661 matches
-
4, p. 78), ci termenul latin cura, luat în două sensuri: primul, strădanie temătoare; al doilea sens, îngrijire, dăruire ca proiect aruncat. (4, p. 269) Termenului "grijă" astfel definit, filosoful îi subordonează "impulsuri" precum voința, dorința, pornirea impetuoasă și înclinația irepresibilă (4, p. 262). Pentru a-l face mai bine înțeles pe autorul german, traducătorii români ai lucrării notează la pp. 264-265 că noi trăim mai mult în afara noastră și în lucrul de care ne preocupăm decât în sinele nostru. Prin
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
asupra scenei de carnaj se reface în punctul central al apariției ca și în dialogul dintre Sfinx și Oedip, reluat în Apariția, unde Salomeea este silită să contemple viziunea macabră a capului Sfântului Ioan, care exercită asupra ei o atracție irepresibilă, pe care numai forța numinosului o are, ca și în cazul lui Zeus sau a Atenei. Apariția (1876) se organizează astfel dialectic, oferind, pe de o parte, o posibilă soluție de coeziune, de recentrare a câmpului vizual, și, pe de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
triste), sau frumuseții corpului, un nud. În cazul monumentului funerar de la cimitirul Bellu, o figură feminină aflată la picioarele unui postament pe care se află un bust al defunctului întinde mâna spre acesta. Chipul feminin poartă expresia durerii, a tristeții irepresibile, posibil și o alegorie a morții sau o definiție simbolistă a ei. În aceeași arie simbolistă se află și alte două sculpturi-nuduri: Pe gânduri (ronde-bosse, 34,5 x 10 x 10 cm, semnat și datat pe postament spate: Fr. Storck
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este gestul care conferă tensiune compoziției, Salomeea pare să execute o figură de dans, expunând trofeul fără să se uite la el, ca și cum acesta i-ar inspira oroare sau dezgust, realizând astfel un cuplu de forțe din care rezidă tensiunea irepresibilă a atracției-repulsie. Dincolo de o posibilă influență maillolistă, tema este tratată neconvențional. Pe de o parte, Salomeea ne recomandă spectacolul ororii, pe de altă parte, încearcă să-l țină la distanță, îndepărtându-l pe cât posibil de corpul ei și deturnându-ne
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
demonstrative, degeaba se supără autorii că sunt discutați la grămadă, vânduți la pachet etc. Sigur că o reală valoare individuală se va impune mai devreme sau mai târziu în ciuda oricărui și dincolo de orice colectivism genera-ționistic, numai că istoricul literar are irepresibila, legitima nevoie de-a opera cu tendințe, stiluri, școli, promoții, curente... inclusiv topuri. Să știți că eu apreciez exercițiile de sinceritate reducționistă de genul "numiți trei mari scriitori", sau cinci mari romane. Ești obligat să-ți cureți necruțător tolba opțiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
reușite: ,,Slavici se simțea în stare și, în consecință, s-a voit ceea ce s-ar putea numi un zugrăvitor de personaje, de situații, de evenimente problematice dacă nu chiar dilematice. Așa și numai așa intuise el din bun început că irepresibila lui vocație de "dascăl" își putea face pereche cu aceea de "scrietor". Și cum aproape invariabil a înțeles să procedeze? Luând-o dinspre starea sufletească axială: iubirea cu toate precedențele, metamorfozele, corelativele, antonimele sale. Le urmărea cu fascinație, metodic, pe
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
iluziilor noastre, asemenea ocazii sînt rarisime, în ultimii 60 de ani. (...) Generația Expirată are, din același motiv, o densitate demografică extraordinară. Ea e produsul enorm al unei societăți care nu poate opune comunismului o cultură alternativă, o opinie clară și irepresibilă. România nereușitei culturale sancționată de comunism după 1945 a produs în masă generații expirate. Comunismul și-a făcut, pur și simplu, de cap. El a impus aproape nestingherit prostia, acea stare generală de degradare pe care nu ne-o putem
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
mai calm, mai așezat, mai puțin tenebros decât este acum. Sigur, dacă îl va ajuta și evoluția realității băștinașe, că el este un tip reactiv. Ai mai amintit două nume, ceea ce eu nu voi face, pentru că am perceput o tendință irepresibilă a cuvintelor de a produce "realități", iar respectivele nume le-aș păstra, mai degrabă, cum și sunt din punctul meu de vedere, într-un fel de spectralitate! Sper că nu cei nenumiți de mine și-au dat cu părerea despre
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
