800 matches
-
trad. n.) 59 reconfigurat lumea prin puterea sunetului armonios, impunându-i un principiu al ordinii. Într-o lume a frumuseții și a muzicii, personajele nu se puteau simți decât atrase spre plăcere, trăire intensă a vieții, bucurie, iar Emilia este ispititoarea. Lauretta este un nume mitologizant, amintind și de Dafne, cea preschimbată în laur, simbol al încununării talentului, dar și al puterii, este resimțită nevoia de glorie, de recunoaștere, de afirmare și de prețuire a celor care prin forța cuvântului propun
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
lui Geoffrey Chaucer nu este străbătută de un fior mistic autentic, este mult prea ancorată în real, iubește prea mult viața în toată complexitatea ei. Canterbury devine o țintă dorită, dar parcursul se va dovedi mult mai antrenant și mai ispititor decât punctul 249 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, ed. cit., p. 28. 90 său terminus. „Pelerinajul în sine devine o metaforă relevantă a vieții umane.”250 Viața reprezintă un joc, o luptă, o competiție pentru cei plecați la drum. 251
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ia în derâdere unele realități sociale. Avem, la început, o supremație masculină (reprezentată prin violul cavalerului), pentru ca apoi să se impună cea feminină (ghicitoarea propusă de femeile de la curte, salvarea oferită de bătrâna care se va transforma într-o tânără ispititoare). Alte elemente antagonice: tinerețea și senectutea, frumusețea și urâțenia, originea nobilă și cea umilă, care implică bogăția și sărăcia.442 Satisfacția naratoarei nu poate fi tăgăduită. și-a luat revanșa în spațiul ficțiunii, deoarece l-a subjugat pe cavalerul libertin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dovadă, în îngâmfarea vis-à-vis de propriile calități fizice, pe care le considera unice, încât va deveni victima unui călugăr versat, ce va pretinde, în încercarea de a o dobândi trupește pe infatuata femeie, că este însuși arhanghelul Gabriel, fermecat de ispititoarea creatură. Naratorul devine mai mult decât ironic în 917 G. Boccaccio, Decameronul, vol. I, p. 356. 918 Ibidem. 919 Ibidem, p. 417. 920 Ibidem, p. 59. 248 caracterizarea pe care o face acestei donna demonicata: „gâsca de femeie”, „cap de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
biruința bunului simț. Purta inima pe față, iar fața lui era numai zâmbet. Bun cunoscător de oameni, avea un tact de bătrân muncitor trecut prin sitele multor vremuri iar ca vechi socialist nu‐ și etala convingerile în acei ani foarte ispititori pentru a o fi făcut. În tinerețe lucrase în Canada la defrișarea lazurilor rămase după violentele despăduriri de la începutul veacului, iar la Pa ris, unde o vreme fusese restaurator, se ocupase cu sculptura în lemn. Un admirabil candelabru există și
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
simtă apreciați. Apoi acționați. Π Dacă doriți clienți fideli, luați personal legătura cu ei și serviți-i cu pasiune pe cei mai buni. Instrumentele eficiente nu sunt așatc " Instrumentele eficiente nu sunt așa" Vă numiți John și primiți această scrisoare ispititoare: „Dragă John. Mi-e dor de tine. Marcia”. Desigur că sunteți curios. Extrageți plicul din coșul de gunoi pentru a citi mai departe. Întoarceți plicul și citiți adresa destinatarului. Vă dezumflați. Scrisoarea e adresată „către locatarul actual”. Ciudat? Desigur. Și
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
și nu va fi pricină de mîhnire nicicui. Dar băgare de seamă se cere că unele netezituri amăgesc trecătorii trăgîndu-i în țarcuri cu largă intrare și strîmtă ieșire, de nu chiar cu nici o scăpare din îngrădirea lor meșteșugit îndosită sub ispititoarea momeală. Noi doi, o femeie și un bărbat, am pornit cale grea chiar în clipa în care gîndurile amîdorura ni s-au împletit și ni s-au înăscut așa strîns, că nici unul din noi, nici de fel, nu putea să
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
repere care, dincolo de accentuarea nevoii de ordine transpusă la nivel estetic, se subordonează, de fapt, aspirației către perfecțiune. Clasicismul francez a fost un curent care, prin toate mecanismele sale, și-a propus cel mai îndrăzneț scop, dar și cel mai ispititor, desigur, acela de a transcende prin operele sale timpul și spațiul, de a atinge astfel universalitatea și atemporalitatea. Nu gloria trecătoare, de moment, ci gloria eternă clasicii au pus un pariu destul de riscant cu timpul, pe care însă, se pare
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
