1,240 matches
-
domnescu de întăritură.” „ Ai vreo nelămurire, fiule?” Îi limpede, părinte, numai că patriarhul făcea aceste schimburi - cum văd eu - în numele sfinției sale. „De unde ai înțeles tu acest lucru?” Din zapis, fiindcă acolo nu se pomenește de nici un egumen care să fi iscălit în numele unei mănăstiri oarecare. Chiar Panaite însuși spune: „Pentru aceea ca să-i fie sfinții sale aceste trei dughene...dreaptă ocină și moșie cu tot venitul.” „Nu mai pot spune nimic, pentru că ai dreptate. Ba aș mai spune eu multe despre
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
au dat voie ca...să-și lepede unii ca aceia cinul călugăriii. Pentru aceasta, nici noi n-am socotit a da voie să să lepede...ce am socotit să rămâie tot într-acest cin și, pentru mai bună încredințare am iscălit...” Cu alte cuvinte, bietul „Șărban” a rămas călugăr fără voia lui - cu acte în regulă. „Așa este. Și o spun cu strângere de inimă, fiule.” Îl privesc pe călugăr cu părere de rău, pentru că îl văd cum își ferește privirea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
și am pus fune din colțul temelii...și dreptu de curmedziș Mitropolii. Și pe acolo s-au însemnat locu, și ș au pus...vel păhrnic zăplazii ogrăzii... Și noi, pentru credință, am pus și pecetea Porții gospod și ne-am iscălit. Leat 7263 (1755) februarie 28”. Doar ce am terminat de citit, că bătrânul a și grăit, oftând: „Simt ca o strângere de inimă când aud de Școala Vasiliană, care a fost de mare fală în vremea lui vodă Lupu. Din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
n-am cum". După asta, "unchiul George" s-a consolat cu postul de "inspector general pe țară". S-a însurat, la Cluj, cu o fată căreia multă vreme i s-a zis în sat "unguroaica", apoi a început să se iscălească "George Șerban", în loc de "Gheorghe Șerban", pentru a-și lustrui puțin proveniența, și și-a cumpărat un baston de abanos cu măciulie de argint pe care-l învîrtea, seniorial, vara, când se plimba pe ulițele din Lisa. În felul lui, "unchiul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
plăcere, căci modestia n-a fost niciodată pe gustul său. Pe la începutul deceniului al treilea, avea patruzeci de ani. Nu mai era "inspector general pe țară", ajunsese subdirector la liceul "Spiru Haret" din București, unde era și profesor de română. Iscălea manualele de gramatică pe care le alcătuia cu un alt profesor, Avram Todor, dacă nu mă înșel, cu numele modificat, George Șerban. Și își construise în Lisa o casă care nu semăna cu celelalte case din sat. Era un fel
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
magistrații nu l-au condamnat la moarte, cum se pedepsea trădarea în timp de război, ci la muncă silnică pe viață. Generalul Prezan a casat, însă, sentința și l-a trimis din nou în fața Curții Marțiale pe fiul surorii sale, iscălind, după aceea, el însuși sentința de condamnare la moarte. Colonelul Crăiniceanu a fost împușcat de un pluton de soldați din propriul său regiment, în Vinerea Paștelui, în fața celor pe care îi comandase. La sfârșitul războiului, când s-a întors în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fi văzute în București, probabil, înainte de a fi îngropate sub cenușiul războiului, adevărurile fostului "mic Paris", pestrițe și oscilând între cei doi Caragiale (tatăl și fiul). La internat, ca să poți ieși în oraș în cursul săptămânii, trebuia bilet de voie iscălit de director în persoană. N-am cerut niciodată unul. Ieșeam doar duminica după-amiază, când nu erau necesare bilete de voie, și, totdeauna, mă duceam în Piața Sfântul Gheorghe, locul tradițional unde se întîlneau lisenii aflați în trecere prin București, cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
la nivelul genunchilor lui, unde se afla pe căruț Omid. Omul transpirase și era palid. Încercă să citească cel puțin prima frază, însă gardianul se rățoi: — Hai, că șeful ți-a povestit-o, n-avem tot timpul din lume aici, iscălește! Omid sprijini declarația pe o muchie de cărucior și își puse pe ea numele în clar. — Ce e astăzi? Joi... Ne vedem tot joi, săptămâna viitoare, și ai grijă să nu uiți ceva: numele, ziua, ora, cu cine era, de unde
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