modern nu a urmat preceptele constrângătorului ideal estetic trasat de gânditorul elin, scriindu-se, dimpotrivă, sub semnul "întoarcerii refulatului", adică al acelor forme "vulgare" de expresie făcute să răspundă principiului plăcerii și să satisfacă (imaginar) dorințele cele mai ascunse, fantasmele irepresibile ale inconștientului. Pentru a respecta adevărul istoric, trebuie totuși să-i recunoaștem lui Aristotel și meritul de a fi intuit uimitor de exact evoluția genului, de vreme ce considerațiile din Poetica sa, deși se raportează la un model ideal de tragedie (retruvabil
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
recentă s-a stabilit deja că, din punct de vedere al reprezentării vieții interioare, melodrama ilustrează, în termenii psihanalizei freudiene, structura traumei patogenetice, deoarece, la fel ca personajele de pe scenă, receptorul experimentează afecte sau emoții elementare într-o formă primară, irepresibilă. Pe de altă parte, e bine cunoscută analogia dintre efectele cathartice ale teatrului și cele ale psihodramei metodă curativă apreciată de psihiatri, potrivit căreia "pacienții sunt actorii propriei lor drame, improvizată și dirijată de medic"58. Prin intermediul spectacolului regizat devine
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a noastră, ci a tuturor (s.n.), pierzând-o pentru veșnicia timpurilor (sic!), și atunci vom înțelege cât trebuie să fim de scumpi în risipirea simțirilor noastre la toate vânturile pământului". De aceea, literatura lui Lovinescu oscilează de la bun început între irepresibila dorință a afirmării personalității creatoare și tentațiile anonimatului, între excesul de "vorbe" ori "fapte" și tăcerea locvace, între observația concretă a vieții și refugiul în imaginar, păstrând în fibra sa adâncă nostalgia paradisului pierdut, îngropat adânc, într-o "amforă". Așa
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
în tăcere. Se sprijini, răsucindu-se domol și transformându-se într-o liră. Supus, abia atingându-i corzile se întinse spre ea cu-n sărut. În timp ce ofta surprinsă... mulțumită de pacea ei, simți cum își clasifică viața însă același gând irepresibil o tulbură adânc. Brusc, într-o buclă, întoarse mașina și hotărâtă trase în parcarea unui motel ce-l bănuise de departe ca o frontieră, având la o extremitate intersecția mai multor trasee nepietruite, limitând astfel șoseaua. S-au trezit în
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
alt orizont existențial: copilul flămând hrănindu și cu valuri singurătatea Mila poate sublima Închipuind și alte ipostaze ale reacțiilor copilărești, cum ar fi aceea a generozității compensatoare: Pe masa goalăcopiii desenează un coș cu fructe Lucia Amarandei sau a așteptărilor irepresibile ale unei naivități nevinovat utopice: copilul la gardașteaptă vântul să-i dea nuci de la vecin Radu Patrichi Alt clișeu al copilului și al copilăriei capotează În nostalgie, prea serioasă ca să nu devină mai mult sau mai puțin searbădă: Presărat pe
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
celor mai mulți dintre cei care se așează pe ele, nemaiajungînd cu picioarele pe podea, le vine să-și bîțÎie picioarele. Ceea ce și fac, dacă nu i prea aglomerat și ar putea să-i lovească pe cei din preajmă. Este o tentație irepresibilă, la fel cu aceea pe care o remarca Nelu Gârda În poemul meu: abur pe geamuri / ispita desenului / În orice deget. Asemenea gesturi și comportamente spontane sînt aur curat pentru haiku, sînt un fel de arhetipuri comportamentale cărora oricine le
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și aștept clipa când plăcerea irumpe sălbatic În expresia feței sale; Îi pândesc ochii și buzele și Încerc să-i Întrețin, să-i prelungesc acest gâlgâit agonic; acea frângere lăuntrică a trupului ca o moarte spasmodică, acea cutremurare a cărnii irepresibilă; am căpătat o știință În acest sens, dar constat că mă umple de orgoliu mai ales faptul că am această putere asupra corpului ei, că doar eu sunt capabil (așa Îmi imaginez) s-o posed astfel; egoismul acesta e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-l avea în vedere pe celălalt, pe eventualul cititor, pentru care lecția despre „cum se face un roman“ nu reprezintă decât prilejul oferit lui de către autor de a-și scrie propriul roman, adică seismografia propriei desfășurări intime: dacă nu procedează irepresibil așa, cu atât mai rău pentru el; cartea pe care o citește, chiar dacă află eventual din ea cum „se face un roman“, nu-i folosește la nimic, îi rămâne exterioară, nu e în niciun caz acea carte-vortex care-l poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pădure din Corsica, pe care poți să o consideri fie fermecătoare, fie revoltătoare - roșesc la gândul că eu am găsit-o fermecătoare.“ Henry primi această scrisoare la Veneția. Se afla În Italia Încă de la Începutul lui decembrie, când simțise imboldul irepresibil de a fugi de frigul umed al iernii englezești și de festivitățile greoaie ale Crăciunului englezesc, și plecase după Fenimore la Florența. Era epuizat după eforturile depuse la Prințesa Casamassima și puțin descurajat de primirea rece care i se făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