oferite. O mărturisire sinceră a dilemei estetice a perioadei o regăsim în versurile lui Grigore Alexandrescu din Epistolă D.I.V. (Domnului Iancu Văcărescu n.n.), dilemă transpusă poetic sub forma alegoriei călătorului incapabil să decidă asupra căii adevărate din multitudinea de drumuri ispititoare: "Eu aseamăn a mea stare cu a unui călător / Care neștiindu-și calea, fără povățuitor, / Se oprește p-o câmpie, și cu totul întristat / Drumuri vede, dar nu știe care e adevărat."200 Dificultatea alegerii este sporită de conștientizarea pe
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
o ridică, de fapt, la nivelul unei dimensiuni ontologice. "A crea durabil și esențial" înseamnă a rămâne în timp, a atinge universalitatea, a trece dincolo de limitările pe care le impune un anumit moment și spațiu istoric. Este o premisă extrem de ispititoare pe care Călinescu o propune în deschiderea argumentării sale, însoțind-o de o altă afirmație la fel de puternică, dar poate oarecum exagerată, având în vedere absolutizarea pe care o implică: "...marea literatură este în fond aceea de stil clasic, iar ce
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
simplu ne împiedică evoluția. Mai mic decît omul mic de caracter e omul lipsit de caracter. Cu ăsta nu se mai poate face nimic și trebuie să fugi cît mai departe. Ăștia sunt reprezentanți ai răului pe pămînt, acaparatori și ispititori. Nu poți avea încredere în ei. Piramida socială s-a răsturnat cu vîrful în jos, iar la putere a ajuns o pletoră de astfel de specimene, care încalcă orice lege și care au asigurat pînă acum sfîrșitul tuturor civilizațiilor pe
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
divinităților, acea viclenie al cărei instrument privilegiat este nălucirea înșelătoare? Aceasta este și tema principală din Elena, piesa lui Euripide, căci la baza întregii tragedii stă fabricarea de către zei a unui dublu al Elenei, un dublu fantomatic ce servește drept ispititoare momeală. În tragedia greacă, statutul Elenei pare de-a dreptul uimitor. Încă din Orestia, Elena este absentă și totodată prezentă. În jurul ei se articulează, în Agamemnon, motivul fantomei, cel al imaginii din vis și cel al eriniilor. Elena și fantoma
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nu pot reprezenta ceva ideal și dezirabil în viața unui individ. Așa cum nu e de dorit nicio boală gravă, periculoasă și care lasă urme. Băiatul cu forme feminine delicate - Lucrețiu nu exclude ipoteza unei povești de iubire homosexuale... - sau femeia ispititoare reprezintă niște pericole de care trebuie să te ferești cu strășnicie. Idealul constă în a nu ajunge în situația de îndrăgostit, pentru că pare mai ușor să eviți o durere decât să te chinui s-o faci să dispară. Dacă nu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fluturare nu prea largă, ca să nu se împiedice în el. Nimic în îmbrăcăminte nu dă impresia unei neglijențe, a ceva ce se târăște după om, a ceva scăpat de sub control; dar nici nu scoate în relief în mod impudic formele ispititoare. Ea dă corpului mai degrabă o frumusețe spirituală, decât să o pună în relief pe cea carnală, precum costumul orășenesc de origine occidentală (Stăniloae, 2001, p. 54). Sunetele au armonii prelungi și triste în doină, dar scurte și vesele în
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de el; de ele; eroare; este; Eva+Adam; fapt; faptă bună; faptă negativă; fapte; făcut; femeie; fericit; firesc; fraudal; fumat; a fura; furat; să furi; ghiocel; gîndire; greșeli; a greși; greutate pe suflet; harnic; incertitudine; incorect; indecență; inexistent; iod; ireversibil; ispititor; iuda; izbăvire; a înjura; a înșela; înșelarea; înșelăciune; înșelătorie; se întîmplă; întîmplător; jale; judecat; judecată; să judeci; karma; lăcomie; a lega; lepădare; lucifer; lucruri întunecate; lume; de măr; mărturisire; mîhnire; mîncare; mîntuire; moarte, încălcare; de moarte; mort; mortal; mov; multe
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
părea irelevant, este negocierea condițiilor de plată. Un furnizor care solicită plata la anumite momente a unor tranșe din suma totală nu poate fi credibil. De asemenea, oferirea de reduceri pentru plata în avans este și ea inacceptabilă, chiar dacă pare ispititor. Plata către furnizor trebuie să se facă în mai multe tranșe, l a termene care sunt corelate cu fazele proiectului. Altfel, beneficiarul se poate trezi î n situația că a plătit 80% din valoarea contractului, dar furnizorul a livrat doar
Platforme integrate pentru afaceri ERP by Luminiţa HURBEAN, Doina FOTACHE, Vasile-Daniel PĂVĂLOAIA, Octavian DOSPINESCU () [Corola-publishinghouse/Science/195_a_219]
-
deja cu un ușor accent american. Prima lui întrebare a fost despre progresele mele culinare; i-am arătat mândră cele peste 30 de ouă fierte în lipsa lui și aliniate frumos pe calorifer, ca să rămână calde; noroc că eu eram mai ispititoare... Vreo două ore ne-am potolit dorul de celălalt, apoi a cerut time-out pentru realimentare; o fi nimerit oul fiert imediat după ce-l condusesem la aeroport, nu știu, cert e că neatenția l-a costat scump. Trei zile n-a
