1,279 matches
-
în realitate, și chiar în orice caz etc. • Fenomenele de modalizare autonimică: orice enunț sau fragment de enunț meta-enunțiativ care, într-o buclă reflexivă a vorbirii asupra faptului de a vorbi, manifestă neclaritatea și inexactitatea cuvintelor. Niște simple ghilimele sau italice pot semnala inserții ale alterității, dar, în urma unor lucrări importante ale lui J. Authier-Revuz (1984, 1994, 1995), vom vorbi de modalizare autonimică atunci cînd se manifestă non-coincidența discursului cu el însuși (cum se spune, pentru a folosi un termen filozofic
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
în exemplul de mai sus). Vom vorbi de ritm complex de fiecare dată cînd este necesară revenirea la o poziție sintactică anterioară (vom vedea exemple mai jos în textul lui La Bruyère). • Perioadele organizate în jurul conectorilor. Subtitlul din T63, în italice sub titlul mare, este un bun exemplu de perioadă construită pe baza unui paralelism (legare a semnificantului prin repetiția lexicală și sintactică a subiectului și a verbului la perfect compus) care întărește semantic o antiteză construită pornind de la o negație
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
este urmată de respingere (eliminarea argumentelor contrarii). Perorația (concluzie care frapează auditorul) încheie totul. Ca să nu dăm decît un exemplu, se pare că afișul T63 urmează acest plan oratoric și că este descompus în Exordiu (titlul mare), Propoziție (subtitlul în italice), Narațiune (primul paragraf), Respingere (§ 2 și 3), Perorație (exclamațiile finale). Acest model retoric nu arată totuși varietatea planurilor de texte posibile. Un plan de text poate fi convențional, adică fixat prin apartenența istorică la un gen sau sub-gen al discursului
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
în curs și prin identitatea interactanților. Afișul politic T63, fără a fi, în sens propriu, o scrisoare, îi adoptă totuși parțial, și într-un mod foarte interesant, planul de text. Titlul mare este o formulă de adresare <1>, subtitlul în italice corespunde exordiului <2>, corpul "scrisorii" <3> acoperă paragrafele de la 1 la 3, cele două rînduri exclamative (Patria noastră [...] pentru a o salva!) formează o perorație <4> și în sfîrșit, Trăiască Franța! din final poate fi considerată o clauzulă <5>, urmată
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
167 4.1. Subiectul vorbitor și locutorul / 169 4.2. Personajul ca "locutor" / 172 4.3. "Locutorul L" și "locutorul λ" / 175 4.4. Ironie și polifonie / 179 4.5. Modalizarea autonimică / 185 4.6. Ghilimelele / 189 4.7. Caracterele italice / 192 4.8. Captare și subversiune / 196 Lecturi recomandate / 198 Exerciții / 199 Capitolul 5. Discursul raportat / 203 5.1. Discursul direct și indirect / 204 5.2. Discursul direct / 205 5.3. Discursul indirect / 209 5.4. Introducerea discursului raportat / 212
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
reflexive și o folosește constant, atât în cazul prezentării personajelor, cât și pentru a caracteriza o întreagă colectivitate. Prima replică (discurs direct) cu care M. de Rênal se manifestă în Roșu și Negru are la sfârșit următoarea secvență scrisă în italice "nu aduce venit". Insistența autorului are drept scop să inducă cititorului ideea că personajul despre care am aflat că, din 1815, roșește la gândul că poate fi luat drept un simplu industriaș posesor al unei fabrici de cuie și preferă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cadrului natural din Franche Comté și modul mercantil în care îl apreciază locutorii: "Iată cuvântul-cheie care hotărește totul în Verrières: să aducă venit. El singur reprezintă modul obișnuit de a gândi a peste trei sferturi dintre localnici."33 Stendhal folosește italicele și pentru a-și modaliza propriile opțiuni, de pildă în Despre dragoste pentru a demonstra că, în virtutea unor vechi practici sociale, femeile preferă emoțiile, rațiunii: "..fiindcă, potrivit moravurilor noastre prostești, ele n-au nici o sarcină de seamă în familie, rațiunea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
reafirmat caracterul constitutiv ambiguu al ironiei și rolul contextului în detectarea unor contradicții între enunț și ceea ce se știe despre referent și a unor contradicții între enunț și sistemele de evaluare proprii locutorului. Intonația în exprimarea orală, procedee tipografice (ghilimele, italice, puncte de suspensie, semnul exclamării) în scris, o formulare exagerată, adverbe și expresii (de tipul firește, desigur, după cum se știe) sunt indici facultativi ai prezenței ironiei. Sensul implicit este evident, adevăratul sens. Dan Sperber și Deidre Wilson analizând modalizarea autonimică
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
