925 matches
-
Marin Preda) la o jumătate de rând, atât cât necesită simpla transcriere a unui nume. Maniera lui de a prezenta este aceea cunoscută din cărțile anterioare: stil decis, autoritar, fără figurație, care nu admite controversa, dar o provoacă în chip invariabil. Stilul critic este adecvat materiei sintetizate și câteva mari capitole sunt remarcabile. Tot ce scrie P. despre epoca veche, despre literatura de tranziție sau despre marii clasici se citește cu interes și plăcere. El „rezumă”, cum zic cei care îl
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
aruncarea la poartă cu pas adăugat aruncarea la poartă cu pas Încrucișat aruncarea la poartă de pe loc aruncarea la poartă prin evitare aruncarea la poartă din alergare Procedeele tehnice pot fi simple și complexe: * Procedeele tehnice simple - au un caracter invariabil și sunt executate pe baza unui stereotip dinamic. La aceste procedee, deosebim condiții identice sau foarte asemănătoare de execuție: poziția inițială, execuția propriu-zisă și poziția finală. Aceste procedee tehnice sunt Întâlnite În faza Învățării și consolidării și mai puțin În
Handbalul în şcoală by Ileana Popovici () [Corola-publishinghouse/Science/1151_a_1942]
-
aruncării de pe loc, a execuției corecte a aruncării de la margine etc.). * Procedeele tehnice complexe - sunt interpretate fie pentru a evidenția dificultatea În execuție, fie pentru a arăta Înlănțuirea mișcărilor (complexe de procedee). În joc, procedeele tehnice Își pierd caracterul lor invariabil, situațiile mereu schimbătoare impunând variații de ritm, de intensitate și amplitudine În mișcări, poziții inițiale modificate, Întreruperi ale execuției unui procedeu tehnic, În funcție de reacția adversarilor și a coechipierilor, Înlănțuirea lor cu alte procedee tehnice. Toate acestea se datorează plasticității scoarței
Handbalul în şcoală by Ileana Popovici () [Corola-publishinghouse/Science/1151_a_1942]
-
dureroase, metamorfozările determinate spiritului de către suferința ce-l încearcă. Bipolaritatea raportului pozitiv-negativ drept o constantă a imanentului impusă de dincolo de acesta, prezența copleșitoare a răului în oceanul afectelor umane dar și irumperea insulară a binelui ca profeție despre o realitate invariabilă ce impune mundaneității efemere axiome primordiale, constituie pentru conștiința care îndură suferințele de ordin spiritual descoperiri, relevări ale propriei intuiții trezite și perfecționate prin spasmul durerilor pur sufletești. Cel lovit de agonia durerilor sfredelitoare ale trupului își întinde mâinile agitate
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
este configurat de idealul progresului în cunoaștere care contaminează imediat științele umaniste. Metoda devine normativă pentru orice căutare a adevărului, fapt care elimină fundalul dramatic al mistagogiei divino-umane. Ecuația este simplă: cunoașterea înseamnă parcurs algoritmic al metodei științifice plus respingerea invariabilă a oricărui „reziduu” al tradiției. Refuzând tradiția, modernitatea împărtășește un dublu sentiment: mai întâi, inadecvarea în fața diverselor forme de alteritate culturală; mai apoi, încrederea în sine stimulată de succesul unui tip privilegiat de cunoaștere (cea tehnică). În această ordine, presupozițiile
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Adriana Stoichițoiu Ichim Ioana Vintilă-Rădulescu SUMAR Cuvânt-înainte (Gabriela Pană Dindelegan) I. Substantivul și adjectivul (forme, tipare flexionare, substantivizări speciale) Gabriela Pană Dindelegan, Trăsături flexionare ale substantivului în româna actuală Blanca Croitor, Dinamica flexiunii substantivale, reflectată în DOOM2 Cristina Dediu, Adjectivul invariabil în limba actuală Raluca Brăescu, Observații asupra conversiunii adjectivului în româna actuală - suprimarea substantivului suport Ana-Maria Mihail, Utilizările tiparului afectiv (Det) N1 de N2 (nebunul de Ion) în limba română actuală II. Pronumele și numeralul (flexiune, forme și uz discursiv
