1,214 matches
-
de conversie, caracterizată de simptome somatice lipsite de o bază organică și simbolizând reprezentările refulate, se poate spune că, într-un anume fel, refularea a reușit, întrucât orice angoasă a dispărut, dar se înregistrează totodată și un eșec, de vreme ce simptomul isteric îl invalidează pe pacient. Widlöcher (1971-1972) observă că, la pacienții săi, „conversia este suficientă pentru a drena conflictul” și că, de altfel, personalitatea subiecților pare a fi normală, la fel și răspunsurile lor la probele proiective. Ei nu sunt isterici
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
isteric îl invalidează pe pacient. Widlöcher (1971-1972) observă că, la pacienții săi, „conversia este suficientă pentru a drena conflictul” și că, de altfel, personalitatea subiecților pare a fi normală, la fel și răspunsurile lor la probele proiective. Ei nu sunt isterici, în sensul caracterial al termenului. În schimb, caracterele isterice fără semne de conversie somatică manifestă alte consecințe ale refulării: scotomizarea realului, lipsă de atenție, blocaj în verbalizare, lacune de memorie etc. O refulare care eșuează poate deci să provoace la fel de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
la pacienții săi, „conversia este suficientă pentru a drena conflictul” și că, de altfel, personalitatea subiecților pare a fi normală, la fel și răspunsurile lor la probele proiective. Ei nu sunt isterici, în sensul caracterial al termenului. În schimb, caracterele isterice fără semne de conversie somatică manifestă alte consecințe ale refulării: scotomizarea realului, lipsă de atenție, blocaj în verbalizare, lacune de memorie etc. O refulare care eșuează poate deci să provoace la fel de bine simptome somatice (descrierile primelor paciente ale lui Freud
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a personalității, devenind obișnuită, putem vorbi despre formațiune reacțională. Aceasta din urmă nu este niciodată punctuală, ci reprezintă o transformare în contrariu care antrenează o modificare a caracterului. Freud (1926/1995) explică diferența dintre cele două descriind, la o femeie isterică, urmările unei transformări a pulsiunii de ură față de copiii săi. Prin reacție, ea îi va trata cu o tandrețe excesivă, fără „a deveni totuși, în ansamblu, mai iubitoare decât celelalte femei și nici măcar mai tandră cu alți copii”. Această transformare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
șușotitul interior al cuvintelor, această înțelegere devenea neverosimilă: „Femeia aceasta care-mi este atât de apropiată se va prăbuși, va muri, peste un ceas, peste două...“ Se luptau deja pe scară, în spatele ușii restaurantului. Printre strigăte, se făcea auzită înverșunarea isterică a celor care sunt siguri că au câștigat. Rafalele erau mai scurte, dintre cele care dau lovitura de grație. Nu mai luptau, se hăituiau, se dibuiau, se dădeau gata unii pe alții. Fumul mirosea acum a aburi, ca atunci când se
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
o experiență sufletească și morală pur interioară, care se derulează În planul conștiinței subiectului. Ea este unică și individuală. În plus, o regăsim destul de frecvent În cursul unor stări psihopatologice, cum ar fi delirurile pasionale, stările delirant-halucinatorii, stările de transă isterică, epilepsie, intoxicațiile cu droguri halucinogene (mescalină, psylocibină, LSD-25Ă. Fericirea Dacă plăcerea este localizată predominant somatic, iar bucuria este o experiență sufletească complexă, starea de fericire este, În primul rând, un sentiment, o experiență morală pură. Starea de fericire se raportează
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Pick, asomatognozia totală și sindroamele vecine cu asomatotopognozite, sindromul Gerstmann, constituit dintr-o constelație de agnozii în care elementul esențial îl constituie agnozia digitală); c) tulburările schemei corporale, specifice stărilor de nevroze și psihoze (în cazurile de neurastenie, psihastenie, paralizie isterică, psihoze, schizofrenie); d) fenomenele heautoscopice, de imagine dublă; e) tulburările minore caracterizate prin simpla întârziere în apariția structurilor de schemă corporală, prin ritmul lent de formare și evoluție, prin existența lor, dar de o calitate inferioară, care sunt frecvente la