facă primul pas pe una sau alta din piste, sosește câte o scrisorică din România ― rețineți -în care autorul, cu o adresă uimitoare, îl desemnează pe criminal. Trebuie să spun că nu s-a înșelat niciodată. ― Interesant, zâmbi maiorul. Cum iscălește? ― Invariabil, abatele Brown. Cunoașteți, desigur, personajul lui Chesterton. Ne-am întrebat mereu de ce își ascunde identitatea. Prin intermediul ziarelor i s-au adresat mulțumiri și, totodată, rugămintea de a-și scoate masca. ― E prima oară când aud povestea asta. Inspectorul îl
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
duc în potire viitoarea cenușe. Scăpat dintr-o stemă tăiată în poartă, un uliu tâlcuiește rotire de soartă. Stuparul ceresc peste ciuturi se-ndoaie, în mierea fântânilor barba și-o-nmoaie. Zăbovește prin rostul grădinilor pajul. Un zbor de lăstun iscălește peisajul. [1926] * PEISAJ TRECUT Castelul e-același în aer și-n apă. Trecutul pe poartă copoii și-i scapă. Crini umblă pe-un drum de căutări jucăușe parcă-și duc în potire viitoarea cenușe. Scăpat dintr-o stemă tăiată în
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
duc în potire viitoarea cenușe. Scăpat dintr-o stemă tăiată în poartă, un uliu tâlcuiește rotire de soartă. Stuparul ceresc peste ciuturi se-ndoaie, în mierea fântânilor barba și-o-nmoaie. Zăbovește prin rostul grădinilor pajul. Un zbor de lăstun iscălește peisajul. [1926] * TRISTEȚE METAFIZICĂ lui Nichifor Crainic În porturi deschise spre taina marilor ape am cântat cu pescarii, umbre înalte pe maluri, visând corăbii încărcate de miracol străin. Alături de lucrătorii încinși în zale cănite am ridicat poduri de oțel peste
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
fi permis să le trimită. — Stai, zic, fără să iau pixul. Vreau mai Întîi să văd de la cine sînt. Iau plicul, Îl deschid și citesc În diagonală lungul mesaj, fără să Înțeleg nimic din ce scrie, pînă ajung la numele iscălit În partea de jos. Jack. Simt un cuțit drept În inimă. După tot ce mi-a făcut, crede că e destul să-mi trimită un amărît de buchet de flori și gata, eu am să șterg totul cu buretele ? OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mâinile. Știa că va trebui, până la urmă, să capituleze, dar o făcea selectiv. Nu avea importanță că nu putea opera mașina de cafea, dar avea nevoie de mâini ca să se bărbierească, să facă Însemnări, să se Îmbrace, să fumeze, să iscălească cecuri. E știut că dacă nu‑ți dai singur silința să te Însănătoșești, ești un repudiat, un om sfârșit. În dimineața când Ravelstein și cu mine am nimerit peste arbuștii Împănați cu papagali care se Îndopau cu boabe roșii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să‑i desenez cadrane de ceas. La Început nu am fost În stare să desenez nimic. Mâinile mi‑erau neputincioase. Nu aveam nici un control asupra lor. Mi‑era cu neputință să țin În mână lingura de supă sau să mă iscălesc. Nu puteam mânui stiloul. Când doctorul mi‑a cerut: „Desenează‑mi un ceas” tot ce am putut mâzgăli a fost un zero strâmb. Doctorul Bakst era de părere că simptomele mele proveneau dintr‑o otrăvire. Bédier din Saint Martin Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
polițaiul cu nerăbdare În glas. Cu cât am declarația mai repede, cu atât mai curând pot Începe ancheta. După alte două cuvinte am pus creionul jos. Nu pot... Simt că amețesc. Atunci scriu eu și tu Îmi dictezi, apoi te iscălești. E bine așa ? Am Încercat să-mi adun gândurile. Nu știam de unde să Încep. De la fuga mea din ghearele lui Sjork ? De la privirea lui Ștefan când mă anunțase că pleacă ? De la senzația de Îngustare a vieții pe care o avusesem
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
polițaiul cu nerăbdare în glas. Cu cât am declarația mai repede, cu atât mai curând pot începe ancheta. După alte două cuvinte am pus creionul jos. Nu pot... Simt că amețesc. Atunci scriu eu și tu îmi dictezi, apoi te iscălești. E bine așa ? Am încercat să-mi adun gândurile. Nu știam de unde să încep. De la fuga mea din ghearele lui Sjork ? De la privirea lui Ștefan când mă anunțase că pleacă ? De la senzația de îngustare a vieții pe care o avusesem
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ce? Am o idee admirabilă. Avem adresa Otiliei la Paris. Îi scriem colea o carte poștală ca și când nimic n-ar fi, spunîndu-i și de moș Costache că e bolnav. Fata e sensibilă. - Scrieți voi! Eu nu scriu! - Scriem noi, dar iscălești și dumneata.Stănică, într-adevăr, compuse această carte poștală: G. Călinescu "Scumpa noastră Otilia, Am aflat cu nespusă bucurie că te afli la Paris, unde ai tot dreptul să te recreezi acum, cât ești tânără. Ne era foarte dor de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
