619 matches
-
luaseră mult înainte și se apropiau de împrejurimile satului Tarui. Nici acolo nu se observa nimic neobișnuit. Se apropia un călător singuratic. Părea suspect, iar un soldat din unitatea de recunoaștere alergă înainte și-l reținu. Amenințat și interogat de iscoade, omul se grăbi să vorbească, dar cei care-l amenințau fură, în curând, descumpăniți. Dacă mă întrebați de l-am văzut pe Seniorul Hideyoshi pe drum, ei bine, da, sigur că l-am văzut. Azi în zorii zilei, în regiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
glicinei. Până și căpăstrul calului era împodobit cu ornamente. — Numele meu este Iki Hanshichiro, se prezentă tânărul, și sunt pajul Seniorului Hidekatsu. Am venit pentru a-i oferi Seniorului Kastuie serviciile mele de călăuză. Hanshichiro trecu la trap drept pe lângă iscoade, care erau complet derutate. Scoțând un strigăt confuz, comandantul lor o luă la goană după el, aproape căzând din șa de-atâta grabă. Katsuie și membrii statului său major îl priviră pe tânăr bănuitori. Se așteptaseră la o bătălie, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mesaj secret, iar acum îngenunchea în fața stăpânului său, în cartierul general. — Cum a mers? Vești bune sau proaste? întrebă, nerăbdător, Yasumasa. — Totul s-a aranjat, replică Shinroku. — Te-ai putut întâlni cu el? A ieșit totul bine? Inamicul are deja iscoade foarte vigilente, dar l-am putut întâlni pe Seniorul Shogen. Ce intenții are? — Le am scrise într-o scrisoare. Căută în pălăria de răchită împletită și smulse capătul șnurului. O scrisoare care fusese lipită dedesubt îi căzu în poală. Shinroku
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oamenii păreau că ar fi mers prin apă. Erau apăsați de gânduri care le crispau piepturile. Pâcla rece li se aduna pe sprâncene și pe firele de păr din nări. Dinspre malul lacului se auzeau plescăituri, râsete și glasuri animate. Iscoadele trupelor atacatoare se lăsară imediat în patru labe, pornind târâș înainte pentru a cerceta să vadă cine se afla în mijlocul ceții. Găsiră doi samurai și vreo zece grăjdari din fortăreața de pe Muntele Iwasaki; tocmai intraseră în apa mică de la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
grup de oameni cu armuri și coifuri alergară în direcția cartierului general de campanie. Membrii statului major, care dormeau așezați în jurul lui Genba, se deșteptară repede și priviră afară. — Ce e? răcniunul. — Au venit Matsumura Tomojura, Kobayashi Zusho și celelalte iscoade. — Să intre. Omul care-i chemase era Genba. Trezit pe neașteptate, avea ochii măriți din cauza surprizei și încă roșii de nesomn. Chiar înainte de a trage un pui de somn, turnase pe gât o bună măsură de sake. O ceașcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mă retrag imediat? Cuvintele lui au fost întocmai așa: să vă retrageți repede și să vă uniți forțele cu aliații noștri din spate. Ce voință slabă! mormăi Genba, cu un surâs subțire, disprețuitor. Bine, bine. În acel moment, intrară câteva iscoade cu rapoartele lor. Cei trei mii de oameni ai lui Niwa își uniseră forțele cu batalionul lui Kuwayama și, împreună, întăreau apărarea la Shizugatake. Acest lucru nu făcu decât să toarne ulei pe focul nerăbdării lui Genba de a ataca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Tot atunci, soldații care-l urmau pe Hideyoshi continuau să vină în tabără, în grupuri de câte două-trei sute. — Forțele lui Genba au început deja să se retragă spre Shimizudani și au lăsat o ariergardă în zona Hachigamine, raportă o iscoadă. Atunci, Hideyoshi îi dădu ordin lui Nagahide să transmită la toate fortărețele aliaților lui următoarele informații și comenzi: La Ora Boului, voi începe un atac prin surprindere asupra lui Genba. Adunați localnicii și puneți-i să scoată strigăte de luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în fugă, pe culoar. — Ce s-a întâmplat? Ținuta luptătorului care dăduse zor ca purtător de cuvânt nu era obișnuită. Vorbea atât de repede, încât i se încălecau cuvintele: — Cerul de peste Kinomoto s-a înroșit de o bucată de vreme. Iscoadele noastre tocmai s-au întors de la Muntele Higashino... — N-o mai lungi atâta! Zi-ne doar esențialul! îl întrerupse brutal Menju. — Hideyoshi a venit din Ogaki. Armata lui face mare zarvă lângă Kinomoto, spuse războinicul, dintr-o suflare. — Ce? Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din păduri și de pe câmpiile cultivate cu orz. Cu două zile înainte, în seara celei de-a șasea zile din Luna a Patra, doi fermieri din satul Shinoki se târâseră pe câmpie și alergaseră de la un copac la altul, evitând iscoadele armatei apusene. Avem să-i spunem ceva Seniorului Ieyasu! E foarte important! strigară cei doi, în timp ce soseau în fugă la tabăra de pe Muntele Komaki. Ii Hyobu îi duse la cartierul general al lui Ieyasu. Cu câteva momente în urmă, Ieyasu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în Fujigane, Ieyasu privi în jur, calm. Acela e Gifugadake? Oamenii de-acolo trebuie să fie ai lui Nagayoshi. Ei bine, presupun că și forțele lui Shonyu vor fi gata curând, pe un munte sau altul. Să se grăbească o iscoadă într-acolo, să arunce o privire. Iscoadele se întoarseră repede să-i dea raportul lui Ieyasu. Desigur, informațiile despre pozițiile inamice soseau treptat. Ascultând știrile, Ieyasu începu să-și formuleze strategia. Între timp, se făcuse aproape Ora Șarpelui. Trecuseră cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Acela e Gifugadake? Oamenii de-acolo trebuie să fie ai lui Nagayoshi. Ei bine, presupun că și forțele lui Shonyu vor fi gata curând, pe un munte sau altul. Să se grăbească o iscoadă într-acolo, să arunce o privire. Iscoadele se întoarseră repede să-i dea raportul lui Ieyasu. Desigur, informațiile despre pozițiile inamice soseau treptat. Ascultând știrile, Ieyasu începu să-și formuleze strategia. Între timp, se făcuse aproape Ora Șarpelui. Trecuseră cam două ore de când apăruseră steagurile inamicului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Dintre cei trei sute de soldați ai clanului Tokugawa pe care-i uciseseră, nici unul nu era vreun general iportant. Am ajuns prea târziu. Hideyoshi nu avea nici o cale de a-și revărsa furia, care îi ardea aprinsă în culoarea feței. Rapoartele iscoadelor spuneau același lucru: Castelul Obata își închisese porțile și se arăta liniștit, dovadă că Ieyasu se retrăsese deja înăuntru și savura calm victoria militară a zilei, în timp ce se odihnea. În toiul complexelor sale trăiri, Hideyoshi bătu din palme fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dacă e bună sau nu întrebarea, Iahuben zise: - Dacă am pleca la neamurile negre din munții aceia?... Ca să nu mai fiu nevoit să ucid. Auta îl învălui într-o privire caldă. Nu se mai îngrijora că soldatul ar putea fi iscoadă. - Și fără noi, robii tot vor fi luați. Poate că noi am putea să le fim de folos în vreun fel. Iar pe noi doi nici un neam de oameni negri nu ne va primi. - Nici chiar pe tine? Tu ai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să le paștem vitele, să le lucrăm pământul. Pe cei care nu sunt buni de muncă îi vor ucide. Nu nădăjduiți în zadar: voi n-o să aveți norocul pe care-l are ticălosul om negru adus de ei. El este iscoada lor! Mi-au arătat zeii în vis... - De unde știi tu ce știu numai zeii? îl întrerupse bătrânul Agbongbotile. Robia nu este noroc. Ca să știu asta nu trebuie să vină zeii în vis în inima mea. Dar viitorul nu-l putem
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Ar alege poate jumătate din voi, și pe ceilalți i-ar da pe mâna soldaților. M-am gândit însă... Auta tăcu, nesfîrșindu-și cuvintele începute. Mai-Baka și Agbongbotile îl priviră deodată cu teamă. Bătrânul suspină și zise: - Tela a ghicit: ești iscoadă!... Păcat. Lui Auta îi venea greu să le spună tot ce avea pe suflet, dar și mai greu îi venea să nu le spună. Lupta din el se oglindi în cutele feței lui, în ochi, în buzele care tremurară ușor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
alții. Auta îl privi uimit: - Ați izbutit să fugiți!... Și aveți și căpetenie? - Da, avem, spuse tânărul. E foarte înțelept și puternic. Te cunoaște pe tine. Auta tresări, dar nu întrebă nimic. Se gândi că tânărul poate să fie vreo iscoadă de-a lui Tefnaht. Zise într-o doară: - Muntele de Foc se spune că e primejdios. Tânărul rîse: - Toți stăpânii se tem să urce până la noi. Unii spun că cine ajunge sus, moare. Noi n-am murit. - Și cu ce
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vadă tulburarea. Știa că din acești oameni cinstiți tibbu, porecliți de vecinii lor așa, adică oameni de piatră, nu numai pentru că trăiau aproape de munții de piatră, ci și pentru firea lor, nu puteau ieși ticăloși. Dar dacă totuși tânărul era iscoadă? Robul văzu că Auta șovăie și atunci urmă: - Mi-a dat un semn ca să-l recunoști. Mi-a poruncit așa: "Spune-i lui Auta că eu, și Ntombi, și Agbongbotile, și ceilalți oameni negri n-am mai putut îndura munca
