finitudinea îi așteaptă pe fiecare, și pe înțelept și pe nebun. Modul acesta de a investiga sensul existenței pare o acțiune de desființare a vieții. Dacă
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]