4,886 matches
-
împrumuturi lexicale (exemplul tipic e al grecismelor și al turcismelor folosite o vreme ca termeni la modă, apoi marcate depreciativ). Trebuie totuși să recunoaștem o anumită ambiguitate a situației: deși valorile stilistice suplimentare reprezintă o îmbogățire a limbii, iar codurile ironice permit constituirea de mesaje complexe, aceleași mijloace se pot transforma ușor în ofense, în insulte, producînd o extindere a agresivității cotidiene. Uneori se constată acumularea mai multor "cuvinte ironice" în anumite cîmpuri lexicale sau serii sinonimice. Una dintre aceste zone
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
deși valorile stilistice suplimentare reprezintă o îmbogățire a limbii, iar codurile ironice permit constituirea de mesaje complexe, aceleași mijloace se pot transforma ușor în ofense, în insulte, producînd o extindere a agresivității cotidiene. Uneori se constată acumularea mai multor "cuvinte ironice" în anumite cîmpuri lexicale sau serii sinonimice. Una dintre aceste zone semantice mi se pare a fi cea a copilului - considerat nu atât din punctul de vedere al vîrstei ("defectul" de imaturitate), cît din acela al raportului familial, al atitudinii
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
al presei românești pentru desemnarea copiilor; orientarea argumentativă a textelor îi plasează pe aceștia în varii roluri și ipostaze: de victime sau de agresori, mijloace de captare a cititorului sau instrumente de polemică socială. Mă refer acum doar la utilizarea ironică a termenilor de relație. în limba română de azi, cel mai frecvent termen ironic pentru a desemna un copil în relație cu părinții săi e odraslă (despre care am scris deja, în România literară, nr. 3, 1999); acesta se folosește
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
în varii roluri și ipostaze: de victime sau de agresori, mijloace de captare a cititorului sau instrumente de polemică socială. Mă refer acum doar la utilizarea ironică a termenilor de relație. în limba română de azi, cel mai frecvent termen ironic pentru a desemna un copil în relație cu părinții săi e odraslă (despre care am scris deja, în România literară, nr. 3, 1999); acesta se folosește curent și pentru persoane care nu mai sînt la vîrsta copilăriei, dar rămîn copii
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
vîrsta copilăriei, dar rămîn copii ai părinților lor. în aceeași serie intră odor și progenitură. Termenul odor - pentru care DLR înregistrează un uz "glumeț", în vreme ce DEX indică doar sensul neutru sau pozitiv ("ființă iubită, prețuită; spec. copil") - are o marcă ironică puternică, tocmai pentru că evocă un act de alint: "mama puștoaicei a descins să-și ia odorul de la terasa complexului" (EZ 2482, 2000, 3). Și în acest caz ironia vizează relația de rudenie, nu vîrsta: "Ca orice soacră, e cicălitoare, consideră
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
2001, 11) - cît și pentru desemnarea doar din punctul de vedere al vîrstei. în cazul lui puradel - "un puradel abandonat pe stradă se află acum și el sub tratament" (EZ 2320, 2000, 10) - deprecierea e legată de desemnarea etnică. Tonul ironic determină chiar o marcare strict contextuală a unui termen care nu are în mod normal decît conotații pozitive, legate de uzul său arhaizant, regional sau religios: prunc. Cuvîntul e ales, de exemplu, pentru a desemna un copil internat în spital
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
minus, nu-i tot aia? Și cine mai citește poezie În jocul tot mai dur de-a puia-gaia?" În ciuda gravității discursului poetic, a întrebărilor despre viață, creație (mai ales), despre necruțătorul timp sau despre moarte, ironia îmbracă totdeauna versul (detașarea ironică), forma fixă a sonetului a cărei virtuozitate este neîndoielnică: " Așa până-ntr-o zi, mânat de gândul Că timpul poate-ți mai amână rândul, Când, potrivind un vers ce te exprimă, O să le lași pe masă toate baltă Și o să
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
țări cu ambiții paranoice în teorie și nule în practică. Scrisoarea îndurerată a profesorului Ion Bulei, publicată acum două săptămâni în "România literară", confirmă - de parcă ar mai fi fost nevoie! - falimentul politicii de deschidere practicat de echipa guvernamentală. Sigur, impulsurile ironice mă îndeamnă să dau vina tot pe ridicolul termen "naționalșeț" din titulatura ministerului pe care tocmai l-am evocat. Actuala conducere consideră, probabil, că de vreme ce domeniul lor de activitate e "naționalul", să-i mai slăbim cu fandacsiile noastre "internaționale"! Așa
Iarna venețiană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16010_a_17335]
-
de un anume context tipic al petrecerii sau al spectacolului. Formula pare să evoce strigătul cu care se anunțau spectacolele de bîlci: eficient prin insistență, comic prin redundanță. Folosirile sale actuale au de aceea rol de intensificare, dar și conotații ironice: o anumită detașare de ceea ce e anunțat cu prea multă ostentație, o oarecare neîncredere sau pur și simplu tendința de a adopta un ton nonșalant. Formula s-ar putea deci adăuga sutelor de exemple de parafraze produse pornind de la versuri
