733 matches
-
H2CO3 Tribazici (triprotici): care ionizează unul, doi sau trei protoni în trepte: H3PO4, H3AsO4 Polibazici: acizii organici Gradul de ionizare, α, este maxim la prima treaptă, sărurile formate în trepte de ionizare intermediare se numesc săruri acide. Corespunzător gradului de ionizare α se deosebesc trei categorii de acizi: Tari: cedează ușor protonul (α ~ 100%) HCl, HNO3, H2SO4, HClO4 Slabi: α < 0,01% H2S, H2CO3 280 Intermediari: 0,1 < α < 90% HF, H2SO3, H3PO4 Hidroxizii se clasifică după criterii similare cu ale
CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
90% HF, H2SO3, H3PO4 Hidroxizii se clasifică după criterii similare cu ale acizilor: După numărul grupărilor hidroxil: Baze monoacide: NaOH, KOH Baze diacide: Ca(OH)2, Ba(OH)2 Baze poliacide: Al(OH)3, Fe(OH)3 După gradul de ionizare Tari: α > 90 % KOH, NaOH, Ba(OH)2 Slabe: α < 90% NH3, Al(OH)3 Bazele slabe (α < 0,01%), ca Al(OH)3, Zn(OH)2 au caracter amfoter, se numesc amfoliți și disociază în amfioni, în mediu bazic
CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
decurge după următorul proces: Bilanțul energetic la formarea rețelei cristaline ionice de NaCl, pornind de la atomi liberi, trebuie să ia în considerare următoarele etape: ♦ formarea ionilor Na+, Cl-; ♦ atracția dintre ionii astfel formați; Prima etapă este caracterizată de energia de ionizare a atomului de sodiu: care are valoarea: și de afinitatea pentru electron a clorului, adică energia care se degajă în urma acceptării electronului în învelișul electronic al clorului: care are valoare negativă Ionii astfel formați se atrag între ei prin forțe
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
efecte se poate face doar în cadrul teoriilor cuantice (lumina, ca de altfel undele electromagnetice în general, are atât caracter ondulatoriu cât și corpuscular). V.1.2. Acțiunea radiațiilor neionizante asupra organismului animal Radiațiile neionizante sunt acele radiații care nu produc ionizări. Acestea sunt: Microundele (MW), Radiațiile infraroșii (IR), Radiațiile vizibile (VIS) Radiațiile ultraviolete (UV) Efectele fiziologice produse de radiațiile electromagnetice neionizante depind de modul cum sunt absorbite radiațiile electromagnetice. Condiția ca radiațiile să fie absorbite este ca în substanța respectivă să
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
pe care depuneau ouăle, să fie distruse Radiațiile UV, alături de existența apei, au concurat, se pare, la apariția vieții pe pamânt. V.2. FECTELE RADIATIILOR IONIZANTE ASUPRA ORGANISMELOR Radiațiile ionizante sunt radiațiile de mare energie care sunt capabile să producă ionizări; acestea sunt: Radiațiile X Radiațiile γ Radiațiile Î (electroni) și Î+ (pozitroni) In ciuda faptului că particulele α sunt nuclee de heliu iar Î sunt electroni și pozitroni, denumirea folosită în mod curent este cea de radiații din motive istorice
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
compușii care conțin uraniu, emană radiații invizibile care : descarcă un electroscop ; străbat foițe metalice subțiri ; impresionează placa fotografică ; provoacă fluorescența unor substanțe ; ionizează gazele din jur ; sunt deviate în câmpuri electrice sau magnetice ; provoacă reacții nucleare ; produc efecte diferite de ionizare sistemelor biologice sau radiochimice. în anul 1903 E.Rutherford și Soddy au efectuat o experiență prin care au demonstrat că radioactivitatea este legată de transformarea prin dezintegrare a atomilor unui element în atomii altui element. în acest scop au utilizat
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
altui element. în acest scop au utilizat ca substanță radioactivă un preparat de radiu care se dezintegrează astfel: Radiațiile nucleare sunt acele radiații, denumite α , Î ,γ care sunt emise de nucleele atomice. Energia acestor radiații este mare, ele produc ionizări și de aceea sunt clasificate, împreună cu radiațiile X, în categoria radiațiilor ionizante. Fenomenul de dezintegrare radioactivă a fost studiat de Becquerel și de soții Pierre și Marie Curie. Primul element radioactiv obținut a fost denumit Poloniu în cinstea patriei Marie-ei
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
un flux de electroni (e-10), pentru radiația Îsau de pozitroni (e+10) pentru Î+, iar radiația χ este de natură electromagnetică, având lungimi de undă cuprinse între 10-10 10-15m. Radiațiile α ( 42 ) au un spectru monoenergetic, capacitate mare de ionizare a gazelor și putere de penetrație foarte mică. Sarcina electrică a particolelor α a fost determinată în 1908 de către Rutherford și a fost găsită de două ori mai mare și de semn contrar față de cea a electronului. Radiațiile Î se
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
a fost determinată în 1908 de către Rutherford și a fost găsită de două ori mai mare și de semn contrar față de cea a electronului. Radiațiile Î se propagă cu viteze foarte mari și au un spectru energetic continuu. Capacitatea de ionizare este mai mică decât cea a radiațiilor α iar puterea de penetrare mai mare. Sarcina electrică a particolelor Î a fost determinată de Bequerel și de Kaufmann care au dedus că este egală cu sarcina electrică a electronului. Radiațiile γ