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se sculară. Nu-l mai văzuseră niciodată așa. - Știe cineva de străinii care s-au ivit în Ta Kemet? Preoții îi spuseră, pe rând, tot ce știau. Dar bătrânul dădu din cap nemulțumit: - Nu știți mai mult decât știu eu. Iscoade! Trebuie trimise iscoade pe urmele lor. Chiar dacă nu le vom afla gândul, îl vom bănui! Un preot se apropie de bătrânul furios: - Slăvite, am auzit de la niște corăbieri hananei sosiți în oraș azi dimineață... dar socot că stăpânul știe și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-l mai văzuseră niciodată așa. - Știe cineva de străinii care s-au ivit în Ta Kemet? Preoții îi spuseră, pe rând, tot ce știau. Dar bătrânul dădu din cap nemulțumit: - Nu știți mai mult decât știu eu. Iscoade! Trebuie trimise iscoade pe urmele lor. Chiar dacă nu le vom afla gândul, îl vom bănui! Un preot se apropie de bătrânul furios: - Slăvite, am auzit de la niște corăbieri hananei sosiți în oraș azi dimineață... dar socot că stăpânul știe și aceasta... - Spune! zise
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
viața acelor câini. - Care cîini? făcu Hor mirat. Auta surâse tainic și urmă: - Cred că tot mâna Marelui Preot atlant e și aici. Ți-am spus că e în Ta Kemet și că se dă drept zeul Tot. A trimis iscoade din orașul lui Zidul Alb și a aflat unde suntem. Se teme de răscoală. Se teme pentru sine și pentru tagma lui... - Câți ani mai poate trăi că își apără viața cu atâta grijă? spuse Nefert râzând. Cred că are
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și iscoditori, o urmăreau din umbră. De fiecare dată când ieșea din casă avea aceeași senzație stranie că e urmărită și deși nu-i scăpa nimic din analiza ei minuțioasă asupra oamenilor, locurilor din jurul ei, nu reușea să descopere intrusul, iscoada. Poate doar i se părea, dar era mult prea insistentă acea prezență pentru a o putea ignora. Mergea pe marginea trotuarului, foarte aproape de stradă cu gândurile departe. Își dorea atât de mult să afle cine era acel bărbat, încât nu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pace, mai curând decât să prelungească la nesfârșit o situație în care viața nu mai avea nici o bucurie, iar moartea era lipsită de glorie. Or, de parcă am fi venit să-i aducem direct la cunoștință insultele pe care cu siguranță iscoadele lui i le transmiseseră deja, iată că ne înfățișam acum, soli nepieptănați și scandalagii, să-l sfidăm în propriul său palat, în fața șambelanului, a vizirului și a ofițerilor din gardă. Iar eu, slujbaș la biroul muhtasib-ului, având sarcina să veghez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
adică șef al poliției, ceea ce arată cu prisosință că dobândise deplina încredere a învingătorilor. Și alte personaje au urmat acest exemplu, printre care un secretar al sultanului, pe nume Ahmed, despre care se bănuia de ceva vreme că era o iscoadă în slujba lui Ferdinand. Zilele de după o înfrângere dezvăluie adesea putregaiul sufletelor. Când spun acest lucru, mă duc cu gândul nu atât la Yahya, cât la vizirul al-Mulih. Căci atunci când negociase, după cum ne-a explicat îndelung, salvarea văduvelor și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să-mi vând săbiile, să-mi cumpăr burnuzurile și s-o iau din loc. Personajul mi-a cerut să scuz nervozitatea compatrioților săi și a poruncit gloatei să mă lase să trec, explicând în limba berberă că nu eram nici iscoadă, nici sol din Fès, ci doar un simplu negustor andaluz care făcea afaceri cu genovezii. Am putut așadar să pătrund în oraș și să mă îndrept spre han. Totuși, înainte de a ajunge acolo, am văzut chiar în mijlocul drumului pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de zăpadă este scos În evidență de o umbră bombată. Foarte frumos, foarte singuratic. Dar ce caut eu În acest tărâm de vis stereotip? Cum am ajuns aici? Nu știu cum, cele două sănii au dispărut În zare, lăsând În urmă o iscoadă fără pașaport care stă pe drumul alb-albăstrui din New England, În cizme și manta pentru viscol. În urechi nu-mi mai sbârnâie zurgălăii care se Îndepărtează, ci doar șipotul propriului meu sânge. Totul este nemișcat, Încremenit, vrăjit de lună, oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]