8,698 matches
-
mi-au părut întotdeauna palide. Piesă nu cred că a eșuat pentru că mică burghezie în ascensiune și-a recunoscut defectele în lumea de pe scenă. Umorul lui Caragiale e mult prea subtil, iar în relația Veta-Chiriac eu văd foarte bine o ipostază românească a cuplului Madame de Rénal-Julien Sorel, de pildă. Nu, nu pot să cred că pentru asta a căzut Noaptea furtunoasa cu peste o sută douăzeci de ani în urmă. Nu pentru că cei din sală și-au recunoscut defectele; pur
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
Alchonon vrea să cucerească nu doar nocturnul, ci și diurnul și îi ordona să se mărite cu cabalistul, găsindu-se și dovada morții soțului ei. Deși îl disprețuiește pe Alchonon, pentru iubitul ei Hurmita, acceptă. Cînd află că cele două ipostaze sînt același chip necrezînd așa ceva și uscată de dorul Zburătorului, al demonului ei se îmbolnăvește și moare. Legi, reguli, pasiune, sexualitate, vis, zbor, iubire, viața, moarte. În două roluri dificile, dezvoltate amîndouă pe două registre diferite, Adi Carauleanu (Alchonon) și
Nopti cu demoni si Chagalli by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18055_a_19380]
-
cabalist sărăcuț, ușor timp, nu prea luat în seamă,ascet pios, timid și care nu vrea să supere pe nimeni i se opune un demon dezlănțuit, plin de forță, seducător, viril, care-și îngenunchează victima și perturbă liniștea sătucului. Două ipostaze pe care Adi Carauleanu le joacă cu mijloace bine dirijate și stăpînite, o vreme fiindu-ti greu să descoperi trucul: că este unul și același. Doina Deleanu o părăsește pe Teibele cea cuminte, exemplara în comportament și în micuța comunitate
Nopti cu demoni si Chagalli by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18055_a_19380]
-
literar" Nepoții gornistului în colaborare cu Mihai Novicov, Aurel Baranga a compus piesă de teatru Anii negri în tandem cu Nicolae Moraru ș.a.m.d. Din convorbirea cu Radu Boureanu reținem un insolit portret al lui A. Toma, surprins în ipostaza de profesor de limbă română. Un profesor megaloman și abuziv, care-i obligă pe elevi să recite propriile lui poezii (anoste) la serbările școlare. (Mai tarziu avea să supună aceluiași chin o țară întreagă!). Iată portretul: "- Era atâta tenacitate și
După douăzeci de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18083_a_19408]
-
din urmă chiar împotriva inimii sale, dar dintr-un fel de loialitate față de sine însuși, față de un jurămînt care de fapt e absent. A trăi în copaci, a nu coborî niciodată, e blazonul micului baron, care trece astfel prin toate ipostazele eroului de povestire pentru copii, de la micul rebel la Peter Pan și apoi la Robin Hood. De ce spun că la Italo Calvino convenția imaginarului e mai subtilă oarecum, în sensul de insesizabila, decît la mării autori consacrați gen Carol Lewis
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
trăit, sub cîrmacii următori, care au avut grijă a-i eclipsă (într-un caz chiar a-i asasina) pe cei dinainte! E suficient să-i trecem în revistă comportarea de dupa "reabilitarea" survenita în jurul anului 1955, pentru a putea ratifica acea ipostază a sa de "gîdilici de Curte Veche", conform sintagmei prin care o desemna, cu o casanta amărăciune, autorul volumului Românește. Ceea ce nu înseamnă, așa cum pretind unii comentatori ai noștri de rea-credință, strîmbîndu-ne gîndul și atribuindu-ne o intenție calibanică pe
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
Pavel Dan cu Ion Chinezu păstrată în arhiva revistei "Gând românesc") Ca poet, Teodor Murăsanu este discutat din două perspective diferite: din perspectiva epocii sale și din perspectiva actualității. Cred că autorul ediției a procedat bine punând față în fața aceste ipostaze critice diferite. Pentru prima perspectiva se reproduc articolele lui Romulus Demetrescu, cronicarul literar al revistei "Pagini literare", care are și o înțelegere afectiva a liricii lui Teodor Murăsanu, evaluând-o în contextul literar al epocii. Din perspectiva actualității noastre vorbesc
O restituire by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/18102_a_19427]
-
pilduitoare; vocea moralistului se dizolvă de fapt în portretul Don Juan-ului pe care incearca sa il convertească. Paradoxul, revin, este ca iubitele seducătorului sfîrșesc prin a avea un contur mai distinct decît soția moralistului, si asta pentru că ea rămîne simplă ipostază ideală. E invizibilă pentru că iubirea căsătorită, astfel definită, e mai abstractă decît iubirea romantică. E foarte ușor să citești "tratatul" lui Kierkgaard împreună cu o operă literară care să îl contrazică sau să îl infirme, pentru ca, așa cum spuneam la început, toposul
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