"Mare bal mare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16015_a_17340]
-
Prin ochelarii lui Mrozek (chiar titlul rubricii sale ținute săptămînal în Przekrój între 1953 și 1968), lumea se vede ca o caricatură. Cu bunele și cu relele, cu erorile și stupizeniile, ridicolă și absurdă, bîntuită de sublim și derizoriu, reprezentînd ironic sau satiric în desen prin acele linii care subliniază tenta negativă. Tango, una dintre cele mai jucate piese a lui Mrozek este mai mult decît atît. Ea conține comentariul cinic și revoltat al însuși autorului, derulat pe zeci de pagini
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
nu a perceput conotația pozitivă stabilă a metaforei salbă de... Ar fi mai grav dacă formularea ar constitui încă unul dintre exemplele manierei de un gust foarte îndoielnic manifestate în publicistica românească, de tratare a dramelor umane în cheie nonșalantă, ironică și minimalizatoare. Din păcate, DEX-ul nu conține nici o referire la respectivul uz metaforic al cuvîntului salbă (e înregistrată totuși, cu valori opuse, expresia salba dracului). în DLR (tomul X, partea 1, 1986) se găsesc, în schimb, destule dovezi ale
Salba de rime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15628_a_16953]
-
Made in cartier al lui Corneliu Porumboiu UNATC, interesat de motivațiile unor vedete hip-hop. O surprinzătoare capacitate de a defini o psihoză ad-hoc, prin detalii fizionomice semnificative, probează regizorul-scenarist Răzvan Anghelescu, secondat de Claudiu Mahu - imagine, montaj, sunet, autorii unei ironice invitații: Vizitați România. O similară acuitate în urmărirea privirii protagonistului am constatat la Gabriel Scoarță, semnatarul imaginii filmului de ficțiune Kol - UNATC, un fel de acuză satirică intentată unui extenuat corist de biserică avînd și o frivolă viață nocturnă. Umorul
Restanța "CineMAiubit" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15613_a_16938]
-
în perioada anilor 1939-1945. 11 Cuvântul din textul lui Tony Judt, "edge", poate fi tradus și prin "margine", "limită" sau "hotar". 12 Am redat prin expresia "până în vârful unghiilor" cuvântul "peculiarly" - "deosebit de", "întru totul" etc. - pentru a sugera întrebuințarea ușor ironică a termenului de către autor. 13 "O dată pentru totdeauna", în franceză, în original. 14 Denumirile succesive -European Economic Community, European Community, European Union - ale grupului de țări occidentale. 15 De la franțuzescul "nombril"-"buric". Cuvântul s-ar traduce prin "centrați pe sine
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
vremea potrivită. Nesatisfăcută de ceea ce găsește la New York, se adresează librăriei londoneze Marks&Co - 84, Charing Cross Road - pe care o descoperise într-un anunț publicitar. Douăzeci de ani (1949-1969) va dura corespondența dintre această femeie pasionată, maniacă, extravagantă, imprevizibilă, ironică, sentimentală, lefteră, generoasă și Frank Doel eruditul, neobositul, devotatul, discretul anticar londonez. Cele peste optzeci de scrisori, dispuse cronologic, fără nici o intervenție în text și nici un comentariu, constituie materia acestei cărți pe drept cuvânt subintitulată roman. Roman-document, mărturie asupra unei
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
iar Russo și-a asigurat, chiar prin Cîntarea României, reputația de stilist. Costache Negruzzi e primul nostru realist, contribuind esențial , prin scrierile sale, la impunerea curentului. El preferă, de aceea, observația exactă a realității exterioare, însuflețită uneori prin comentariul său ironic. Nu este nici un moralist abstract, investigînd complicatele mecanisme al pasiunilor omenești. "Ceea ce izbutește în chip uimitor Negruzzi în Alexandru Lăpușneanu este desăvîrșita eliminare a propriei sale imagini din povestirea pe care o întreprinde". Povestirea este, altfel zicînd, cu totul impersonală
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
pare la un moment dat că se separă definitiv de filosofie spre a se ocupa (un mistic, s-a zis) cu o știință "suspectă". Cât de definitivă a fost această "despărțire" se poate constata o dată mai mult astăzi. Cu totul ironic, Zamfirescu părăsește Spania doar spre a-i "anexa" Lumea Nouă. Ne amintim că în volumul I al lucrării autorul își centra eforturile pe ideea de impuritate a spiritului - pe cât de freudiană, pe atât de șocantă, rupând cu o întreagă tradiție
Împliniri majore by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15690_a_17015]
-