fântâni împodobite cu un fast pe cât de măreț, pe atât de sălbatic. Venea adesea aici, la umbra celor doi cocotieri, să spele rufele 70. Cel care nu cunoaște acest pasaj va întâmpina dificultăți în interpretarea celor două referințe spațiale în italice, atâta vreme cât nu știe ce anume este desemnat de "această fântână" sau de "cei doi cocotieri". Însă incertitudinea sa va dispărea dacă va avea acces la paginile anterioare ale romanului: "[această] fântână" sau "cei doi cocotieri" constituie reluarea (marcată de determinanții
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
rugăciuni, pe un scaun pe a cărui împletitură o lumina, o fată grasă cu picioarele sprijinite de scaun se ridică, cu părul încâlcit de somn, din fotoliul mare acoperit cu un cearșaf negru, în care stătea, moțăind. Am pus în italice cele trei localizări strict deictice. Ansamblul descrierii este construit în funcție de un observator aflat la capătul sălii, care ar contempla-o pe lungime. De altfel, caracterul pictural al acestui dispozitiv este explicitat chiar în text, puțin mai încolo: "lampă după lampă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de înger. Însă doctorul părea prea blazat de toate aceste detalii ale drumului malaric pe care le cunoștea pe de rost80. Începutul textului implică în mod clar subiectivitatea naratorului. Ea este evidentă în fragmentul pe care l-am pus în italice: spectacolul este impus ca perceput de conștiința naratorului, și nu a personajului, care în mod intenționat nu este deloc atent la ceea ce-l înconjoară. Vom remarca referitor la acest exemplu (însă acest lucru se întâmplă în general) că, în cazul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Ea nu decurge direct din semnificatul verbelor. În acest sens, autorul deține o mare libertate; semnificația unui text poate fi modificată considerabil prin schimbarea ordinii celor două planuri. În următorul fragment din Mizerabilii am pus între paranteze pătrate și in italice formele care ar rezulta dintr-o asemenea răsturnare a ordinii: Toată cavaleria, cu săbiile ridicate, cu stindardele și trompetele în vânt, împărțită în coloane pe divizion, dintr-o singură mișcare, ca și cum ar fi fost un singur om, cu precizia unui
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Dar înaintea lui nu mai era decât platoul pustiu, cu două-trei fumegări de pâclă. Cerbul, ridicat pe picioarele dinapoi, scutură din coarne și zvâcni spre stânga. Bobi îl urmă. Fata alerga colo, înainte, spre marginea pădurii 131. Am pus în italice fragmentele din planul secund; în mod normal, ele sunt interpretate ca percepțiile lui Bobi, personaj pe care contextul îl arată drept focalizator, sursă a punctului de vedere, chiar în lipsa oricărui verb de percepție. Dacă în acest text, de fiecare dată
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
enunțarea sa. Noi înșine am operat o modalizare autonimică scriind mai sus că "enunțătorul își dedublează, ca să spunem așa, discursul"; fără să întrerupă fraza, formula "ca să spunem așa" face ca verbul dedublează să fie aici parțial incorect. Dincolo de semnele tipografice (italice, ghili-mele, puncte de suspensie, paranteze sau liniuțe), modalizarea autonimică mobilizează o mare varietate de sintagme: "într-un fel", "mă scuzați de expresie", "dacă pot să spun așa", "sau mai degrabă", "adică", "vorba lui cutare", "ar trebui să spun", "în toate
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
inserează în firul discursiv, plasându-se pe un plan diferit de cel al frazei, fără să indice clar despre ce vorbesc, ghilimelele încadrează tipografic elementele la care se referă, fără a rupe firul sintaxei. Expresiile puse între ghilimele sau în italice (a se vedea infra) sunt atât înscrise în firul enunțării, cât și distanțate de el, iar cititorul trebuie să le interpreteze sprijinindu-se pe diverse indicii din cotext și din situația de comunicare. Ghilimelele de modalizare autonimică nu sunt obligatorii
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
așteptate (sau că nu sunt așteptate, în momentul în care își propune să surprindă). În mod reciproc, cititorul trebuie să construiască o anumită reprezentare a universului ideologic și estetic al enunțătorului pentru a face o descifrare corectă. 4.7. Caracterele italice Asemenea ghilimelelor, italicele se folosesc atât pentru autonimie, cât și pentru modalizarea autonimică. Totuși, ghilimelele se adaugă unui enunț, în timp ce italicele sunt încorporate în enunț: tot ce se produce este doar o schimbare de caractere. Nimic nu împiedică deci cumularea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
nu sunt așteptate, în momentul în care își propune să surprindă). În mod reciproc, cititorul trebuie să construiască o anumită reprezentare a universului ideologic și estetic al enunțătorului pentru a face o descifrare corectă. 4.7. Caracterele italice Asemenea ghilimelelor, italicele se folosesc atât pentru autonimie, cât și pentru modalizarea autonimică. Totuși, ghilimelele se adaugă unui enunț, în timp ce italicele sunt încorporate în enunț: tot ce se produce este doar o schimbare de caractere. Nimic nu împiedică deci cumularea ghilimelelor și italicelor