[Corola-publishinghouse/Science/85014_a_85800]
-
fiecare nod al opțiunilor la conceptul personalist care urmărește ca o umbră curgerea vieții și care diminuează dificultatea unor distanțe definite formal în numele unei interpretări benefic-reductive care reafirmă virtuțile simplificatoare ale inteligenței. De eficienta descoperire a acestui optim depinde exercițiul invariabil al unei exteriorizări funcționale care aduce de fiecare dată interioritatea la granița socialului și care traduce astfel mesajul subiectiv în informație comunicantă, în egală măsură factor revelator de sine și pregătitor al integrării. Iar aceasta din urmă face parte din
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
clasicism. A) Raționalism universalist clasicism Dominat de certitudini transcendente (în speculația prekantiană) sau măcar transcendentale (în criticism), precum și de idealul unei metafizici științifice, raționalismul universalist este static și deductiv; el pornește de la principii, idealuri și virtuți sau de la forme apriorice invariabile.28 Nu întâmplător vorbim despre modelul clasic al metafizicii ("clasic" nu numai cu sensul de "tradițional", ci mai cu seamă în sensul unei paradigme în care rațiunea există o dată pentru totdeauna). După cum bine se știe, clasicismul este raționalist; el refuză
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
celui "dogmatic" (vezi II, notele 4 și 5). Întrucât istorismului i-am rezervat în continuare un capitol special, ne vom opri aici, în primul rând, asupra caracteristicilor spiritului romantic, care mizează oricum pe categoriile istoricității. Spiritul romantic refuză modelul clasic invariabil, abstract și atemporal, preferând diversitatea, concretul și temporalitatea (continuitatea este abandonată în favoarea discontinuității), într-un demers inductiv, care pleacă de la realitatea individuală și istorică. Să nu uităm că artiștii romantici redescoperă natura ca organism, istoria cu particularitățile ei, folclorul, culoarea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că istorismul (Historismus) a apărut către sfârșitul secolului al XVIII-lea, ca o reacție la "raționalismul, pretins anistoric, al filozofiei iluministe". Acesta din urmă susținea că "tot ce-i omenesc este condiționat și determinat de niște principii raționale, în esență invariabile, iar aceasta mai ales într-un sens normativ"3. Dacă privim lucrurile într-un plan larg cultural, așa cum am făcut în capitolul introductiv, putem interpreta această dispută ca o replică vehementă pe care preromantismul, iar ulterior romantismul au dat-o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
îmbrăcând mai ales forma conștiinței naționale. Tot conștiinței istorice care aduce cu sine aerul romantic ce începe să se facă simțit încă în toiul iluminismului i se datorează cultivarea diversității, așezarea în prim-plan a valorilor individuale, în detrimentul unui model invariabil, atemporal și aspațial, de tipul celui promovat de raționalismul clasic (vezi I, 2A și 2B). În acest sens trebuie înțeleasă "valoarea tradiției", despre care vorbește Schnädelbach atunci când se referă la caracterul "esențialmente conservator" al istorismului 6. Să mai adăugăm că
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
apare "ceea ce e supus schimbării", "ceea ce este cufundat în noaptea trecutului și nu mai există". Or, "ideea adevărată și necesară [...] nu e capabilă de nici o schimbare"127. Așadar, pentru a răspunde la întrebarea hegeliană, se cuvine să găsim ceea ce este invariabil și etern în spatele unei diversități variabile și efemere. Dar "înainte de a trece la amănunte" ne avertiza Hegel -, trebuie să avem "o imagine de ansamblu", pentru că "altfel nu vom vedea întregul din pricina lor, pădurea din pricina copacilor și filozofia din pricina filozofilor". Cu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