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Înseamnă că „s-au lăsat“, când o văd pe Clementine venind spre mine În stil bras. Chipul Îi apare din abur. Eu cred că o să ne sărutăm din nou, dar În loc de asta, ea Își Înfășoară picioarele În jurul mijlocului meu. Râde isteric, ținându-și mâna la gură. Ochii i se măresc și Îmi spune la ureche: ― Simte-te bine. Țipă ca o maimuță și mă trage Înapoi, pe o poliță din bazin. Cad Între picioarele ei, cad pe ea, ne scufundăm... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Muntele Olimp. Pur și simplu ultima membră rămasă În viață. Între timp, tensiunile Între mine și mama mea creșteau. ― Nu râde! ― Iartă-mă, puiule. Dar pur și simplu n-ai nimic care să... să... ― Mama! ―...să-l țină! Un țipăt isteric. Piciorușe de doisprezece ani alergând În sus pe scări În timp ce Tessie striga: ― Ia nu mai face atâta circ, Callie. Dacă vrei tu, cumpărăm un sutien. Sus, În camera mea, după ce am Încuiat ușa, mi-am scos cămașa În fața oglinzii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nedefinită. Așa o să-i spun, dacă nu aveți nimic Împotrivă. Din motive sentimentale. (De asemenea, trebuie să-i protejez identitatea.) O vedeam la ora de gimnastică, unde era scutită. O vedeam la masa de prânz, Într-o criză de râs isteric. Aplecată peste masă, Încerca s-o lovească pe glumeața În cauză. Din gură Îi bolborosea laptele. Îi ieșiră și pe nas câțiva stropi, făcând pe toată lumea să se pună și mai tare pe râs. Apoi o vedeam după ore, mergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vroiam eu! O ultimă dimineață. O dimineață perfectă. Până acum. Ce e? Ce s-a-ntâmplat? Calmează-te! Nu e sfârșitul lumii! BA DA! E sfârșitul lumii! Cel puțin, sfârșitul nostru. Vor veni Gardienii și vom muri cu toții! zise el isteric. Îl caut pe Corvium! Îl știi? L-ai văzut? Vine încoace? întreba el uitându-se peste umerii mei înspre vale. Vai, Doamne, ce mă fac? Era patetic. Ce ar putea demoraliza un om în asemenea hal? Eu sunt Corvium. Calmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
când mă văzu. Parcă zărise ceva ciudat la mine. Pe unde naiba ai umblat? Știi că suntem atacați? Nu așteptă răspunsul și intră înapoi în clasă, îndreptându-se glonț spre fereastră. Vladimir îl urmă zâmbind discret. Uite! Uite! făcu el isteric. Am ajuns și eu la fereastră. Chimicale! Agenți biologici! Dracu' să le ia pe toate! Uite! Dar ce frumos era! Cerul era negru abisal și cu ușoare tendințe de a deveni portocaliu-roșiatic. Din el cădeau fulgi mari și albi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
că doar tot zei sunt, suspină abătut principele, doar că noi îi implorăm prin rugi și sacrificii să ne acorde sprijinul lor, în timp ce decăzuții ăștia folosesc ritualuri coercitive pentru a-i sili să le îndeplinească dorințele nesănătoase. Nesănătoase! urlă Livia isteric, gesticulând alandala din brațe. Nesănătoase, ăsta-i cuvântul! — Ho! Ce te-ai pornit așa? o calmează bătrânul. Femeia se oprește să-și tragă răsuflarea. Continuă apoi la fel de nestăvilit: — Cum e cu putință să vâri dragostea cu sila în sufletul unui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
adevăr să ia parte la petrecerile poporului, să se arate apropiat de el în timpul peripețiilor cursei de care, pe parcursul luptelor sau al piesei de teatru? Să se vadă că împărtășește emoțiile, dorințele, temerile și bucuriile oamenilor. Nu să scoată chițăituri isterice de fericire când vede gladiatori murind. Simte cum amorțește și încearcă să se ridice, însă imediat încăperea capătă parcă viața și începe să se rotească vuind în jurul său. Renunță. Nemișcat, fixează un punct din tavan, și totul începe să se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
colegele tale de apartament aici și mai exact, de ce naiba arată așa? E prea mult pentru mine. Încep să râd, și cu cât râd mai mult, cu atât mi-e mai greu să mă opresc, dar nu sunt chiar așa isterică, bine? Poate doar un pic. În cele din urmă, reușesc să iau o gură de aer: ― Fii atentă. Cred că urmează un moment de neuitat. ― Colega ta știe cine e Diana Macpherson? întreabă Geraldine confuză. ― Nu, bolborosesc eu. Și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
spune el. Ai dreptate, nu este. Dar nu se mai poate abține și începe să chicotească. E atât de molipsitor, cred că povestea e atât de ciudată că încep și eu să chicotesc, și chicotitul devine un soi de râs isteric și atunci amândoi ne dăm pe spate de atâta râs, ținându-ne de stomac de durere și izbucnind în hohote. ― O, Doamne, spune eu, și-mi caut un șervețel ca să-mi șterg lacrimile, că am râs cu lacrimi. N-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
