556 matches
-
în Caracteruri (1825), de satira activă, cu finalitate precisă, de îndreptare. În portretizarea patimilor omenești, tributară lui Teofrast și La Bruyère, tendința și expresia generalizatoare, țintind către tipologia clasică a modelelor, se aliază cu înverșunarea polemică. De unde naturalismul în limbaj, invectivele, mulțimea detaliilor ce individualizează și dau tablourilor autenticitate, culoare locală. Verva imprimă „caracterelor” mișcare, transformându-le în mici scenete (Defăimătorul). Obositoare lungimi, ca și discursivitatea nu au putut fi totuși evitate. Prefața volumului e o virulentă critică, în spirit iluminist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
cumplite, dar revelatoare”. Evocare când la persoana întâi, când la a treia, în care este intercalat și un miniroman, cartea portretizează atât bestii din lumea anchetatorilor și a închisorilor, ca șeful Siguranței, care îi împroașcă pe cei anchetați cu „josnice invective”, ca femeia-gardian, care cronometra până și timpul cât stăteau la toaletă deținutele, cât și oameni adevărați, ca sergentul de poliție care, înțelegând pe cine păzea, „a început să plângă și printre suspine îi deslușeai disperarea”. Mânată de devotament și dragoste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286034_a_287363]
-
cetății Neamțu, replică dizgrațioasă la Ruinurile Tîrgoviștii de Cîrlova: Vă iubesc, răsipuri sfinte, sămn mărirei strămoșești, Zid vechi ce de p-al tău munte, încă patria-mi slăvești. Poetul e un misogin sarcastic, cu veleități de witz romantic și cu invectiva ridiculă: Te hlizești, nelegiuito, și îți bați chiar joc de mine, Dar gândește că cuțitul poate fi și pentru tine. DANIIL SCAVINSCHI Oamenii epocii înțelegeau pe poet ca pe o ființă singulară, apăsată de soartă. Ideea damnării există în privința lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mijloace Se supun câte există, Și de mii de ani încoace Lumea-i veselă și tristă, Alte măști, aceeași piesă, Alte guri, aceeași gamă, Amăgit atât de-adese Nu spera și nu ai teamă. Satira lui Eminescu e swiftiană: în locul invectivei, mitul ermetic. Metoda mitologică e folosită și în așa-zisa "filozofie", unde în locul obișnuitelor divinități apar unități enigmatice: Ființa, Neființa, Nepătrunsul, Muma, Tatăl. Procedeul, și al lui Goethe, nu se deosebește profund de al anticilor, care dădeau zeilor valoarea unor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și suprarealist. Saraha este expunerea unei lupte între două forțe: prudența cărturăresei Saraha și răutatea multiformă a vecinilor. Chiriașa unguroaică din curte și-a pus copilul în geam să spună clienților cărturăresei că Saraha nu e acasă. Cărturăreasa reacționează verbal (invective, insulte). Chiriașa strică soneria de la poartă. Saraha pune în geam un bilet: "Sunați, sunt acasă". Unguroaica strică haznaua spre a împiedica pe clienți prin inundarea curții și amenință că va da foc casei. Saraha desparte curtea în două cu un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și luate-n râs, cu o invenție verbală, cu o proverbialitate neasemuite în care e ceva din Creangă și din Anton Pann, dar subtilizat, adus la complexitatea gândirii culte"312. Condamnat pentru virulența limbajului folosit, pentru duritatea exprimării, pentru utilizarea invectivelor și a calificativelor degradante în prezentarea adversarilor politici, Eminescu răspunde unor astfel de critici într-unul din articolele sale, publicat în paginile Timpului: Nu alegem vorbele după cum îndulcesc sau înăspresc lucrul, ci după cum acopăr mai exact ideea noastră. Vorba nu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
gând măcar că ar putea exista trădători între români. Simțăminte atât de nobile, întotdeauna frumoase, chiar atunci când nu le poți înțelege"346. Regăsim în publicistica eminesciană expresii de o rară violență, crudități ale limbajului care au generat critici virulente la adresa jurnalistului. Invectivele la adresa oamenilor politici, caricaturizarea adversarilor în polemicile de idei, cultivarea insistentă a pamfletului, ironia vitriolantă sunt instrumente ale unei jurnalistici de atitudine, cu pondere distinctă în etapele activității publicistice. Obiectul polemistului Eminescu acoperă o problematică vastă, scopul scrisului său vizând
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
lui Augustus, ci și ai poporului roman 244. De data aceasta poetul îndrăznește mai mult: nu e de partea dușmanilor străini, ci a dușmanilor civili, precum Antoniu și Brutus. După cum se știe, scrisorile lui Antoniu și discursurile lui Brutus conțineau invective dure împotriva lui Augustus, care însă a tolerat aceste injurii și le-a disprețuit 245. M. Antoniu triumvirul, primul dintre cei doi dușmani ai lui Augustus la care Ovidiu face referire, pe cât de bun prieten al lui Octavian a fost
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
