720 matches
-
vechi, veniți o dată cu armata, îi aduse o mână de curmale și un ulcior cu apă proaspătă și îl privi cu tristețe. Auta se uită cu ochi pierduți după bunul sclav care pleca, dar nu mâncă. Era cu sufletul atât de istovit, încît nu-l mai cercetau nici gândurile, nici foamea. Și nici nu se putea odihni, deși toți se culcaseră, afară de câteva străji, spre a fi gata de drum la începutul nopții. Ședea cu ochii închiși, negîndindu-se la nimic, când simți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
că nu aflaseră de această credință, fie că în fața deznădejdii nu mai aveau de ales. Astfel că ceata sutașului nu s-a dus decât până dincolo de păduri, unde începeau stâncile golașe și peșterile cu lilieci. Căzuse noaptea și oamenii erau istoviți de urcuș. Sutașul le porunci să facă popas. Nu-și luaseră corturi, nici asini. Din neprevedere nu și-au luat nici hrană destulă, și câtă le-a mai rămas au fost nevoiți să le-o dea câinilor, ca să-i liniștească
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se petrecuse niciodată în acest palat. Sutașul căzu în genunchi și întinse o cutie de argint, cu pecetea regelui Atlantidei. Din spatele lui, lângă ușă, se arătă și slujitorul palatului sfânt. Venindu-și în fire, Auta luă cutia din mâna sutașului istovit de mers și fugă și i-o aduse Marelui Preot. Fața bătrânului era netulburată. Îi făcu semn sutașului să plece. Auta privea cutia cu ochii lacomi de dorința de a ști ce era în ea. Niciodată nu văzuse soli, chiar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dormise atât de puțin ca în aceste unsprezece zile de când călătorea, cu toate că nu i-a dat nimeni nimic de făcut și nimeni nu-l mâna cu atâta grabă. Dormise numai pe apucate, și nu voia odihnă nici acum, deși era istovit. Își simțea tot trupul arzând de neliniște. În spatele lui mergeau călări soldații, blestemând întruna și drumul, și pe rob, și ținta necunoscută. De n-ar fi fost porunca regelui, l-ar fi părăsit. În față, se legăna pe alt asin
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
n-o bănui! Dar să mergem cât nu e prea târziu. Cine știe ce se poate întîmpla. Drumul spre pisc pentru Auta nu era lung: ar fi ajuns curând. Pe Nefert la nevoie ar fi purtat-o în brațe. Dar străinii se istoveau mergând. De multe ori erau nevoiți să se oprească, pentru a se odihni puțin. Alte dăți Auta îi lua în spate pe rând și-i trecea peste albia vreunui pârâu sau pe buza unei prăpăstii. Drumul părea că nu se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
necazuri, iar norii, foarte rar, apă de băut. Erau storși de puteri, dar trăiau. Așa poposiră pe acel țărm îndepărtat, unde găsiră un neam de oameni ciudați care-și împodobeau capul cu penele păsărilor. Văzîndu-i pe acești deznădăjduiți flămânzi și istoviți de furia apelor, băștinașii nu-i omorâră, nici nu-i socotiră dușmani. Pe acești băștinași nu-i cunoștea nici Mahukutah, care se mira că țărmul cel bănuit n-a fost al țării lui. Băștinașii împodobiți cu pene îi învățară să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
desigur vor fi încântate, iar tata, tata... va fi și el bucuros. *** Primi un pat, cu toate cele necesare traiului acolo. Având un nou domiciliu, merse-n recunoaștere prin clădirea mare a școlii, apoi prin curte și grădină, seara căzând istovit într-un somn profund. La infirmerie stătea mai mult noaptea, fiindcă munca la culesul merelor, la cosit și strânsul strugurilor brumați din vie, îl acapară. Trăia într-o stare de beatitudine continuă, încercând să-și închipuie viitorul apropiat de elev
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
dramatic de istorie. Îi întoarse spatele și plecă, fără a-și mai lua rămas bun. În câteva minute își găsi oamenii. Merseră în coloană o bucată bună de drum, orbește, urmându-i pe cei dinainte. Picioarele pășeau mașinal, oamenii abătuți, istoviți de neliniște și nesomn erau confuzi. Neașteptat, coloana se opri. Câțiva ostași se așezară pe marginea drumului, adormind pe loc. Trebuia să afle încotro mergeau și cine-i conducea. Oprirea neașteptată-l intrigă. Încercând s- ajungă spre capul coloanei, printre
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
