807 matches
-
pare că l-a prețuit în forul lăuntric. Este momentul semnalării unei prime reprezentări arhetipale, cea a reabilitării tatălui-rege. Dincolo de controversata abulie a prințului, de iubirea și abandonarea Ofeliei sau de trădarea mamei incestuoase, căsătorită în grabă cu un unchi ipocrit și asasin, dincolo de dileme metafizice și prietenii durabile sau efemere, Hamlet ne relevă și această dulce povară a reabilitării memoriei ultragiate a regelui. Fiindcă înainte de a fi răzbunat, el trebuie înfățișat conștiinței colective așa cum a fost: un rege bun, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
odaia în care locuiește Ladima este parcă o prelungire în spațiu a interiorului eminescian. Nu e nici o diferență între dezordinea, sărăcia și chiar aspectul imund din Cugetările sărmanului Dionis și imaginea dezolantă a camerei gazetarului, așa cum ne-o descrie, cu ipocrită condescendență, Emilia: "Eu tocmai plecam într-o excursie cu automobilul prin Ardeal...Dar s-a dus Valeria numaidecât...Ce-a găsit acolo zice că nu poate spune. El sta tocmai sus, la al treilea, pe Rahovei...Nu era măturat de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ce va ceda vocației sale etilice), cu celelalte rude, spre a se dedica iubitului mort, în al cărui cult își va trăi adevarata viață (predestinare secretă), incompatibilă cu stilul lumii concrete, brutale, golite de orice iluzie sau vis, scorțoase și ipocrite. Îndrăgind-o de mică pe Jeanne d'Arc, Mary Louise devine un fel de preoteasă a iubirii imposibile, un fel de Isolda și pelerină la cimitirul idealului său spiritualist. Continuând să audă vocea lui Robert citindu-l pe Turgheniev, mișcându
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
urmându-și instinctul, în ciuda faptului că e om de lume, cultivat, exigent. Își trăiește pe deplin clipa, arborând stindardul abolirii pudibonderiei și căderii tabu-urilor ș.a.m.d. Din acest punct de vedere, mesajul polemic al cărții include veștejirea mentalității ipocrite, întreținute ani în șir, artificial și nesănătos, de recent defuncta ideologie colectivistă. Spre a-i face parcă în ciudă, autorul nu ezită să-și agrementeze relatarea cu cruzimi de limbaj, mai ales cuvinte numind părți anatomice și acte fiziologice "rușinoase
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Ai dreptate că noi nu suntem atât de diferiți, dar idealurile noastre sunt întru totul diferite. De aceea nu am putut și nu putem vorbi unul cu altul despre lucruri în care intervin judecățile noastre de valoare fără a fi ipocriți sau fără să ne certămă Doi oameni pot avea relații unul cu celălalt doar acolo unde amândoi sunt curați; adică acolo unde pot să fie unul cu celălalt pe deplin deschiși, fără a se răni. Iar aceasta noi doi o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
aduce oarecum cu Nikanor Ivanov, corespondentul lui Pușkin. Există în el mult romantism vulgarizat, rezultat, firește, din lecturi, poate și din precedenta sa stare de „visător“. Numai relatarea scrisorii neexpediate către ofițerul cu pricina este un mic tratat de romantism ipocrit. S‑a mai remarcat că semnificația Subteranei dostoievskiene scapă dicționarelor explicative 2. Acest lucru l‑am simțit traducînd Soțul etern, în care unuia dintre eroi i se aplică de două sau trei ori atributul de „podpolnîi“ ; n‑am găsit soluții
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
civilizația europeană, plină de rafinament, care l-a acceptat pentru atributele sale strict militare și cultura arhaică, obscură, din care provine, esențial inaderentă la standardele sofisticate ale Ducatului venețian. Othello este, numai în aparență, în largul lui în această lume ipocrită. Laurii pe care îi culege după fiecare bătălie cîștigată sînt motivați social și politic. Cultural vorbind, generalul rămîne un refuzat, ca și Iago de altfel , victima sa colaterală, la un alt nivel. El își caută parteneri sufletești, indivizi aparținători civilizației
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
intrat într-un interval al senilității, nefiind complet aderent la ramificațiile lumii reale. În acest context "tarat", din start, tragic, protagonistul comite greșeli impardonabile pe parcursul reprezentației adulatoare a celor trei fiice. În timp ce Goneril și Regan îl divinizează, în discursurile lor ipocrite, pe rege, Cordelia, modestă, afirmă că nu are de zis "nimic" în privința iubirii sale pentru Lear. Monarhul devine furibund și decide că "nimic" va fi și moștenirea ei din partea lui. Fiica lipsită de elocință este, prin urmare, exilată, iar regatul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