jos, la mai puțin de doi pași de locul În care bivolul căzuse Într-o parte, și soția sa Îngenunche lângă el. Wilson era lângă ea. — Eu nu l-aș Întoarce dacă aș fi În locul tău, spuse Wilson. Femeia plângea isteric. — Mai bine te-ai Întoarce În mașină. Unde-i carabina? Femeia dădu din cap cu fața crispată. Unul dintre băieți ridică arma. — Las-o acolo unde e, spuse Wilson. Du-te și cheamă-l pe Abdulla ca să fie martor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de urâțenia lumii. Acum Își amintea cum odată, nu cu mult timp În urmă, se plimbau Împreună prin Chinatown, iar Esmé plânsese pentru niște pești vii când Îl auzise pe vânzător spunând că erau „de mâncat, nu de mângâiat“. Reacția isterică a lui Esmé nu fusese departe de a militanților pentru drepturile animalelor care Împărțeau fluturași pe stradă Încurajând oamenii să boicoteze restaurantele din Chinatown care omorau peștii sau păsările În incinta localului ca să se asigure că erau foarte proaspete. —Peștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ești îngerul nimicitor, așa că o să ajungi la ei și o să-i pedepsești. Fiindcă ziua judecății a venit, în sfârșit, și toți vor plăti pentru păcatele lor, da, toți, chiar... chiar și cei de-acolo, de sus! Izbucni într-un râs isteric: — Ba chiar ei mai mult decât toți! Mai mult decât toți, da! Pronunțând aceste cuvinte, privise înspre munți, ale căror culmi erau ascunse vederii de nori joși, plumburii, ce se întindeau leneș deasupra desișurilor de brazi. Zeci de războinici se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mama, care, până la urmă, îi fu smulsă totuși din brațe. în vreme ce hunul care o înhățase pe fată se îndrepta repede spre ușă, târând-o de un braț și de păr, mama, rămasă în genunchi în întuneric, izbucni într-un plâns isteric, sfâșietor. Sebastianus dădu să se ridice, însă Lidania îl opri, proptindu-i o mână în piept: — Stai! îi porunci în șoaptă. Vrei să te omoare? Cei doi huni rămași în încăpere se apropiară de ei. Flacăra torței lumină mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fără să încerce să se coordoneze în vreun fel. La o cotitură, se pomeni la mică distanță de piață și constată că ieșirea de pe strada sa era deja blocată de mulțimea aflată în fugă; un vuiet confuz, în care accesele isterice ale femeilor terorizate se suprapuneau peste plânsul copiilor, peste indicațiile contradictorii ale milițienilor ori ale capilor improvizați ai gloatei se ridica de peste tot. în mijlocul haosului, câteva grupuri de oameni plini de bunăvoință încercau să mute carele, pentru a alcătui baricade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dusesem la Roman de vacanță (acum era acolo mătușă-mea). În Roman m-am legat cu unul Mușoiu (fost funcționar, și devenit propagandist socialist; azi e în București, scoate o revistă anarhistă) și cu un altul, Vaian (un tânăr nervos, isteric, nu lipsit de talent - care începuse a fi publicist de la 17 ani; a murit de mult: s-a sinucis). Întâiul meu articol publicat a fost o critică a unei poezii tipărită într-un ziar din Roman de o domnișoară. Critica
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
iubi, care deghizează poate o lașitate, - m-am comportat, mai rezervat doară, ca orice bărbat care prinde într-un colț mai întunecat pe o femeie cu care flirtează și pe care o crede destul de accesibilă! Am căzut ca o femeie isterică, m-am dat pradă mâinii ei mici, care se dăduse și ea pradă supusă și pe care o simt și acum pe buze și în inimă... Dar orice a simțit, atunci, orice simte acum, raportul dintre ea și mine s-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
urmă posedat de obiect, mărturisirea cu atâta grijă și atâta chin tăinuită, refulată, îi este smulsă, spre regretul tardiv al celui care a depășit momentul exploziei erotice: "m-am dat pradă mâinii ei mici", spune "am căzut ca o femeie isterică", mărturisește el inversiunea finală, dovedindu-se, după cum enunțase criticul în dizertațiile lui asupra raportului dintre autor și personaje, "iresponsabil" față de propria-i creație, dominat de aceasta. Deznodământul era previzibil și din mai vechea teorie a "supunerii față de realitate" și fusese
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care domină (65). Dacă omul ar avea perspectiva morții, dacă ar fi mai filozof, precizăm noi, conflictele, insultele ar dispărea (117). Pentru a susține inutilitatea demersurilor ameliorative, Ibrăileanu avansează o idee materialistă. Originea noastră e privativă, deoarece ne tragem din "isterica și libidinoasa maimuță" și nu din "generosul și obiectivul elefant" (118). Și la Chamfort gasim un gând asemănător: Omul e nefericit, fiindcă nu are instinctul ori mândria elefantului, care nu se reproduce în servitute. (în Maximes et pensées, cap. VII
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]