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
V.2.6. Sisteme și unități de măsură pentru dozele de radiații Pentru măsurarea efectelor biologice produse de radiațiiile ionizante se folosesc două sisteme de măsură: 1) sistemul röngenologic 2) sistemul radiobiologic 1) Sistemul röngenologic are la bază faptul că ionizarea produsă de radiațiile ionizante într o anumită masă de aer este determinantă pentru acțiunea biologică a radiațiilor X și γ, indiferent de frecvența lor (acest sistem se folosește numai pentru radiaț iile X și γ până la o energie de 3
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de un anumit semn, produși de radiația incidentă, într-un Kg de aer uscat la 0 0C și presiune atmosferică normală. Unitatea de măsură este coulomb/Kg. O unitate tolerată folosită este Röntgen-ul. 1Röntgen este intensitatea radiației care produce prin ionizare o sarcină electrică de 2,58.10-4 Coulombi într-un Kilogram de aer. Această unitate nu este însă aplicabilă, după cum am arătat, pentru radiațiile α sau Î . 2) Sistemul radiobiologic se bazează pe măsurarea energiei absorbită de țesut și este
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
și a diferitelor organe ale radiațiilor nucleare și ale radiațiilor X sunt bine cunoscute. De asemenea sunt înțelese și efectele biologice acute ale dozelor mari de radiații. Concluzii Putem spune că absorbția radiațiilor ionizante de către materia vie cuprinde următoarele faze: ¾ Ionizarea și excitarea moleculeor urmate de formarea ionilor și radicalilor liberi ¾ Reacții chimice ¾ Modificarea funcțiilor și structurii celulelor Iată de ce efectele nocive nu apar imediat ci după o anumită perioadă. Efectul radiațiilor ionizante la mult timp după expunere ca și faptul
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
o placă metalică constă din fotoni de energie h. Prin absorbția luminii de către metal, întreaga energie a fotonului se transformă în energia unui fotoelectron. Fotoelectronul folosește o parte din această energie pentru a se desprinde de metal (Ei=energie de ionizare). Energia rămasă reprezintă energia fotoelectronului: în care ½ mv2 este energia cinetică a electronului, care se poate măsura ușor, spre deosebire de viteza electronului. 1.1.1.4. Caracterul ondulatoriu și spinul electronului În anul 1924, fizicianul francez Louis Broglie a descoperit caracterul
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
în dizolvanți polari (H2O, alcooli), greu sau insolubile în cei nepolari (hidrocarburi, eter). În stare topită soluțiile prezintă conductibilitate electrică, ionii fiind dirijați către electrodul de sarcină electrică conttrară. Natura legăturii ionice este determinată de mai mulți factori: energia de ionizare, afinitatea pentru electroni, dimensiunile ionilor, valența ionilor, polarizabilitatea lor etc. Energia de ionizare numită și potențial de ionizare reprezintă energia care se consumă la îndepărtarea electronilor dintr-un atom în stare gazoasă spre a se forma un ion pozitiv. Cu
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
În stare topită soluțiile prezintă conductibilitate electrică, ionii fiind dirijați către electrodul de sarcină electrică conttrară. Natura legăturii ionice este determinată de mai mulți factori: energia de ionizare, afinitatea pentru electroni, dimensiunile ionilor, valența ionilor, polarizabilitatea lor etc. Energia de ionizare numită și potențial de ionizare reprezintă energia care se consumă la îndepărtarea electronilor dintr-un atom în stare gazoasă spre a se forma un ion pozitiv. Cu cât se îndepărtează mai mulți electroni, cu atât aceste energii sunt mai mari
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
conductibilitate electrică, ionii fiind dirijați către electrodul de sarcină electrică conttrară. Natura legăturii ionice este determinată de mai mulți factori: energia de ionizare, afinitatea pentru electroni, dimensiunile ionilor, valența ionilor, polarizabilitatea lor etc. Energia de ionizare numită și potențial de ionizare reprezintă energia care se consumă la îndepărtarea electronilor dintr-un atom în stare gazoasă spre a se forma un ion pozitiv. Cu cât se îndepărtează mai mulți electroni, cu atât aceste energii sunt mai mari. Afinitatea pentru electroni este energia
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
chimice intermoleculare Sunt legăturile stabilite între molecule. Legătura de hidrogen (punte de hidrogen) Este o legătură de natură electrostatică al cărui mecanism de formare se explică prin aceea că atomul de hidrogen (ce are caracter electropozitiv), respectiv protonul rezultat prin ionizare este atras de electronii neparticipanți ai atomului cu caracter electronegativ. Prin legături de hidrogen se pot uni atomii elementelor foarte electronegative: F, O, N, Cl. Legătura de hidrogen se reprezintă printr-o linie punctată.. Exemple: Formarea legăturilor de hidrogen explică