nu poți să lupți dincolo de puterile tale. Iar marginea lor este dată ori de natura ta, ori de mai marea putere a adversarului tău, ori de scăderile vârstei, 52 ori de istovirea prea grelei și îndelungatei lupte. Iar când ești istovit sau copleșit, te cuprinde teama cumplită de moarte. Iliada e plină de spaime și de deznădejde, chiar ale celor mai puternici și mai greu de înfrânt, Aias, Hector, Ahile. Toate acestea se dezlănțuie pe câmpia de sub Troia bătută de vânturi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
întoarce împotriva ei înseși și se judecă aspru, că n-a pierit la naștere, târâtă de vifor într-o râpă sălbatică sau în clocotul mării. Iar între Elena și Paris, dacă a mai rămas o undă de patimă, ea este istovită și amară. Dar de un fel de dragoste tot mai este în stare, desprinsă de orice eros și altfel greu de definit, un amestec delicat de gratitudine, de admirație și de încă ceva, abia perceptibil, ca un parfum evanescent: dragostea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
să l îmbrace după rangul lui, cu veșminte pe care le primise chiar din răscumpărarea care i se cuvenea, apoi îl ia el însuși în brațe și îl întinde în carul lui Priam. După aceea îl 123 ospătează pe bătrânul istovit de suferință și pune să i se aștearnă un pat cu perne de purpură și cu pături groase. Și, înainte de a se despărți, ca să doarmă, îi făgăduiește, nerugat și fără poruncă de la zei, un armistițiu. Era chiar necesar, pentru că aheii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
taie pletele. Pentru că asemenea durere n-o să mai simtă niciodată cât va mai fi printre cei vii. Trimite să se strângă lemne pentru rug, apoi, lăsându-se noaptea, se duce singur și se întinde pe nisip, la marginea mării, unde, istovit de luptă, de durere și de lacrimi, adoarme 145 în sunet de valuri. Și, în vis, cum am mai spus, i se arată Patrocles, umbra lui, care, nefiind el încă înmormântat, nu-și găsește odihna nici printre vii, nici printre
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
fi, nu poți să lupți dincolo de puterile tale. Iar marginea lor este dată ori de natura ta, ori de mai marea putere a adversarului tău, ori de scăderile vârstei, ori de istovirea prea grelei și îndelungatei lupte. Iar când ești istovit sau copleșit, te cuprinde teama cumplită de moarte. Iliada e plină de spaime și de deznădejde, chiar ale celor mai puternici și mai greu de înfrânt, Aias, Hector, Ahile. Toate acestea se dezlănțuie pe câmpia de sub Troia bătută de vânturi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
întoarce împotriva ei înseși și se judecă aspru, că n-a pierit la naștere, târâtă de vifor într-o râpă sălbatică sau în clocotul mării. Iar între Elena și Paris, dacă a mai rămas o undă de patimă, ea este istovită și amară. Dar de un fel de dragoste tot mai este în stare, desprinsă de orice eros și altfel greu de definit, un amestec delicat de gratitudine, de admirație și de încă ceva, abia perceptibil, ca un parfum evanescent: dragostea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și să l îmbrace după rangul lui, cu veșminte pe care le primise chiar din răscumpărarea care i se cuvenea, apoi îl ia el însuși în brațe și îl întinde în carul lui Priam. După aceea îl ospătează pe bătrânul istovit de suferință și pune să i se aștearnă un pat cu perne de purpură și cu pături groase. Și, înainte de a se despărți, ca să doarmă, îi făgăduiește, nerugat și fără poruncă de la zei, un armistițiu. Era chiar necesar, pentru că aheii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
taie pletele. Pentru că asemenea durere n-o să mai simtă niciodată cât va mai fi printre cei vii. Trimite să se strângă lemne pentru rug, apoi, lăsându-se noaptea, se duce singur și se întinde pe nisip, la marginea mării, unde, istovit de luptă, de durere și de lacrimi, adoarme în sunet de valuri. Și, în vis, cum am mai spus, i se arată Patrocles, umbra lui, care, nefiind el încă înmormântat, nu-și găsește odihna nici printre vii, nici printre morți
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
care au adus-o înapoi, bucurând copiii și înveselind casele gospodarilor dornici de petrecere. Nici Baba Iarnă n-a rămas datoare. Pentru jertfa moșului Dumitru, a hotărât să-și plimbe singură cojoacele, întorcându-se, în fiecare an, în Peștera Uitării, istovită de izbiturile Crivățului, tăișul Gerului și de atotputernicia mantiei albe a omătului. Legenda Sângeapului A fost odată ca niciodată. Era în vremea împăratului Cremene, când jivinele pădurii erau stăpânii oamenilor, iar uriașii se luptau pentru supremație pe planeta Pământ. Trăia