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o anumită reprezentare a universului ideologic și estetic al enunțătorului pentru a face o descifrare corectă. 4.7. Caracterele italice Asemenea ghilimelelor, italicele se folosesc atât pentru autonimie, cât și pentru modalizarea autonimică. Totuși, ghilimelele se adaugă unui enunț, în timp ce italicele sunt încorporate în enunț: tot ce se produce este doar o schimbare de caractere. Nimic nu împiedică deci cumularea ghilimelelor și italicelor. Însă acest cumul este mai degrabă rezervat ziarelor, decât literaturii. În general, în modalizare autonimică, italicele sunt folosite
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
italicele se folosesc atât pentru autonimie, cât și pentru modalizarea autonimică. Totuși, ghilimelele se adaugă unui enunț, în timp ce italicele sunt încorporate în enunț: tot ce se produce este doar o schimbare de caractere. Nimic nu împiedică deci cumularea ghilimelelor și italicelor. Însă acest cumul este mai degrabă rezervat ziarelor, decât literaturii. În general, în modalizare autonimică, italicele sunt folosite în special în cazul cuvintelor străine sau pentru a insista pe anumite unități. În ceea ce privește ghilimelele, ele convin mai degrabă când este vorba
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
enunț, în timp ce italicele sunt încorporate în enunț: tot ce se produce este doar o schimbare de caractere. Nimic nu împiedică deci cumularea ghilimelelor și italicelor. Însă acest cumul este mai degrabă rezervat ziarelor, decât literaturii. În general, în modalizare autonimică, italicele sunt folosite în special în cazul cuvintelor străine sau pentru a insista pe anumite unități. În ceea ce privește ghilimelele, ele convin mai degrabă când este vorba de a marca rezerva din partea enunțătorului. Să supunem analizei următoarele două exemple extrase din proza narativă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cuvintele trebuie să fie în limba bască". (Asteriscul de la Ținuturi trimite la o notă de subsol: "Ținuturile privilegiate se bucură de legiuiri speciale; e vorba de Alava, Biscaia, Guipuzcoa și o parte din Navarra") 173. În (a) autorul pune in italice un cuvânt care în 1881 încă era perceput ca neologism (cuvântul apare în franceză pe la 1860). O atenție specială este acordată aici și culorii locale: prin italice, naratorul subliniază faptul că este vorba despre un cuvânt caracteristic modului de viață
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Biscaia, Guipuzcoa și o parte din Navarra") 173. În (a) autorul pune in italice un cuvânt care în 1881 încă era perceput ca neologism (cuvântul apare în franceză pe la 1860). O atenție specială este acordată aici și culorii locale: prin italice, naratorul subliniază faptul că este vorba despre un cuvânt caracteristic modului de viață al marinarilor bretoni. Astfel, el se poziționează ca mediator. Poziția de mediator se regăsește în exemplul (b), în care naratorul bilingv îl inițiază pe cititorul francofon în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
al marinarilor bretoni. Astfel, el se poziționează ca mediator. Poziția de mediator se regăsește în exemplul (b), în care naratorul bilingv îl inițiază pe cititorul francofon în lumea hispanică. De fapt, atitudinea sa nu încetează să surprindă: el pune în italice un cuvânt spaniol total opac pentru un francofon (zorzico) și un cuvânt care există în franceză (Provinces) cu un sens diferit. Însă termenul explicat de notă este al doilea, explicația făcându-se printr-un nou cuvânt străin în italice, al
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în italice un cuvânt spaniol total opac pentru un francofon (zorzico) și un cuvânt care există în franceză (Provinces) cu un sens diferit. Însă termenul explicat de notă este al doilea, explicația făcându-se printr-un nou cuvânt străin în italice, al cărui sens nu este explicat (fueros). În mod evident, naratorul se joacă aici cu cititorul; datorită italicelor, el își permite să insereze cuvinte luate din realitatea hispanică (un efect de autenticitate ce provine din discursul direct), însă fără ca acest
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Provinces) cu un sens diferit. Însă termenul explicat de notă este al doilea, explicația făcându-se printr-un nou cuvânt străin în italice, al cărui sens nu este explicat (fueros). În mod evident, naratorul se joacă aici cu cititorul; datorită italicelor, el își permite să insereze cuvinte luate din realitatea hispanică (un efect de autenticitate ce provine din discursul direct), însă fără ca acest lucru să însemne că naratorul se instituie într-un pedagog conștiincios, care și-ar propune să elucideze totul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]