9,120 matches
-
sau poate ortografic - obsesia pentru cuvinte, virgule, puncte etc. e evidentă) și la o a doua lucrare științifică, chiar mai puțin conturată, dar unde, vai, nu reușește să treacă de alcătuirea bibliografiei. Adevăratul scop al diaristului este altul: să facă ironii la adresa criticilor literari și să-i pună la încercare cu elucubrațiile lui, într-un cuvînt să-și bată joc de eforturile celor mai nobili dintre mînuitorii condeiului (o frustrare a filologului care nu poate fi critic). Astfel, de pildă, repetă
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
fi conștient de un asemenea posibil reproș și-și reînnoiește convenția cu cititorul. În povestirea Un mister, centrată pe stranietatea apariției unui insuportabil miros de pește într-un bloc confortul doi din cartierul Primăverii, scriitorul se întreabă cu o reținută ironie: "Știu eu ce-o să zică-acuma cei mai cinici dintre voi. - Ați văzut în Primăverii vreun bloc confortul doi...?!" Așadar, numai cel care poate renunța la "cinism" - în cazul de față, încăpățânarea de a pretinde textului să transcrie, în nud
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14304_a_15629]
-
poate de simplu și convențional, se prezintă eroul și unele date ale problemei care organizează conflictul, finalul este un adevărat abandon în mijlocul tabloului, fie straniu, fie burlesc. Ruptura bruscă a faliilor narațiunii are menirea de a submina "cenușiul" printr-o ironie camuflată. Această opțiune este mai de efect decât alternativa unor concluzii moralizatoare sau a unei banale incisivități. O lume fără destin, fără cap, promisiune a conservării cadrelor, continuă să existe nestingherită. Din acest punct de vedere, n-ar fi nepotrivită
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14304_a_15629]
-
cred în infinita fascinație a acestor cărți care te îmbie permanent la jocuri cât mai neașteptate, la detectivisme de tot soiul, incitante și deloc gratuite. Cartea are, așadar, toate ingredientele specifice: amestecul parșiv de autentic și de ficțiune, spirit inventiv, ironie, umor, arta portretului, simțul observației, eleganța stilului, iar fragmentul sărutului din cinematograf cu Clara, femeia măritată, este una dintre cele mai izbutite pagini din tot ce-a scris mai bun Costache Olăreanu. Bogdan Suceavă, Imperiul generalilor târzii și alte istorii
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
măsură a însemnat o cravată nou-nouță, importată gata din străinătate) un studiu amplu și clarificator. Pentru că, oricâtă încredere i-am acorda spiritului critic și limpezimii lui Ehrenburg, suntem nevoiți să recunoaștem că în Vus par un écrivain d’U.R.S.S. ironia cu care se privea o mișcare poetică ( greșită, o știm) care se declara pentru societatea socialistă revoluționară, e cu totul nelalocul ei.// Noi suntem obișnuiți să întâlnim refractarul față de ceea ce e nou și proaspăt, numai în lagărul de dreapta, în
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
a lui prin fascism. Unui spirit dialectic îi este interzis să ia în râs chiar cea mai uluitoare și mai neînțeleasă dintre invenții"... ( În același an, 1935, la dubiosul Congres pentru apărarea culturii, ținut la Paris sub control ideologic sovietic, "ironia" la adresa suprarealismului devenea chiar interdicție de a exprima orice opinie critică la adresa politicii staliniste în spațiul cultural. Însuși André Breton fusese una dintre victimele acestei interdicții, și din cauza lui Ehrenburg...). În ianuarie 1938, când prefața în ziarul "Reporter" traducerea de către
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
măsură a însemnat o cravată nou-nouță, importată gata din străinătate) un studiu amplu și clarificator. Pentru că, oricâtă încredere i-am acorda spiritului critic și limpezimii lui Ehrenburg, suntem nevoiți să recunoaștem că în Vus par un écrivain d’U.R.S.S. ironia cu care se privea o mișcare poetică ( greșită, o știm) care se declara pentru societatea socialistă revoluționară, e cu totul nelalocul ei.// Noi suntem obișnuiți să întâlnim refractarul față de ceea ce e nou și proaspăt, numai în lagărul de dreapta, în
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
a lui prin fascism. Unui spirit dialectic îi este interzis să ia în râs chiar cea mai uluitoare și mai neînțeleasă dintre invenții"... ( În același an, 1935, la dubiosul Congres pentru apărarea culturii, ținut la Paris sub control ideologic sovietic, "ironia" la adresa suprarealismului devenea chiar interdicție de a exprima orice opinie critică la adresa politicii staliniste în spațiul cultural. Însuși André Breton fusese una dintre victimele acestei interdicții, și din cauza lui Ehrenburg...). În ianuarie 1938, când prefața în ziarul "Reporter" traducerea de către
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