Orientul îndepărtat - Chină, India -, fie un destul de generic spațiu al modernității, Occident sau Europa ("cea mai solicitată ghicitoare, care a călătorit prin toată Europa", "a fost plecată în Europa"). în discret contrast cu imaginea oferită de presă a drumurilor europene - ipostază banală a nomadismului, a clandestinilor riscînd repatrierea - în anunțuri e vorba de participarea la concursuri, festivaluri, cursuri de specializare: "vrăjitoarea Ioana, venită de curînd din India de la Congresul Vrăjitoarelor, aleasă că cea mai bună vrăjitoare a anului". Mitul înfiorătoarelor adunări
Anunturi magice (II) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18134_a_19459]
-
făcut până la urmă dreptate și paradisul comunist a fost înfăptuit. Cu alte cuvinte, comunismul fiind sfârșitul fericit al istoriei, realismul socialist nu putea decât să recicleze o gamă foarte largă de stiluri arhitectonice (aproape toate stilurile anterioare). Iar postmodernismul, în ipostaza să de apocalipsa blândă, nu făcea nici el altceva... Nu este lipsită de interes nici discuția referitoare la revenirea modernismului după 1954, ca urmare a impactului pe care l-a avut discursul lui Hrusciov asupra arhitecturii, cu consecințele cunoscute (industrializare
De la homo europaeus la homo ludens by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17445_a_18770]
-
Până la urmă nu o vor face, dar clipele an care contemplă această posibilitate, ăn puterea nopții fierbinți de vară, șanț cumva eliberatoare. Visăndu-se criminale, cele două femei se visează implicit libere. Nu e nimic ridicol sau, dimpotrivă, cinic, ăn această ipostază, ci mai degrabă trist. Așa cum tristă, dar fără cuvinte, plină doar de subăntelesuri, este istoria copilului ănfiat, despre care nu aflăm de fapt mai nimic. El e victima care tace, tragedia e a lui, nu a Masenkăi. an finalul povestirii
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
a avut dintotdeauna, cititorul se desparte de cei doi călători pe fundalul vorbelor aspre și al muștruluielii severe aplicate de tatăl adoptiv al copilului. Suficient pentru a trezi suspiciuni că orfanul e la fel de chinuit că și femeile care cochetează cu ipostază de criminale, poate la fel de chinuit cum fusese și Masenka. Spuneam că "Muierile" e o povestire oarecum pilduitoare pentru ăntregul volum fiindcă an ea găsim și umorul - involuntar - al personajului care nu ăntelege cât de mizerabil este, povestindu-si cu incredibilă
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
capabilă a se reintegra în matcă. Distrugător, dar și creator de forme, daimonul se află în opoziție cu satanicul, exclusiv negator, steril. Atît Goethe cît și Blaga relevă valentă pozitivă a demonicului. Un citat din Blaga: "Demonicul nu este decît ipostază magică a divinității sau divinitatea, întrucît ea își păstrează latitudinea de a se contrazice și întrucît ea nu încetează de a crea". Să mai amintim că Mircea Eliade tratează, ca și Blaga, relația de "simpatie mutuala" dintre Dumnezeu și demon
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
constiinta despărțirii lor. De-abia după ce musca din mărul cunoașterii, devin conștienți de nuditatea lor și se lasă cuprinși de rușine. Aceasta e "a doua cădere". Cele două "căderi" constituie fazele de-căderii din puterea Ideii divine, care conține androginia, ipostază în care omul era apartenent al Ideii, nefiind nevoie a o deduce din actul contemplației. Trăia prin Idee și se rostea prin ea. De reținut că somnul este un factor al fisurii ontologice, care avea să distrugă androginia, pe care
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
o fizionomie modelata uman pe care se aplică mască modei actuale. Vedeta are privilegiul și aptitudinea de a compune acea dorită expresie a frumuseții, nobleței, curajului etc. în fața oglinzii exterioare, dar și în oglindă interioară a fanteziei. Ea fixează această ipostază într-un reflex fizionomic repetabil, într-o adevărată mască umană. Publicul vede în personajul iluzoriu o realitate umană palpabila, de fapt o incarnare a propriei fizionomii la care visase. El renunța pentru un timp să întrupeze idealul prin propriile forțe
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
sine prin Isus Cristos, a declarat el. N-am nici un motiv de a nu-l crede, chiar dacă referirile la religie devin, în ultimele sale texte, laborios de repetitive. Parcă ar vrea să se convingă singur. Ce e mai veridic: aceasta ipostază de pocăit recuperat de Dumnezeu sau imaginea lui pe un platou de televiziune (în emisiunea lui Bernard Pivot) unde seamănă cu Portretul lui Dorian Gray, intru atât îi apărea față de brăzdata cu ridurile unor păcate pe care poate nici nu
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
o evaluare stă oricum an ierarhii ănalte, dar an seara aceea muzică somptuoasa constituind cea mai importantă emanciapre a genului concertant la Beethoven a reprezentat cam tot ce ai era necesar creatorului să exprime atunci (anul 1809). Bravura cutezătoare, multiplele ipostaze și reliefuri desfășurate ăntr-un imens ciclu armonic (partea I). Protejat de partenerul său, dirijorul Nuanjo Mena, Dan Grigore duce ideile muzicale, volutele configurațiilor pianistice acolo unde "clasicul" este și "romantic" sau invers, până la finalul, "capcană" pornire an avânt cu elan