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
moleculare determină valoarea mare a unor constante fizico-chimice ale apei (căldura specifică, punct de fierbere, căldura de evaporare, conductibilitatea termică) care, toate împreună fac din apă un bun reglator termic, capabil să asigure o temperatură cât mai constantă organismului animal. Ionizarea apei: pH-ul Apa disociază în ionul de hidroniu și ionul hidroxil ca urmare a tendinței de a forma legături de hidrogen. Prin convenție ionul de hidroniu este notat cu simbolul H+, deși atât ionul de hidrogen cât și cel
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
glicocolul, serina, treonina, cisteina, tirozina, asparagina și glutamina. Radicalii acestor aminoacizi conțin grupări chimice polare neutre ( OH, -SH, -CO, -NH2) care cu apa formează legături de hidrogen, ceea ce le mărește gradul de solubilitate. Cisteina și tirozina pot elibera protoni prin ionizarea grupărilor -SH și -OH, trecand în formele anionice corespunzătoare. c) aminoacizii cu radicali ionizați pozitiv (bazici): lizina, arginina, histidina. Acești aminoacizi au radicalii încărcați pozitiv datorită grupării amino din poziția a lizinei, grupării guanidină a argininei și grupării imidazol a
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
bazic cedează, în ambele situații pH-ul soluției nu se schimbă în mod apreciabil, proprietate folosită la utilizarea aminoacizilor în prepararea soluțiilor tampon. Aminoacizii monoaminomonocarboxilici au în soluție un caracter slab acid spre neutru din cauza grupării carboxil cu grad de ionizare ceva mai mare decât al grupării amino; prezența unei a doua grupări carboxil în molecula aminoacizilor conferă acestora un puternic caracter acid, pe când aminoacizii cu două grupări amino vor avea un puternic caracter bazic. 4.1.3.3. Comportarea aminoacizilor
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
acestora în câmpul electric. 4.1.4. Proprietăți chimice ale aminoacizilor Aminoacizii (aa) prezintă reacții chimice pentru grupările funcționale COOH și NH2, cât și reacții specifice pentru R. 4.1.4.1. Proprietăți chimice datorită funcțiunii carboxil a) Reacția de ionizare Gruparea carboxil (-COOH) are tendință pronunțată de a disocia cu transformarea aminoacidului într-un anion: b)Reacția de esterificare Esterii aminoacizilor se formează la tratarea acestora cu diferiți alcooli în mediu acid (HCl): EsterAlcool Esterii aminoacizilor se folosesc pentru separarea
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
Soluțiile formate au caracter de dispersii coloidale datorită structurii macromoleculare a proteinelor. Grupările chimice polare de la suprafața moleculei măresc gradul de hidratare al acesteia și implicit solubilitatea în apă. De asemenea pH-ul soluției de proteină influențează solubilitatea acesteia prin ionizările pe care le produce în moleculă. S-a arătat că la pHi solubilitatea proteinelor este minimă,-datorită atracțiilor electrostatice dintre moleculele ionizate și crește pentru valori de pH depărtate de cea a punctului izoionic. Solvenții organici micșorează solubilitatea -prin scăderea
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
metodei electroforetice de separare a proteinelor dintr-un amestec pe baza vitezelor diferite de migrare a acestora în câmpul electric. Migrarea proteinelor spre cei 2 poli ai câmpului electric este în funcție de pH-ul soluției tampon care influențează mult gradul de ionizare. Într-o soluție bazică, proteinele încărcate sub formă de anioni vor migra spre anod (migrarea anodică), pe când într-o soluție acidă se încarcă pozitiv și vor migra spre catod (migrare catodică). 4.3.6.3.Denaturarea proteinelor Proteinele native pot
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
Dacă enzima acționează asupra mai multor substrate, aceasta va avea pentru fiecare substrat un pH optim, ceea ce face ca intervalul de pH optim să fie mai larg (3-4 unități); pH-ul poate influența activitatea enzimatică în mai multe moduri, prin: ionizarea totală a moleculei de enzimă sau numai a centrilor activi; ionizarea substratului, care astfel își schimbă afinitatea față de centrii activi ai enzimei și în consecință se modifică și viteza de formare a complexului enzimă-substrat; ionizarea complexului activat enzimă-substrat; denaturarea enzimei
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
fiecare substrat un pH optim, ceea ce face ca intervalul de pH optim să fie mai larg (3-4 unități); pH-ul poate influența activitatea enzimatică în mai multe moduri, prin: ionizarea totală a moleculei de enzimă sau numai a centrilor activi; ionizarea substratului, care astfel își schimbă afinitatea față de centrii activi ai enzimei și în consecință se modifică și viteza de formare a complexului enzimă-substrat; ionizarea complexului activat enzimă-substrat; denaturarea enzimei sau a substratului când acesta este tot de natură proteică. 6
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]