536 matches
-
acțiunii care trebuia Îndeplinită În cadrul ritualului. c) Amuletele Din cadrul magiei mesopotamiene face parte și folosirea amuletelor, de altfel destul de răspândite. Se cunosc multe tipuri de amulete. Acestea erau purtate de oameni sau erau atârnate pe pereții locuințelor. Conțineau reprezentări și invocații. Exemplare din poemul Erraxe "Erra" sau cel puțin unele părți din text erau și ele considerate amulete, conform afirmației de pe tab. V, 57-58 a aceluiași poem, fapt demonstrat și de practica dezvăluită de arheologie. 7. APENDICE: MENȚIUNI DESPRE RELIGIA ELAMIȚILOR
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care le garantează amândurora existența. Necesitatea hranei și a băuturii este fundamentală pentru zei, iar aceștia, În schimbul satisfacerii acestei nevoi ce nu poate fi neglijată, le arată oamenilor bunăvoință, oferindu-le protecție, prosperitate și sănătate. Acest raport reiese clar din invocațiile adresate divinităților care s-au Îndepărtat (așa-zisele „mituri ale zeului dispărut”), unde se afirmă că, În urma foametei provocate tocmai de dispariția zeității, „oamenii și zeii vor muri de foame” și că „miile de zei”, invitați de Soarexe "Soare" la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
hatico-hitite și hurrito-hitite), asimilate și reelaborate În mod autonom de scribii și preoții din Hattușaș. Tipologia textelor mitologice nu conduce la un singur model, ci variază În funcție de originea și funcția motivelor mitice; Înșiși hitiții disting trei tipuri principale de texte: invocațiile/evocările, povestirile și cântecele (Pecchioli Daddi-Polvani, 1990). Există totuși numeroase fragmente care, atât În hitită, cât și În alte limbi (hatică, hurrită, luviană, palaică), nu pot fi trecute În categoria miturilor cunoscute, dar confirmă bogăția și vitalitatea mitologiei anatoliene. 1
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
povestirile și cântecele (Pecchioli Daddi-Polvani, 1990). Există totuși numeroase fragmente care, atât În hitită, cât și În alte limbi (hatică, hurrită, luviană, palaică), nu pot fi trecute În categoria miturilor cunoscute, dar confirmă bogăția și vitalitatea mitologiei anatoliene. 1) În invocațiile/evocările (mugawar/mugeșșar), cunoscute și ca „mituri ale zeului dispărut”, adresate unor divinități care s-au Îndepărtat, partea narativă, care descrie consecințele mâniei divine și căutarea zeului, este inserată Într-un ritual magic, ce are ca scop Îmblânzirea mâniei zeului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
actul religios cel mai semnificativ pentru societatea greacă. O procesiune conducea animalul În fața altarului, procesiune În fața căreia mergea o tânără fecioară ce purta un coș În care, ascuns Între pâini, turte și cereale, se găsea cuțitul de jertfă, màchaira. După invocații și rugăciuni și după ce erau așezate pe altar boabe de cereale și victima, oficiantul tăia un smoc de păr din capul animalului care putea abia atunci să fie Înjunghiat. După ce sângele era adunat Într-un lighean și risipit pe altar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
duble, a sufletului și a trupului, este un motiv constant al mentalității religioase zoroastriene (Bausani, 1959, pp. 64 sqq.) și se Întâlnește deja În G³th³. De exemplu, binefacerile celor două existențe (cf. mai sus, subcapitolul 2.5 ) sunt obiectul unei invocații ca aceasta (Yasna 28, 2): „ca să-mi dai, conform Adevărului, binefacerile celor două existențe, cea trupească și cea a gândirii”. Această idee este Însoțită Însă de conștientizarea faptului că realizarea unui astfel de obiectiv poate să nu survină În această
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
atribuite lui Zoroastruxe "Zoroastru", având grijă să-i redacteze și un index (Naturalis historia, XXX, 4: Bidez-Cumont, 1938, II, p. 9); de asemenea, Pausanias (secolul II Î.Hr.) care vorbește despre o carte folosită de magii din Lidia pentru recitarea invocațiilor lor Într-o limbă barbară (V, 27, 5-6: Clemen, 1920a, pp. 62 sq.). Dacă despre existența unei Aveste arsacide nu pare a fi legitim să ne Îndoim, În ciuda unor cercetători cu autoritare (Kellens, 1989b, p. 36; Hoffman-Narten, 1989, pp. 34
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru Haomaxe "Haoma" (H½m Yașt), capitolul 12 este profesiunea de credință sau Crezul zoroastrismului (Fravar³n¶: „mărturisesc”), capitolele 19-21 (Bag³n Yașt, un imn către entitățile divine: bag³n) sunt un comentariu la trei rugăciuni care apar În capitolul 27. Celelalte capitole conțin invocații, formule de binecuvântare, rugăciuni, cum ar fi cele legate se ritualul apelor (Âb z½hr), cărora le sunt dedicate capitolele 63-69. Wisprad, „rugăciune către toți protectorii”, Împărțită În douăzeci și patru de secțiuni scurte, nu adaugă mult textului Yasna, ci numai câteva formule
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de binecuvântare, rugăciuni, cum ar fi cele legate se ritualul apelor (Âb z½hr), cărora le sunt dedicate capitolele 63-69. Wisprad, „rugăciune către toți protectorii”, Împărțită În douăzeci și patru de secțiuni scurte, nu adaugă mult textului Yasna, ci numai câteva formule de invocație Îndreptate către „protectorii” (ratu) diferitelor categorii de ființe, geniixe "genii" de diferite feluri pe care le putem descrie ca animate sau neanimate. Khorda Avesta, „Avesta mică”, este un fel de breviar pentru laici, utilă pentru rugăciunile zilnice ale tuturor credincioșilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
istoric și documentar destul de serioase. Vechii celți, deși cunoșteau scrierea (de exemplu, galii cunoșteau atât alfabetul grec, cât și pe cel latin; leponții foloseau alfabetul etrusc, celtiberii Își concepuseră unul propriu), o foloseau doar În scopuri practice, pentru a Îndrepta invocații către divinități, În inscripții funerare, ca semne ale proprietății sau indicații despre hotare și alte texte cu funcții asemănătoare; astfel, așa cum o arată și Cezar, scrierea nu era niciodată folosită pentru a fixa sau conserva patrimoniul cultural al poporului respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
adresarea unei Întrebări unui auditoriu, nu pentru a primi un răspuns ci pentru a transmite o opinie, un gând, o idee: „Voi sunteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni / Ie rușine omenirii să vă zică vouă oameni.” (M. Eminescu) - invocație - o rugăciune adresată unei muze, unei divinități pentru a-i cere inspirație: „Sfinte Petre!... Sfântă Ana!... Mucenice Spiridoane!/ Scăpați-mă de pieire!... O să vă dau trei icoane...” (B. P. Hasdeu)onomatopee - figură de stil care sugerează o imagine auditivă, cuvinte
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]