bun început că Dilthey răspunde afirmativ la aceste întrebări, atribuindu-i filozofiei cel puțin în intenții atât o funcție formativă, de întemeiere, totalizare și sistematizare, cât și una normativă. De asemenea, el derivă aceste meniri ale filozofiei din trăsăturile esențiale, invariabile (Wesenszüge), pe care constată că le are orice tip de Weltanschauung. Se poate vedea că motivația necesității acestui demers, așa cum apare ea în Das Wesen der Philosophie, amintește de cea hegeliană. Aici mai adăugăm un argument în favoarea necesității unei metafilozofii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
justifică prin ele însele, desfășurându-se în limitele fluctuante ale parametrilor pe care și-i stabilesc singure în funcție de o temporalitate căreia nu i se pot sustrage -, în schimb, într-o teorie a sistemelor, așa cum este metafilozofia, se impune fixarea unor invariabile care să determine conceptul, să-i zicem generic, de "filozofie". Abia acesta ne va permite să adoptăm "un punct de vedere situat deasupra taberelor". Analizând structura științelor teoretice, Mircea Flonta apreciază că orice disciplină științifică (înțeleasă ca "un continuu compus
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
valabile" (s.n.)169. Ceea ce Comte căutase să separe în stadii distincte ale cunoașterii, reținând metafizica pe de o parte și pozitivismul pe de cealaltă parte, apare la Dilthey ca alcătuind doar laolaltă "esența filozofiei". Corelarată cu cele două coordonate formale invariabile, "coapartenența de conținut", să-i zicem consubstanțialitatea sistemelor relevă specificul filozofiei în raport cu "domeniile culturale cu care se înrudește îndeaproape". Tocmai prin aceea că "încearcă să rezolve enigma vieții și a lumii", filozofia se apropie de artă și religie, dar se
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
răsturnarea hermeneutică" produsă de Droysen în conceperea istoriei și, implicit, în științele spiritului: 1) distincția dintre faptele istorice și cunoștințele noastre despre ele, fiindcă istoria nu se constituie ca știință prin simpla armonizare a faptelor cu niște legi generale și invariabile, ca la pozitiviști, ci numai "în cadrul transcendental al cunoștinței despre ea"; 2) identificarea "subiectului transcendental al istoriei" cu un "subiect al eticii", fiindcă "spontaneitatea comprehensiunii istorice presupune pentru sfera acțiunii umane libertatea de voință sau eliberarea de cauzalitatea naturii" (însă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
I, nota 96), termenul de Zusammenhang ridică în primul rând probleme de traducere. El trebuie înțeles și interpretat contextual, întrucât în opera lui Dilthey conotațiile lui variază uneori de la un paragraf la altul sau chiar în cadrul aceleiași fraze. Traducerea lui invariabilă, printr-o unică semnificație, în mod rigid, poate avea ca rezultat fie o alterare a sensului la nivelul întregului enunț, fie, în cel mai bun caz, o formulare obscură și greoaie în limba în care este transpus textul german. Nu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
81. Formele conceptuale fac acest lucru abia în a doua instanță, prelucrând și ordonând datele oferite de experiență. Iar dacă vorbim despre un seelischer Strukturzusammenhang drept condiție de posibilitate cu funcție constitutivă în procesul cunoașterii, nu vizăm nicicum un apriorism invariabil, ci unul relativ, permanent adaptabil la Tatsachen (stările de fapt), deoarece "examinăm imanența ordinii în materia experienței noastre sensibile", după cum am văzut că spune Dilthey. Pe marginea acelorași idei M. Riedel glosează în felul următor: "Conceperea obiectuală formează un sistem
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