virtual. În realitate, monologul se adresează mai curînd unei instanțe ce trebuie convinsă de veridicitatea spectacolului psihopatic. Ea nu poate fi decît juriul unui tribunal pregătit să dea verdictul acuzației de crimă cu premeditare. Jocul narativ este, prin urmare, unul ipocrit, mistificator sau chiar diversionist, iar textul care îl face posibil aparține, de aceea, aceluiași spațiu criptic, ca și The Cask of Amontillado/ Butoiul de Amontillado, The Black Cat/ Pisica neagră ori The Fall of the House of Usher/Prăbușirea Casei
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pierdută. Nu întîmplător, Brenda îl crede mort și se recăsătorește cu un prieten de familie, Jock. Vechiul Tony a murit cu adevărat, în schema simbolică a lui Waugh, cel care supraviețuiește fiind eul său autentic, neobturat de măștile unei existențe ipocrite. Uneori, prozatorul dă "inițierii" semnificația parabolei istorice (istoria ca "bîlci al deșertăciunilor", un vanitas vanitatum, lumea ca spațiu al "norocului schimbător", cu succesiunea perpetuă a "măririi" și "decăderii"), precum în Black Mischief/Apocalipsa 1932 (unde Seth, împăratul unei țări ficționale
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
intelectualizate, care asigură transmiterea pulsului vieții elementare, ce cuprind mișcările cosmic"128: "Crezi că nu știu/ Că în dosul/ Acestui mirific incendiu/ Al pădurii căzute în roșu/ Nu e decât timpul/ Laș care trece/ Mascându-și plecarea/ Cu spectaculoase și ipocrite minuni?// Crezi că nu știu? Că gutuile/ Nu cad sub regala/ Lor greutate,/ Ci-nvinse de omizi./ Născute din dragostea/ Prevăzătoare/ A meschinilor fluturi/ Extravaganți și nebuni?// Crezi că nu știu că victorioasa întoarcere/ A lăstunilor/ Nu-i decât rezultatul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
spre moarte. O ambianță de altfel familiară scrierilor sale, care nu au mai cunoscut pînă anul trecut febrilitatea maladivă a cursei către un mare premiu. Djian, ca și Houellebecq, nu e un tip prezentabil, agreabil, convivial, pregătit să facă jocul ipocrit al cadrelor zîmbitoare, să fixeze comercial atenția publicului și să atingă vreo coardă sensibilă a juriilor. El e mai degrabă o combinație între Johnny Halliday și Bret Easton Ellis (pe care îl admiră, desigur), un scriitor rock, considerat moștenitor al
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de căpitanul de lefecii, intrară și năpustiră cu săbiile în ei". Este interesantă substituirea ochiului auctorial cu acela al unor personaje: domnitorul și Moțoc privesc întreaga scenă, primul autentic amuzat, al doilea îngrozit, dar silindu-se să zâmbească în chip ipocrit. Lectorul înregistrează scena ca printr-o lentilă fotografică, neînduplecat fidelă, dar detașată de imaginile redate: "Închipuiască-și cineva într-o sală [...] o sută și mai mulți oameni ucigași și hotărâți spre ucidere, călăi și osândiți, luptându-se, unii cu furia deznădejdei
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
conviețuire cu semenii și cu celelalte viețuitoare tot mai amenințate cu dispariția lor și a unor părți din om ca Întreg. Confirmă această corelație puținii șomeri reveniți la țarinile și casele rurale lăsate de bunici și părinți, refuzând astfel atât ipocrita cerșetorie a "oamenilor străzilor", cât și trufașa înavuțire sub umbrelele privatizărilor și noilor înșelătorii postdecembriste care au dus la miliardarii egoiști și disprețuitori ai celor jecmăniți. Reamintim comparațiile facilitate de IDU (indicele dezvoltării umane) stabilit de PNUD. În țările sărace
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
forței de muncă. Iar mulți dintre noii lideri sunt "zbierătorii" din timpurile trecute care intimidau oamenii pentru a executa ordinele de atunci. Căci democrația (veche sau nouă) are această hibă, menită a fi bine supravegheată: permite ascensiunea demagogilor, guralivilor și ipocriților în posturi cu multe privilegii. În acord cu principiul protecției sociale a celor ce au ajuns să fie excluși de la o viață cât de cât normală, din anul 2003 s-a trecut la pensionarea populației sătești prestatoare de zile-muncă în
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
față de regim a fost și rămâne umorul popular. Prin tot felul de "perle verbale", farse spontane sau organizate persoanelor cu purtări incomode, glume, maxime, caricaturi și poze haioase, bancuri care satirizau cele mai diverse situații de viață nereușită, eronată, falsă, ipocrită s-au produs uneori schimbări salutare în colectivități și în viețile unor indivizi. Încurajați, scriitorii, poeții, dramaturgii, redactorii din presa literară, sportivă și culturală au dat naștere la lucrări mai ample și cu influențe mai persistente în timp. Cu toate
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
se pune lumină. Asta nu e manipulare la urma urmei? Se reia o scenă, unul uită ceva, inginerul de sunet nu dă drumul la un buton, stop, stop, o luăm de la capăt. La urma urmei, este un fel de pretenție ipocrită să încerci să delimitezi ce este real și ce este ficțional într-un documentar. Cred că trebuie spus că un documentar este în primul rând un film, pentru că altminteri ne mulțumim cu o enumerare de fapte și cu o explicație