la Weimar, ci doar de povestiri și nuvele, sau de cîte un roman scurt precum Caiet pentru..., Dimineața devreme ori Seara tîrziu, trecute prin cenzura comunistă, și poate de aceea excelînd în calități care scapă chiar cenzorului celui mai inteligent: ironie, alegorie, metaforă poetică, aluzie intertextuală și alte forme literare ale acelui ductus obliquus despre care vorbește atît de subtil Leo Strauss în cartea sa Persecution and the Art of Writing. Analogia nu trebuie însă dusă prea departe. Tînărul Mann își
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
opresc aici, G. Călinescu nu-l iartă și pune tulburarea de raționament pe seama unor obscure devieri de ordin etnic: "Cu nume grecesc, ginere al lui Gherea, Zarifopol simbolizează spiritul de negație a două rase sofistice." Lui Călinescu nu-i scapă ironia omniprezentă a "burghezului" cu silă de burghezi, nici persiflarea continuă și sistematică, "pînă la agasare". Drept pentru care Istoria literaturii române de la origini va înregistra o "grimasă" de proporții. Și de referință. Mai tîrziu, mult mai tîrziu, Călinescu revine la
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14548_a_15873]
-
și autentic al scrierilor rămîne o condiție necesară (nu și suficientă) a accesului la numeroasele medieri ce apar în spațiul de confruntare dintre orizonturile temporale angajate în dialog. Filologia se întîlnește fertil cu critica, în centrul demonstrației plasîndu-se binomul indignatio/ironia (după o sugestie împrumutată dintr-un studiu al lui A.C. Romano (Irony in Juvenal, Hildesheim, New York,1979), preluată însă cu discernămînt și spirit critic: "Prin calitățile, ca și prin eventualele sale lacune, studiul lui Romano constituie premisa lucrării noastre. El
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
A.C. Romano (Irony in Juvenal, Hildesheim, New York,1979), preluată însă cu discernămînt și spirit critic: "Prin calitățile, ca și prin eventualele sale lacune, studiul lui Romano constituie premisa lucrării noastre. El ne autorizează o lectură a lui Iuvenal în perspectiva ironiei, lăsîndu-ne totodată spațiu de manevră pentru un demers complementar pe care îl socotim necesar (...)Credem în posibilitatea de a aprofunda cercetarea cu un demers care concentrează perspectiva asupra unui singur aspect semnificativ, dar o lărgește totodată urmărindu-i implicațiile generale
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
ni-l redea în toată complexitatea lui de poet autentic. Convinsă că "Iuvenal ironicul are mai multe șanse să placă postmodernilor decît moralistul sau declamatorul", autoarea stăruie apoi în cele cinci studii analitice extrem de aplicate, asupra modului în care mecanismele ironiei funcționează efectiv, caută cu răbdare punctele de acroș, folosindu-se în același timp de o bibliografie impresionantă ca de un instrument de investigație funcțional. Ceea ce mai merită, apoi, semnalat, este faptul, că deși travaliul filologic este - după cum remarcam mai devreme
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
detalii care nu sînt în Caragiale, dar care par a fi din Caragiale. Jocul poetului cu cititorul său e dublu. În High-Life (sau cum se pitrece la noi), Foarță dezvăluie greșeala lui Bostandaki, un amănunt asupra căruia Caragiale păstrase tăcerea: ";...ironia soartei / i-a jucat un renghiu, ă pe întîiul a / din «infa- / tigabilă» convertindu-l într-un u mehenghiu: / groaznică malchance / pentru cronicariu' / ce-i făcut magariu: / «A-t-on jamais vu pareille insolence?!...»". În altă poezie Foarță îl pune pe elevul
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
un fel de a vedea existența definitorii pentru marele roman de mai târziu: plăcerea de a tăifăsui și de a asculta povești ("Oamenii se frecară de pat, se așezară mai bine și ochii începură să li se miște de bucurie"), ironia tipic moromețiană cultivată de Pațanghel, care tot timpul se face că nu înțelege de ce s-a supărat pe el Miai, răsturnând anume termenii disputei în jurul "merticului" ("adică, eu, Pațanghele, îți cer ție, tu Miai, să-mi dai merticul tău, și
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
a doua zi dimineață? Nu, nu știa, dar n-avea importanță. - Care simfonie îți place mai mult, Simfonia Destinului sau a 9-a? îl chestionă ea în schimb, ca de la cunoscător la cunoscător. Mirel îi explică fără nici o urmă de ironie sau exasperare față de profunzimile insondabile ale interogației, că un muzician nu poate să facă asemenea comparații, că pentru el, opera beethoviană era un întreg indivizibil, chiar dacă o aborda treptat. - Am cântat până acum cele mai cunoscute sonate - Appasionata, Sonata Lunii
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