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
doua. Două primejdii care nu mă pândesc, chiar dacă în tinerețe am trecut foarte aproape de prima” (II, 213). Altundeva, conchide că „venirea gloriei coincide cu cea a sterilității” (I, 147). Eventual l-ar încânta o glorie obținută prin distrugere: „O formă ispititoare de glorie, poate una din cele mai frumoase: să-ți legi numele de năruirea unei religii” (I, 147). Dar Cioran preferă, cum spune la un moment dat, „orgoliul eșecului”. Iată: „I-am scris lui Arșavir că fără orgoliul eșecului viața
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
dramaturgul se încumetă, de astă dată (profitînd de experiența profesorului de actorie Constantin Popa), să încredințeze piesa regizorului Constantin Popa. Și dacă tînărul Călin Chirilă știe să scoată din textul ce i s-a încredințat atîtea nuanțe, ce fac răul ispititor și cu atît mai primejdios, este, nu în cele din urmă, și meritul regizorului. Se vede grija pentru rostire și apăsarea pe cute ce pot scăpa atenției la lectură și în maniera de joc a celorlalți trei interpreți. Surpriza ne-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
un simbol al Logosului divin, al rațiunii supraumane. Ca mitologem universal, șarpele este o epifanie a strămoșilor mitici, un arhetip al antinomiilor și un simbol al reînvierii ciclice a naturii.336 Ca mit simbolic, șarpele este prezent ca inteligență nefastă, ispititoare, dar și ca înțelepciune creatoare, simbolizează timpul ca durată, dar și absența timpului, de dinaintea începutului lumii.337 În mitologiile lumii, șarpele este conceput dialectic, ca stăpân al pântecului lumii, chiar pântecele însuși, dar și ca dușman al soarelui, al luminii
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și din nou poate fi considerată ca urmând tiparul Möbius? (Patricia Imbăruș); Oare banda lui Möbius nu reprezintă viața? (Florentina Horelița); În fața lui D-zeu, omul mai poate avea o mască? (Botaș Oana Corina) etc. Un model curricular transdisciplinar sună ispititor și provocator. Elaborarea lui ar trebui să țină seama de cel puțin câteva dificultăți și probleme cu care ne-am confruntat și pe care le sintetizăm în cele ce urmează. Obstacolele pe care le-am întâmpinat pe parcursul proiectului au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
mișcării ei, Valer Dellakeza a reușit să traducă scenic "complexul" Gaev. Aplauze pentru Ilie Gheorghe care și-a împărțit sufletul de artist la doua personaje: bătrânul Firs și guvernanta Charlotta Ivanovna. Cele două creații scenice, total diferite, au fost o ispititoare invitație la o percepție deschisă, cu căutări și înțelesuri noi. Decorul, splendoare vizuală a formelor, conceput de Viorel Penișoară-Stegaru, a fost un actor omniprezent al spectacolului. Gândit pe mai multe planuri, a reușit să focalizeze și să strămute acțiunea fără
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ființă solară, iubitoare de mișcare, căreia îi este caracteristică ieșirea din sine. Ea migrează din ținuturile polare spre lumina soarelui. Balada are și un sens inițiatic, sens care se relevă în răspunsul pe care lapona îl dă celor trei chemări ispititoare ale "regelui ciupearcă". Pentru făptura umană, o treaptă inițiatică este reprezentată de ispita somnului și visului, în umbra poienii, dar Enigel rezistă în fața ispitei. Riga Crypto nu-și poate depăși condiția și ieșirea la lumină îi este fatală. În timp ce pentru
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
trăiești în infern, fiindcă astăzi orice oraș mare este un infern, nu-i așa? Nietzsche mi se pare, hotărât lucru, prea naiv (...) La urma urmei, întreaga lui viziune, ca și viața lui, de altfel, sună euforic. Nietzsche e interesant și ispititor, dar concluziile lui sunt, cred, lipsite de adecvare și de adevăr."16 Pentru Cioran, filosofia nu mai este posibilă decât că fragment, pentru ca, venind după Nietzsche, nu se mai poate spune nimic pe deplin închegat, ci doar exploziv, în fragmente
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
paradigmei psihologice de înțelegere și explicare a vieții spiritului uman. Faptul acesta cred că se poate argumenta cu cel puțin două teme ale cărții de față: mitul șarpelui și epistolele pauline. Secvențele veterotestamentare care-l au ca protagonist pe șarpele ispititor al protopărinților ne sînt cunoscute și nu cred că este cazul să insistăm asupra lor. Interesează acum interpretarea specială pe care Paul Diel o dă făpturii ofidiene, în totală contradicție cu cea teologico-metafizică. Referindu-se la mitologia generală a șarpelui
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]