717-718, ediția F. BERNINI, 1954. Observă stilul direct care transpune o acțiune din trecut sub ochii spectatorului actual, de parcă Superbus însuși ar fi contemporan cu Ovidiu. Epitetul superbe îl depersonalizează într-o oarecare măsură pe Tarquinius, fapt care face ca invectiva poetului să aibă o acoperire generală și să fie, mai ales, actuală. 251 Cf. și GIULIO GIANNELLI, La repubblica romana, Vallardi, 1944, p. 97 sqq. 252 Dacă se ține cont de zvonurile privitoare la imoralitatea lui Augustus, cum se va
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
dușmanii În țara de români, Ei robi vor fi În țară, dar vecinie nu stăpîni! Decît Moldova-n lanțuri, mai bine ștearsă fie, Decît o viață moartă, mai bine-o moarte vie!” Discursul folosește aproape toate formele retoricii. Lipsește doar invectiva, pe care o utilizează cu strălucire, În astfel de cazuri, Eminescu. Alecsandri o Înlocuiește cu moralismul lui grav. Eticismul sever și grandios stă și la baza poemelor ocazionale din Ostașii noștri. Modelul era mai vechi (Sentinela romană, Deșteptarea României), În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Tudor Popescu 174, neamțul lutheran candidat la președenția României era numit de propaganda PSD ,,neromân,, ,,nazist" ,,sectant anticreștin" (ca și cum lutheranismul n-ar fi tot o confesiune creștină!), ,,neom" (pentru că nu face copii). Tocmai datorită abuzului de cuvinte negative și de invective ce nu aveau suport pe un film interior al fantasmelor, ele n-au fost reținute și n-au convins alegătorii. S-a încălcat și un principiu clasic al magiei intersubiective dezvoltat admirabil în secolul al XVI-lea de Giordano Bruno
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
terenului social al țării de buruienile boierești și Îndepărtarea primejdiei unui salt din partea lăcustelor apusene. Ascuțirea vigilenței se dovedește fecundă pentru poezie căci ea Îi furnizează energie combativă și o orientează. Urmând aceeași atitudine de clasă, Dan Deșliu scoate o invectivă puternică Împotriva satrapilor, Îndopați cu vlaga mulțimii: «Balaurii cu pântece rotunjite din plânsorile lor obidite, scorpii străvechi, Îmbuibate din suferințele adunate și toate jivinele necurate și fiarele care le-au dijmuit bucuria și soarele!» Metoda aceasta lirică de reînsuflețire a
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și smerenia muntenilor n-are destule cuvinte de laudă. Această deosebire sufletească, dacă e, s-ar putea explica poate și prin deosebirea elementelor etnice care au luat parte la formarea muntenilor și a moldovenilor 1. (Alecsandri 2, întotdeauna gata de invectivă, zice că muntenii sunt romîno-bulgari, ceea ce e fals.) Dar, în sfârșit, acestea sunt ipoteze și elementul etnic-ereditar e greu de calculat. În rezumat. În Moldova există o tradiție pe care o respectă moldovenii. De aceea, depozitară a tradiției, îi este
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ca de niște palavragii, care se laudă că ei au făcut totul, cum se laudă Clevetici, când zice: "Vreu mai întîi consacrarea aptului de la 5 și 24 ghenar, ca unul ce este făcut de mine, și numai de mine". Această invectivă la adresa liberalilor revine adesea, în I. Ghica, atunci când el merge spre dreapta. Nu mai vorbesc de Eliade Rădulescu, acest om care a predicat multă vreme "echilibrul între antiteze" și care mai întotdeauna l-a pierdut. În al său Issachar sau
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
aproape ca pe niște dușmani personali. Rar a avut momente de comprehensiune, ca într-o scrisoare din 18722, în care recunoaște că la 1848, și mai înainte, latinismul a avut rost. Dar, ca și dl Maiorescu, de pe la 1880 încetează cu invectivele împotriva latinismului, pentru că de atunci primejdia stricării limbii încetează. În Iorgu de la Sadagura - întîia manifestare critică a lui Alecsandri - el a criticat aproape tot ce avea să critice în viața sa. A criticat și restul de fanarioți, în Comisul 1
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
în martie 1964, o delegație la Beijing, condusă de prim-ministrul Ion Gheorghe Maurer. Privită cu o anumită circumspecție, ca potențial mesager al intereselor sovietice, delegația nu și-a atins scopul, deși a condus la suspendarea pentru o lună a invectivelor reciproce (Direcția Județeană a Timiș a Arhivelor Naționale, fond Comitetul Regional al PCR Banat, dosar 9, 1964, f. 135; Remington: 1971, 74); a contribuit însă în mare măsură la consolidarea și extinderea relațiilor sino-române (Yong: 2003, 169-165). Bucureștiul nu a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Iorga a f? cut un gest tipic pentru el: a demisionat din postul de pre? edinte al Comitetului Rom�n al Istoricilor 180. Conform unor surse sigure, pe Carol �l distra foarte mult acest conflict dintre istorici 181. Dar acest schimb de invective fusese ini? iat de Giurescu mult �nainte de 1936. El a alc? tuit o list? de 122 de pagini a gre? elilor minore ale lui Iorga pe care liberalii o vindeau (sub form? de carte) la intrarea Universit?? îi din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