perpetuă; accentul, deosebit de neplăcut. Domnul Commendatore Sangiácomo, Ricardo Sangiácomo, Eliseo Requena, Giovanni Croce - acesta e cvartetul uman care a fost de față la ultimele zile ale Pumitei. Arunc În cuvenitul anonimat gloata salariată: grădinari, argați, surugii, maseuri... Mariana a intervenit irepresibil: — Acu ai cum să zici că nu iești invidios și neîncrezător dân fire? N-ai zis nimic dă Mario, care sta lângă noi cu ogeacu plin dă buchernițe, să pricepe când femeia destinsă fuge dă vulgaritate și nu-și pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pentru a ne opri la un singur exemplu, vom arăta că jabuneh denumește „melancolicul pelerinaj la locurile de care altădată se bucurase Împreună cu infidela“ și că grugnó, luat În sensul cel mai larg, echivalează cu „a scoate un suspin, un irepresibil vaier de iubire“. Vom trece ca peste jăratec prin ñll, unde bunul-gust al cărui portdrapel a fost Ginzberg pare să-l fi trădat deaceastă dată. Scrupulele ne Îmboldesc să copiem notița care urmează și care, după ce ne-a umflat capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Încă mai sînt alcătuit din praf de stele, asta o spun alți oameni de știință, we are star dust, zic ei, zinc, nichel, crom, Crosby, Stills, Nash & Young În sistemul nostru osos. O altă zi În care-am simțit nevoia irepresibilă de a scrie ceva, porcării, recunosc, a fost aceea compusă din mai multe zile cînd Îi făceam curte Mașei și nu izbuteam s-o conving să trecem la deșucheate Îmbrățișări cu nimic, nu poți fermeca o fată adusă din Rusia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
noapte. Unde bea și fumează Evora, de o urîțenie greu de definit, cu privirea sașie și cele aproape o sută de kilograme pe care și le poartă desculță, diformă, totul șters Însă complet de vocea ce plutește În melancolia, Sodade, irepresibilă, sfîșietoare, cu surdină, a unei muzici de port fără viitor recuperabil, unde se Întîlnesc fado-ul local mai Încărcat de tristețe decît cel lisabonez, În dialect exotic cu tangoul marinarilor argentinieni, dramatismul gen Edith Piaf adus de francezi alcoolici exilați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de Încurajare. SÎnt multe doamne În public, atrase de lupta de stradă, cotropite de admirație față de curajul gherilelor venite direct din șut, din categoria gospodine. Scenele de violență se Înmulțesc, oamenii muncii „veniți În slujba forțelor de ordine” simt nevoia irepresibilă să-și facă datoria, caută cu ochii injectați victime, le găsesc, și tabără Întotdeauna asupra a cîte unui singur om, făcîndu-l zob. În fața sediului PNL, care arată ca după cutremur, un bărbat este bătut bestial. Încercînd să calmeze spiritele, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pînă la agitatul omușor prezidențial Ion Iliescu care mai zîmbește și azi, săracu’, am auzit că-i bolnav și nu e. Încă din primele secvențe, alerte, tehnocolorate și cu sonorul la fel de Înecat ca al oricărui film românesc fenomen misterios dar irepresibil -, se putea constata că singurul lucru ce-l apropia pe Sălcudeanu anilor cincizeci de Sălcudeanu scenaristul acelui prezent cînd minerii plantau flori la Universitate ca orice iubitori de plante cum ne-a zis președintele, era același uriaș, desăvîrșit prost gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a face cu fabrica lui Capek, fiind el un absolut mut, așadar, dacă adormi pe fotoliu cu gura ușor căscată din motivele expuse, pierzi un film foarte bun, poate ultimul, al lui Sidney Lumet. Sintetizez, ca la o involuntară dar irepresibilă revistă a presei: actori destul de modești (Christine Lahti Annie Pope, Judd Hirsh bărbatul ei, și River Phoenix care-a murit În realitate Michael/DannyPope/Manfield), regie cît se poate de liniștită nici o compoziție notabilă, nici o imagine care să rămînă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
unul toate miturile americane: democrație, libertate, istorie, dreptul la opinie, la informare corectă, guvern, servicii secrete, președinte, consilieri, armată, credință, loialitate, populație. Ni se demonstrează ca la școală modul infantil În care poate fi manipulată lumea mizînd pe infantilismul ei irepresibil și creîndu-se, pornind dintr-un singur studio, psihoza unui război, dar asta Îi impresionează mai puțin pe români, În fond noi am asistat În direct la felul cum Întreg globul a fost Învîrtit pe degete de băieții În combinezoane despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]