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ca să-ți poți crește ceilalți copii, dar trebuie să-mi promiți că niciodată Mariana nu va afla că eu îi sunt tată adoptiv! Ce să facă bietul țăran, încolțit din toate părțile de datorii, cu trei suflete acasă, fără nevastă, istovit de rănile trupești, nins de durerile sufletului?! Se hotărî să accepte târgul, dar să fie lăsat ca să-și vadă fata, de câte ori va pofti, jurându-se să nu-i spună că-i este tată drept. „Cu banii primiți, poate voi trimite
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
sângele. Acum toți acești zei sunt morți. Le-au supraviețuit doar statuile. Căci dacă există ceva care durează pe lumea aceasta, e melancolia trecerii noastre. castelul Mă trezesc devreme, în zorii cenușii ai unui oraș străin. Ciudad de Mexico pare istovit de fiestă. Străzile atârnă ca niște brațe inerte, golite de sânge. O liniște friguroasă apasă zidurile. Singurii care dau viață străzilor acum sunt indienii care se retrag, ca într-un exod de pe vremea conchistei, ducîndu-și marfa nevândută în timpul sărbătorii. În timp ce
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mâinii, totul susținut sub linia critică a uscării peretelui într-o artă desăvârșită pe care n-o poți stăpâni, sunt convins acum, decât după un îndelungat exercițiu, o artă căreia trufia și graba tinereții nu fac decât să-i dăuneze, istovit în seara asta meșterul după cină s-a retras repede, n-a mai rămas cu mine și cu Janos la taifas, meșterul Luca nu mai e tânăr, de aceea vrea să mă învețe pe mine tot ceea ce știe și cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Theo! vocea ei blândă, Și-n furia oarbă nu-mi vine să cred că rostesc cuvintele blestemate, Eu te plătesc să faci cu mine în fiecare seară franceză! Ce putea face Ana la auzul neiertătoarelor cuvinte decât să se ridice istovită de forța cu care le-am aruncat în ea și fără nici un gest de iertare să plece, iar eu prea orgolios în mânia mea nestăvilită ca să schițez vreo mișcare pentru a o opri, 22 mai, zilnic îmi spun că Alain
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ați fi povestit? Nimic urât, asta-i al naibii de sigur! Din punctul meu de vedere, Lizzie era o fată de nota zece. Dacă polițaii ar fi avut cât de cât respect pentru cei morți, asta le-aș fi spus. Tipul mă istovea. — Eu sunt un individ respectuos. Să ne închipuim că suntem cu doi ani în urmă. Povestiți-mi mie. Carmody nu prea se prinsese care-i treaba cu mine, așa că am mușcat din batonul de ciocolată, ca să-i ușurez sarcina. Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Călătoria pe mare Îndată ce ieșiră din portul Brundusium, începu furtuna, cu valuri mari ce se izbeau în coasta corăbiei. Vântul îi duse de-a lungul coastelor inaccesibile, cu multe insule, ale Macedoniei și Epirus-ului, până când, într-o seară, cu flota istovită de o traversare extrem de dificilă, văzură că, dincolo de un promontoriu impunător, se deschidea un golf adânc, cu ape liniștite. Un marinar îi spuse lui Gajus că golful acela care se ivea din ceață se numea Actium: acolo, cu cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
geamurile cât voia, el va deschide caloriferul, și va așeza În fotoliu și va Încerca să se apropie puțin de celălalt Fima, cel adevărat, În loc să se epuizeze cu eforturile diplomatice de-a Împăca două femei jignite, ca apoi să se istovească toată noaptea ca să le satisfacă poftele. Era fericit mai ales pentru că scăpase de datoria de-a se Îmbrăca și a ieși din nou În orașul pustiu, Înghețat, biciuit de rafalele oblice de ploaie. Oare chiar Îi venise ideea de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
primare de sub tirania dascălilor, el cutreieră „Otakring-ul” vienez, acel sector de ucigătoare sărăcie în care acum câțiva ani încă, femei și copii, hămesiți de foame, se strecurau de-a lungul clădirilor negre cu aspect de cazarmă și leșinau pe străzi, istoviți de mizerie. Pe acolo umbla desculț micul Alfons în zdrențe, cu derbedeii mahalalei după el. Noaptea dormea prin canale, iar în răstimpuri scria poezii, sortite bineînțeles să fie înghițite de coșul revistelor de literatură. S-a pomenit între un tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]