și comportamentale la cei doi adolescenți criminali, de unde supoziția, nu suficient blindată cu probe obiective, că ei fac parte din această categorie. Cert este că asasinii respectivi au fost frecvent „avortați”psihic de colegi prin tirul de persiflări, critici și invective la care erau supuși. în contrapartidă, și cei doi inculpați au recurs la avortul psihologic a celorlalți elevi, promovând atitudini și gesturi dintre cele mai sadice, mai oripilante ce au atins apogeul în cele 6 ore de tortură psihică, în
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
sunt, de obicei, scurte, de doar o pagină, practic liste cu revendicări, menite să semnaleze anumite teme votanților, în timp ce discursurile și textele lui Sládek, care sunt cele mai amănunțite surse privind ideologia partidului, sunt adesea repetitive, incoerente și încărcate de invective și hiperbole. Practic, nu există vreo dovadă că Republicanii s-ar fi angajat în mod explicit sau coerent în dezbaterea privind modelele de democrație. În al doilea rând, Republicanii erau considerați de politicieni mainstream, de jurnaliști și de intelectuali drept
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
comuniștii francezi că au preluat sloganurile lui Stalin [6, p. 211]. Generalul De Gaulle, referindu-se la intrarea în lupta de rezistență contra germanilor, scrie: "Comuniștii francezi au intrat în acțiune la sfârșitul anului 1941. Până atunci conducătorii lor lansaseră invective împotriva capitalului anglo-saxon și a "gaullismului", sluga lui. Când Hitler cotropi Rusia, atitudinile s-au schimbat" [8, p. 279]. În acest sens, trebuie menționate indicațiile date la Comitetul Executiv al Internaționalei a III-a către Partidul comunist francez [12, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
propria insignifianță în raport cu politicianismul! Eristica este o pierdere de timp, pentru că, oricât te-ai strădui să demontezi afirmațiile impertinente, calomnioase, rău intenționate ale atacatorului, acesta va continua cu alte acuzații, alte calomnii și afirmații nefondate ca într-o cascadă de invective și spuse negative. Este și un joc inutil între cel care atacă și cel care parează, între atacator și atacat, într-o cascadă de reprezentări și imagini distorsionante despre cele două persoane, care-și dispută supremația dreptății și a adevărului
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
PĂCALĂ, gazetă satirică apărută la București, săptămânal, între 16 iunie și 15 noiembrie 1860. Atacurile repetate împotriva guvernului, cu mijloace satirice dintre cele mai diverse, între care invectiva era un procedeu des întrebuințat, aduc darea în judecată a redactorului Pantazi Ghica și suspendarea periodicului. Prin iunie 1861 P. ar fi reapărut, dar numărul nu s-a păstrat, iar în anul 1865 Pantazi Ghica încearcă, fără succes, să scoată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288601_a_289930]
-
sfârșitul secolului anterior. Distorsiunile politice impuse de ideologia comunistă interpretării creației caragialiene nu sunt ocolite. Sub impactul luptei de clasă, modurile comice au fost disociate de gratuitatea consubstanțială și li s-a imprimat "combativitatea" de clasă, prin "utilizarea imperativă a invectivei, apostrofei și a polemicii incisive". Schimbarea era necesară pentru a distruge atât formele civilizației autohtone, dar și pentru a "demasca" dușmanii "vechi și noi" ai proletariatului. "Urmele genealogice" ale creației lui Caragiale, reluate, revalorificate și amalgamate în creații artistice postcaragialiene
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
eficiență în noua pragmatică politică. S-a impus oficial abandonarea ironiei sau a zeflemelei ușoare în favoarea modului sarcastic, pentru optima expresie de respingere și nimicire a vechilor și noilor "dușmani ai poporului" "burghezo-moșierimea", chiaburii și "imperialiștii" prin utilizarea imperativă a invectivei, apostrofei, polemicii incisive. Ca urmare, au fost recomandate forme și specii literare precum pamfletul în versuri sau proză, foiletonul, fabula, caricatura, fotomontajul, schița, comedia satirică. Și parodiei i s-au marcat granițe: istoria națională, politica prezentului sau valorile de patrimoniu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a satirei (lat. sarcasmus, gr. Sarkazein [fig.] "a sfâșia prin batjocură", gr. Sarx "carne") se situează la limita comicului și a artisticului. Explicația constă în înverșunarea exprimării în forme aforistice acide sau în revărsări sufocante, delirante și agresive, prin asimilarea invectivei, a imprecației, a obscenității în discursuri, tirade, diatribe, pamflete, eseuri în care duritatea atacurilor și condamnarea definitivă a realității adverse provoacă glisarea în spațiul tragicului sau al extraesteticului. Posibilitatea ameliorării obiectului scrutat, presupusă de echivocitatea discursului ironic sau de optimismul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]