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
prefecturi (cercetări publicate în volumul I al acestei lucrări) a rezultat faptul că și pe parcursul anului 1946 trupele ocupanților sovietici dădeau adevărate asalturi asupra bunurilor și vieților locuitorilor din mediul rural, fără a fi scutiți nici orășenii, desigur, așa că jelaniile ipocrite ale „instructorilor” comuniști în care își descriau numeroasele și repetatele eșecuri în lumea satului dar și în lumea muncitorească din cele două „fabrici” ale orașului Vaslui, nu-și aveau rostul. Pe deoparte, rușii furau orice fără teama de a fi
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
drum spre acapararea totală a puterii. Un singur om și o singură instituție le mai stăteau în cale: regele Mihai I și Monarhia așa că s-a pus problema debarasării definitive de cel căruia ani la rândul comuniștii i-au adus ipocrite osanale pe la întrunirile publice sau în biserici cu ocazia numeroaselor Te-Deumuri. b. Ce s-a întâmplat la București pe 30 decembrie 1947 În noiembrie 1947, Regele Mihai a fost poftit să ia parte la nunta Principesei Elisabeta, actuala Regină a
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Această „grijă” față de papagalii neobosiți ai pcr se materializa sub forma unor alimente ce purtau frumoase ciubote roșii pe piața liberă dar care se vindeau, totuși, pe ici, pe acolo, la prețuri de speculă uriașe! Pe timpul foametei, activiștii acestui partid ipocrit și mincinos primeau tainuri consistente constând în carne, pâine, ulei, făină de grâu sau de porumb, zahăr și multe alte bunătăți. Cei mulți și considerați proști trebuiau să se mulțumească doar cu un boț de mămăligă și o zeamă din
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
ales cînd Caragiale se înțepenește în nefericita formulă și o repetă în contexte care îi marchează și mai mult grosolănia: după ce în textul poeziei Excelsior ce îi este dedicată, se introduce deviza "Nihil sine Hasdeo", Cargiale se intreabă retoric și ipocrit "în ce parte să fie mai tare genialul autor: în istorie sau în limbă" pentru ca în Olga și spiriduș tema să fie dezvoltată chiar si pe înțelesul școlarilor lui Marius Chicoș Rostogan: după ce decade din postura de filosoful Blagomirea, "bătrînul
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
să decadă din treapta lor. Putea fi un majordom în concediu duminical (era chiar Duminică), și atunci verzimea hainelor se explica prin faptul că un astfel de individ, servindu-se de obicei de livrea, păstrează cu anii un costum civil." Ipocrita fantezie călinesciană promovează pe strănepotul bucătarului grec în postura... aristocratică de servitor englez cu ascendenți în trecutul profesiunii, mai ales că Jurnalul matein îi relevă "un om de un snobism încîntător." Totuși, intuiția rămîne viabilă și e confirmată și de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Ibrăileanu i se pare că "ceea ce face odioase tipurile lui Caragiale este egoismul lor josnic", Eugen Ionescu le categorisește printre "cele mai josnice din literatura universală"; pentru Călinescu, "femeile sunt fără interes, mai degrabă vulgare" iar pentru P. Constantinescu "vulgare, ipocrite și egoiste"; o pată de culoare pitoresc-balcanică o reprezintă Lache și Mache cuplu paronimic și siamez, precum și celebrul Mitică parizianul nostru oriental! Pompiliu Constantinescu are meritul de a fi intuit sensul adevărat al acestei trivialități, sensul etimologic care se referă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
reprezentație am fost fluierat, huiduit și amenințat de o droaie de patrioți din garda civică cu bătaia în piața teatrului. Niște tineri ofițeri m-au scăpat de furia poporului. Piesa a fost scoasă din repertoriul teatrului." În numele moralei intransigente și ipocrite, Fr. Damé proclama în ziarul Românul (1879) "Mărturisesc că mi-e rușine să povestesc aici asemenea lucruri" și avertiza tăios: "Dar să ne cheme la teatru cu nevestele noastre, cu copiii noștri, pentru a încerca pînă la ce grad un
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
socială și din sexualitate" (1988, p. 169). Forță creatoare trebuie să se impună dacă viața unui individ este să dobândească un sens și un scop anume. Eul creator decide să pună capăt crizei respingând imitația servila, expresie a artei burgheze ipocrite. Având în prim-plan tribulațiile spirituale parcurse de două personae poetice, Milton și Los/Blake, și oferind reflecții profunde asupra naturii artei, Milton este, în opinia mea, un manifest estetic, formulat în apărarea autonomiei procesului de creație 198. Epos-ul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]