abstractizării" ulterioare. Operată din capul locului, o asemenea delimitare, ce poate surveni numai a posteriori, n-ar face decât să contrazică ideea de Lebenserfahrung pe care mizează autorul. Pe deasupra, ar exista riscul ca o cunoaștere supusă unei astfel de grile invariabile să deformeze într-un fel sau altul realitatea, ceea ce ar fi din nou în dezacord cu intențiile și metodele filozofului german. Corelațiile sufletești explică Dilthey formează un întreg, fiindcă "fiecare trăire singulară este raportată la o totalitate" constituită istoric, în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
despre absolut, despre acea corelație universală a cărei descoperire ne-ar oferi un răspuns deplin și definitiv la întrebarea privitoare la enigma lumii putem avea doar reprezentări"147 (vezi și II, 2Be). Am arătat că pe lângă cele două caracteristici fundamentale, invariabile, care țin doar de forma filozofiei (universalitatea și cunoașterea universal valabilă), Dilthey găsește și o "coapartenență de conținut" (inhaltliche Zusammengehörigkeit) a sistemelor filozofice. Această consubstanțialitate a lor este reprezentată de lupta cu misterul, de raportarea la problema universală, în tentativa
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
funcții de întemeiere, de totalizare, de sistematizare și unificare în domeniul cunoașterii -, ea devine o adevărată "constituție a științei", cum o numește Dilthey (vezi III, 4). Funcțiile enumerate mai sus, cărora i se adaugă funcția normativă, derivă din trăsăturile esențiale, invariabile (Wesenszüge) ale filozofiei trăsături ce pot fi regăsite sub o formă sau alta în fiecare tip de Weltanschauungen (vezi II, 2Be). Așadar, atunci când filozofia este văzută ca teorie a cunoașterii, perspectiva lui Dilthey nu diferă substanțial de cea husserliană (Al.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
minte 96, nu pot fi acceptate în icoană, așa cum nu pot fi nici în cuvinte sau în gesturi. În această perioadă se remarcă străduința unei elaborări definitive a unui model ideal pentru multe secole care să rămână stilul unic și invariabil al tra‑ diției. Așadar, pictorii trebuiau să înfățișeze în operele lor nu fenomenele, dar ideea de la care ele derivau, iar ideea era arhetipul, adică gândul creativ al lui Dumnezeu. Acest arhetip sau prototip, modelul inițial, rămâne mereu legat de spiritualitatea
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
constată din insensibilitatea sa chiar față de stimulii obișnuiți; în consecință, el este indiferent la orice; este aton, indolent, nedecis și incapabil de a „gusta” plăcerea care este inspirată de perspectiva scopului de atins. Dacă profesorul va lega însă, în mod invariabil, această lene a elevului numai de dezinteresul acestuia față de școală, explicație cu care elevul nu va fi de acord în forul său interior, va apărea fenomenul de „rezistență interioară” amintit, de pe urma căruia dialogul dintre profesor și elev încetează. Mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
numărul doi etc. Într-o construcție ca Vila 1 [vila unu] nu se pune problema "acordului" între substantiv și numeralul care îi urmează, după cum nu se pune problema acordului nici într-o construcție ca Vila "Ghiocelul". 3. DEVIN TOATE NUMERALELE INVARIABILE? Ceea ce m-a determinat să aduc în discuție această problemă a fost, mai ales, constatarea că forma doisprezece s-a răspândit, în vorbirea redactorilor de televiziune sau de radio, și în contexte în care reprezintă în mod clar un dezacord
[Corola-publishinghouse/Science/85025_a_85811]
-
forma corectă a numeralului este cea de feminin (douăzeci și una de facultăți etc., pentru că substantivul regent al numeralului cu valoare adjectivală este feminin). Asemenea exprimări nu pot fi considerate drept rezultate ale unei tendințe de a transforma toate numeralele în cuvinte invariabile (ca majoritatea membrilor acestei clase), pentru că s-a înregistrat și situația inversă, adică folosirea greșită a formei de feminin în locul celei pentru masculin/neutru 8: avem o mie și una de lucruri de făcut, cele patruzeci și una de puncte
[Corola-publishinghouse/Science/85025_a_85811]