Începutul by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17504_a_18829]
-
măsură an care ea presupune un proces de căutare și acceptare, dar an subsidiar și unul de așteptare și proiecție fantastică. Deși nu despre călătorii e vorba an Reflecțiile de la Sils-Maria, fără să vreau mi-l ănchipui pe autor an ipostază de drumeț, cutreierând Europa, gata oricând să poposească acolo unde al ămbie inima. Eseurile lui constituie un fel de parcurs intelectual, cosmopolit prin dezinvoltura, și foarte intim totodată, prin calmul tonului, aproape confesiv uneori, si totusi detașat. Este calmul cuiva
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
al doilea caz, al aparentei substituții și al aparentei resorbții, transpare neputința armonizării eului cu cadrul universal an care a fost plantat. Lumea rămâne un deziderat neămplinit, o rană a ființei, care, cu toate strădaniile sale, nu poate atinge decât ipostază unui plâns al nepotrivirii ontice. Fie că e proiectat dinăuntru an afară, fie că e proiectat din afara ănăuntru, realul se revelă drept o "minciună", deci o pecetluire an veac a singurătății, cu atat mai acute cu cât se ăntretese, ăn
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
dimineață pierdută, o femeie de joasă extracție, proastă și meschina, care povestește viețile unor oameni superiori ei din punct de vedere intelectual - bineînțeles, fără să le înțeleagă. Un asemenea martor incompetent, o Vica a literaturii române este Mihai Beniuc în ipostaza să de evocator al personalităților cu care a fost contemporan. El vorbește de fiecare dată că un șef al scriitorilor români, si nu orice fel de șef, ci unul "trimis" de partidul comunist să "îndrume" creația literară. Drept urmare, nu reușește
Sub dictatura prostului-gust by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17512_a_18837]
-
schoen?), ea știe să-și păstreze - aproape intactă - tinerețea. Dacă mi-ar placea cuvîntul, aș adaugă: înțelepciunea. Aparent, Penelopa nu face nimic. Nimic decît să țeasă și des-teasă o poveste. Odiseea. Peste mii de ani, probabil, Penelopa ar fi o ipostază a lui Manole, care îl zidește pe Ulise, conferindu-i astfel nemurirea. Într-un spațiu și o cultură diferite, am putea să ne întrebăm cine e, de fapt, Seherezada? E Ulise care povestește pentru Nausicaa sau e Penelopa care-și
Micul Print revine în Ithaca by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17526_a_18851]
-
comuniști își iese din minți, pe canalele de televiziune, pentru că un grup de istorici tineri au îndrăznit să prezinte o variantă asupra istoriei românilor diferită de aceea avizată de Suzana Gâdea și Mihai Dulea, superiorii săi de-antărt de la Consiliul Culturii! Ipostază era ridicolă nu pentru că, după știința mea, cinepatriotul nu are o pregătire de specialitate - asta în România nu constituie o problemă! Ci pentru că mi se părea jenant că un ins care a poleit până la grotesc "istoria națională" are obrazul să
Istoricule, deparazitează-ti creierul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17530_a_18855]
-
trecut la Editură Dacia, care adună amintirile despre personalitatea lui Maniu ale nepoților săi Ionel Pop, Zaharia Boilă și ale strănepotului Matei Boilă. Obiectivitatea nu are ce căuta în aceste portrete de interior. Rostul lor e surprinderea și dezvăluirea unor ipostaze intime, mult necesare cunoașterii din interior a ilustrei personalități. Amintirile portretistice ale lui Ionel Pop și Zaharia Boilă sînt, din acest punct de vedere, cu deosebire caracteristice, cele ale dlui Matei Boilă fiind lipsite de fapte relevabile, mereu puține și
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
Undea/ ăEsti Viața ești Moartea?a ăEsti înfățișarea Ruinei?a THAKATIMUNU SIPEDI, THAKATIMUNU SIPEDI/ Dincolo de bine și de rău așteptînd zorii" (Pasărea neagră). Astfel versurile iau o turnură psihedelica. "Morală" poemului se pierde în aburii halucinației solemne. O a treia ipostază a lui Daniel Corbu o alcătuiește tranziția de la boema (mai mult ori mai puțin stilata) la livresc. De la mărturisirile "scandaloase", gen "Încrîncenat stau în jurul inimii" ( Preludii pentru trompeta și patru pereți). Sau: "diminețile ca niște fițuici" (ibidem). Sau: "Vai! Zac
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
sa soție, cu peste două decenii mai tînără decît el, de care s-a îndrăgostit pe cînd era elevă de pension, în vîrstă de 19 ani. Corespondență se arcuiește pe o perioadă considerabilă, între 1932 și 1960, reflectînd nu doar ipostazele relațiilor celor doi protagoniști, al căror matrimoniu a durat zece ani, ci și împrejurările vieții scriitorului în contextul istoric, de la activitatea acestuia la Gîndirea, Curentul, România (această din urmă un cotidian carlist, la a cărui direcție suveranul l-a invitat
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]