și presentimentul marilor seisme sociale care vor veni. În spiritul celui mai negru pesimism filozofic Adams vorbește despre autodistrugerea civilizației prin deszăgăzuirea unor forțe scăpate de sub orice control. Acest fel de a vedea transpare și în stilul autobiografiei sale, în ironia amară, în cultivarea sarcasmelor, în "persiflarea de sine și diminuarea cu orice chip". Michel Leiris, al treilea autor de autobiografie discutat pe larg în carte, "creează deopotrivă o poetică a eului spus, dar și trădat de cuvinte". Om al veacului
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
după eforturi care lăsau puțin loc speranței, a unui loc de veci pentru el în cimitirul-muzeu în care e înmormîntat și August Strindberg; încheiată și cu drama istorică a sîngeroasei "revoluții" din România (pe care autoarea o scrie între ghilimelele ironiei - o ironie a soartei?). în ultima pagină a volumului - care va fi desigur urmat de altul, de altele - Gabriela Melinescu descrie o melancolică și meditativă plimbare prin cimitirul Norrakyrkogården, cu o oprire la mormîntul lui Strindberg cu crucea lui modestă
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
care lăsau puțin loc speranței, a unui loc de veci pentru el în cimitirul-muzeu în care e înmormîntat și August Strindberg; încheiată și cu drama istorică a sîngeroasei "revoluții" din România (pe care autoarea o scrie între ghilimelele ironiei - o ironie a soartei?). în ultima pagină a volumului - care va fi desigur urmat de altul, de altele - Gabriela Melinescu descrie o melancolică și meditativă plimbare prin cimitirul Norrakyrkogården, cu o oprire la mormîntul lui Strindberg cu crucea lui modestă pe care
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
se vădește în ipostaza de cerber al autenticității, al adevărului cu firul despicat în patru sau, la nevoie, în patruzeci și patru. Egoismul lui Caragiale și lipsa lui de scrupul în a pune mîna pe averea Momuloaiei sînt reduse la ironia vecină cu disprețul: "într-un singur proces, Caragiale s-a lepădat întîi de mama lui și apoi de tatăl său". Și dacă Arghezi, stihuitorul, îi ridică în lumină "structura secretă a duhului poetic, care e frăgezime, înminunare, farmec și în
Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14794_a_16119]
-
perifrastică figură poetică: "a căzut în inel un strop de iaurt din ciutura lunii". Fascinația pentru cuvîntul insolit, echivoc dar bine plasat în revărsarea vorbirii libere datează de timpuriu, regăsindu-se chiar în primele lui impresii. Iar demonul contradicției și ironia la obiect le va fi moștenit de la bunica maternă, "cernătească cu moț de 'bobolină'", pe care o evocă în aceleași savuroase. Amintiri. Astfel, cînd cineva se scuză pentru răul pricinuit ei, "goanga" - cum singură își spune spre impresionarea spăimoasă a
Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14794_a_16119]
-
ar fi "très riche" (p. 179) - că exercita asupra celor tineri o influență "en quelque sorte magnétique" pe care "ar fi fals să o judecăm prin simpla enumerare a rarelor sale scrieri" (p. 180) - nu-s oare o serie de ironii ale autorului? (Dl. Platon le consideră... laude!) 4. Dar și mai explicit este citatul pe care l-am menționat noi - și pe care il reține și preopinentul nostru. Iată-l: "antisémite doctrinaire, adversaire declaré de la raison abstraite, de la philosophie des
Un răspuns (inutil) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14798_a_16123]
-
pași, pentru că ne-am temut să nu fie prea mult. Am simțit că golul din stomac cu care ne-am plimbat prin spațiul acela s-ar putea adânci, transformându-se în rău fizic. Nu e o exagerare, nu e o ironie. E imposibil să nu cunoașteți senzația de “atât de copleșitor de frumos încât începe să te doară”. De-asta spun că Gaudi e un zeu. Și pentru încă un motiv: l-am simțit acolo. Dinainte de a-i vedea, în ultima
Gaudi e un zeu! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21220_a_22545]
-
vreun fel acest material? Sunt eu cea care vorbește în el sau e o tipă care n-are legătură cu mine, cu convingerile mele, cu felul meu de a vorbi și de a gândi? A mai rămas vreo urmă din ironia cu care am tratat întrebările și referirile obsesiv-ridicole la “femeia în online”? NU! Citesc și am senzația că cineva a încercat cu obstinație să mă facă să par retardată. Nu mai zic că materialul a fost promovat pe net drept
Cum am dat un interviu de care-mi pare rău by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21278_a_22603]
-
Într-un spațiu în care vorbele contondente sunt mai degrabă regulă și nu excepție, Radu, din punctul meu de vedere, este exemplul perfect de traseu ratat, în ton cu restul “proștilor” pe care ii detesta atât de mult. Asta-i ironia supremă a situației. Radu ar fi putut să-și pună talentul în slujba unor lucruri importante, însă el a ales calea ușoară. Stilul lui, orișicât de haios (tăios?) pare la prima vedere și în ciuda condeiului bun, are prea multe găuri
Suflet de troll by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82381_a_83706]