fără accentul exclusivist, frigid, al paradigmei, ci într-o atmosferă de îmblînzitoare relativizări, de seducătoare nuanțări. Desigur, inconformismul continuă a se menține pe baricade, înspăimîntător într-o manieră ornamentală, dar înverșunarea sa e mai curînd tandră, revolta sa e fin ironică. Avangarda se conștientizează nu doar prin sine, ci și contextual: ,,eu nicolae magnificul însămînțez pătimaș frumusețea stranie am geniul de-a rîde de mine însumi/ de-a jupui minciuna teribilă de fulgi și de blănuri de-a scuipa în nămolul
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
la Grigurcu: compararea compromisului "comunist" cu acela "postdecembrist". Este o premisă mistificatoare de la un capăt la altul. Este un mod de a bagateliza prima "vină" și în fond cea mai gravă. Compromisul postdecembrist nu poate fi tratat decît în termeni ironici, din perspectivă culturală - sînt jocurile diverselor grupuri de influență, sînt jocuri politice, nu literare. E aproape amuzant cînd Simion decorează aproape tot guvernul PSD și la fel de amuzant ar fi fost dacă un alt președinte de Academie ar fi decorat coaliția
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
combat excesele teoriei. Rădăcina maiorescian-lovinesciană e încă viguroasă, dînd roade la nivelul fiecărei serii biologice, din cele ce alcătuiesc succesiv critica românească. Se cuvine însă relevată explicația - suficient de generală, mai precis, contextuală - a împotrivirii la estetic, socotit, după sintagma ironică a lui Nicolae Manolescu, ,,inamicul public numărul unu". E o împotrivire numai uneori servită de un aparat doctrinar, precum la dl Adrian Marino, alte dăți difuză, transpusă într-o mentalitate ce se vădește mai mult în reacțiile sale piezișe decît
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
atmosferă de ,,indeterminare", în care imaginarul și realul se suprapun într-o mișcare aleatorie. Conversațiile sînt amicale, nelipsind ușoarele altercații între moralizatoarea Beth, medicul ce vede zilnic atrocități la spital și pentru a le suporta se refugiază în bulimie și ironicul Sean, dar sînt imediat reparate prin scuze sau neutralizate mental printr-o replică adresată în gînd celuilalt, așa cum procedează Charles. Se vorbește mult; literatura nu putea lipsi dat fiind mediul din care fac parte personajele. Brian, cel care visase cîndva
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
aceasta încerca, dorindu-i binele, să-l normalizeze, să-l forțeze să accepte ,,calea" ei despre care era convinsă că este singura justă. Finalul serii - acțiunea petrecîndu-se, în același loc și pe parcursul unui interval limitat de timp, reciclare parțială și ironică a unei reguli clasice - îi surprinde obosiți de vorbă, de mîncare multă (tradiționalul curcan ce le inspirase lui Hal și Charles o hermeneutică amuzantă, cîntărise 12 kilograme), de băutură, de propriile griji. Fiecare își găsește un loc unde să doarmă
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
parcă spoit cu var de sus pînă jos, inclusiv părul; aceeași prelungă siluetă, elegantă, dreaptă, cu gîtul lung, cu micul chip ascuțit, cu ochi albaștri, bridați, atît de aproape de ivirea nasului mic, nasul ascuțit al Marelui Fritz, cu un aer ironic, fini mîini mici, picioare sprintene, statura înaltă și ușoară, același, doar cu douăzeci și cinci de ani mai mult; douăzeci și cinci de ani invizibili, căci părul îi era gri argintat și la tinerețe, iar acum pare să fi fost doar pudrat ca pentru
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
destul de mare, din bronz, de pe soclu, în plină zi, în mijlocul Bucureștiului asta este curat din Caragiale. Tocmai dumnealui să-i facă miticii una ca asta? Nici nu cred că l-au privit ca lumea. Ar fi observat că expresivul și ironicul cap al bibicului a fost așezat pe un trup ce nu-i aparține. Al cui să fie oare? Al lui Lenin, fraților! Numai în Istoria ieroglifică mai întîlnim asemenea alcătuiri: capul unui dramaturg, poate cel mai important al nostru, stă
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15751_a_17076]
-
i-a pregătit monologul scris de Bernhardt și în care a mizat pe alte disponibilități ale actorului, știute și scoase la iveală. Mai puternic și mai fragil ca niciodată în ultimul timp, de-a dreptul fermecător și seducător, cinic, ludic, ironic și autoironic, Marcel Iureș ni se arată într-o altă lumină. Poate nu atît de epatantă ca în alte dăți, o lumină crudă și bizară însă în care intuim razele unei aure care se dezvoltă în jurul personalității actorului. Eu nu
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
talente. Așa a fost sub comuniști, așa e și astăzi. Vechea logică face ravagii în continuare. O trecere pe la emisiunile specializate în bârfe fotbalistice e mai eficientă decât orice campanie electorală. Datul cu părerea, bătutul pe burtă, grohăielile așa-zis ironice, etalarea ciocoiască a unor toalete sfidătoare atât prin preț, cât și pentru felul țipător în care stau pe acești inși cu totul depășiți de rolurile jucate alcătuiesc o alchimie respingătoare. Oameni pentru care gramatica română e un dușman de moarte
Sentimentul românesc al "procesului etapei" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15759_a_17084]