foarte necăjiți cu moș Simion, care e tot bolnav. De acum, cu bătrânii nu te poți aștepta la altceva. Să veniți cu bine, căci vă așteaptă cu dor ai voștri Stănică, Aglae, Olimpia, Aurica, Titi" Stănică puse pe toți să iscălească. Dinadins insinuase subțire indiferența lui Felix, ca să apropie și mai mult pe Otilia de Pascalopol, și făcuse aluzie la destinul bătrânilor, ca să arunce în sufletul fetei grija de moș Costache. Pe plic scrise: "Domnișoarei Otilia Pascalopol". - N-are să se supere
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
afară ploua. Lăsă cartea poștală pe măsuță și se întoarse să ceară o umbrelă. În acest timp, Simion veni hoțește lângă măsuță, privi scrisoarea pe amândouă părțile, apoi, vârând degetul în gură, trase lângă semnături o dungă de salivă și iscăli gros cu un creion chimic: "Isus Cristos". Stănică luă mai târziu cartea poștală, o puse în buzunar și-o aruncă la cutie fără a o mai privi. XIV Ceea ce-l întuneca pe Felix, dîndu-i oarecare doză de mizantropie, era indiferența
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și celelalte, și puse numaidecât stăpânire pe toate, după ce smulse lui Stănică mărturisirea că n-are nevoie de ele. Bătrânul veni din nou cu lista de materiale la Felix și-l rugă, de vreme ce-o compusese el, s-o iscălească în josul paginii "ca să știe el cine i-a făcut-o". Felix o iscăli, dar foarte mirat și cu aceeași neplăcere cu care semnase polițele. Așa precum vorbise vărului său Toader, Stănică se socoti dator să pună pe Felix în legătură cu Lili
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că n-are nevoie de ele. Bătrânul veni din nou cu lista de materiale la Felix și-l rugă, de vreme ce-o compusese el, s-o iscălească în josul paginii "ca să știe el cine i-a făcut-o". Felix o iscăli, dar foarte mirat și cu aceeași neplăcere cu care semnase polițele. Așa precum vorbise vărului său Toader, Stănică se socoti dator să pună pe Felix în legătură cu Lili, nemaiîndoindu-se că fata trebuia neapărat să-i placă. Încercă dar să convingă pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
retrageri de capital posesoarei fondului, pe care nu o veți aviza până atunci. Originea creditului rămâne strict secretă. Voi avea onoarea de a vă da unele lămuriri personal. Cu deosebită stimă, Leonida Pascalopol" Leonida trase hârtia din mașină și o iscăli cu mâna, o puse în plic, scrise adresa, apoi puse plicul deoparte. Luă apoi o altă foaie de hârtie, o vîrî în mașină și scrise: "București, 9 octombrie 1910 Onor. Banca "AGRARA" Loco Va autorizez prin aceasta, la data când
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ostenit. ...Eu dau banii cu dobândă. Ție n-am să-ți iau cine știe ce, ai fost omul meu, dar nici așa, degeaba! Zece mii de lei împrumutați de un negustor pe o vreme ca asta e ca o mână moartă. Facem poliță, iscălești, eu îți număr banii pe loc. Cu alții n-aș îndrăzni. Fără girant, nu dau un pol. - Domnu Vasiliu, las actele casei... , - Nu-i nevoie. Se ridică de la locul lui, își puse niște papuci de pâslă și deschise casa de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
termenul, gata! N-ai plătit, te execut! 85 Tu mă știi. Peștele mare înghite pe cel mic! Am avocați, judecători, nu merge! Dai până la ultimul sfanț înapoi! Banii miroseau frumos a cerneală. Lui Stere i se făcuse frică. Polițe nu iscălise niciodată și știa că nu merge să te joci cu banii când aveai de-a face cu oameni ca Pandele. De împrumutat, era ușor să împrumuți, dar era mai greu să pui leu pe leu și să înapoiezi suma. Totuși
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
împrumutat, era ușor să împrumuți, dar era mai greu să pui leu pe leu și să înapoiezi suma. Totuși întinse mâna și numără și el. Erau nouă mii. - Mi-am oprit dobânda, i-a zis jupânul. Așa e la mine, iscălește. Și i-a pus în fată polița, pe care scrisese cu mâna lui, cu litere de-o șchioapă, numele, adresa, suma împrumutată în litere și cifre, și termenul datoriei. - Dumnezeu să-mi ajute! - Să-ți ajute, mă băiatule, că te
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]