875 matches
-
apă, pot produce același efect. Fie sarea de mare, fie sarea de animale. - Ce este sarea de animale? - E o substanță care nu prea se mai folosește, întrebuințată încă de unii brutari romani pentru a face pâinea să dospească la iuțeală. Se obține din urină de capră, oaie sau vițică. Pentru dospirea pâinii ajunge un vârf de deget. Rotari părea pur și simplu dezgustat. Evreul a continuat: - Dacă împrăștii sare de-asta și aștepți să plouă, ea va usca rădăcinile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
el a ieșit învingător, cucerind prin forța armelor Arabia, precum și alte pământuri, pe care guvernează cu legea lui. Din păcate, deși a promis o conviețuire pașnică creștinilor și evreilor, acum îi omoară și-i prigonește. Religia lui se răspândește cu iuțeală în rândul celor nemulțumiți de dominația bizantinilor. Mai multe nu știu despre Mahomed. Când am tăcut, el a făcut un gest distrat cu mâna, ca și cum ar fi alungat o muscă de pe nas. - Nu contează, este vorba, desigur, despre o amăgire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care l-au văzut băiețașii cățărați în copaci ca să zărească sosirea ducilor a fost stindardul albastru deasupra unui nor de pulbere. Vacarmul a fost întrerupt de îndepărtatul sunet al unui corn și de tropote de cai ce se apropiau cu iuțeală. Cei dintâi care s-au arătat au fost ducii, urmați de purtătorul de steag, de șase luptători, zece longobarzi și, la sfârșit, de douăzeci de soldați cu sulițe. Cei doi frați erau îmbrăcați în haine lungi bogate, cu mânecă croită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tron, cu arma albă ridicată. Am crezut că o să-l ucidă pe Andras; în schimb, s-a repezit la consilieri. În spaima generală, a omorât unsprezece, unul după altul, înfigând și trăgând afară lama pumnalului din inimile lor cu o iuțeală dementă și cu multă precizie. Gardienii n-au prea înțeles la început ce se-ntâmpla. L-au oprit doar atunci când regele era gata să înfigă pumnalul în pieptul celui de-al doisprezecelea consilier. Scena respectivă era halucinantă. Mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
barcă cu fundul plat, ascunsă printre tufișuri. - Toți în chestia aia? am întrebat neîncrezător. - Nu contează barca, ci barcagiul, m-a lămurit Bovo, iar Cagnaccio se descurcă chiar și când apa dă peste mal. Barcagiul ne-a trecut dincolo la iuțeală și fără să ne dea vreo emoție. Gundo însă, care era înfricoșat de apa adâncă, avea fața de culoarea cenușii și degetele vinete de cât de tare se ținea de marginile ambarcațiunii zgâlțâite. - Azi mai avem de făcut cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu tot cu sufletele care se adăpostiseră în ea. Bărbatul care ne vorbise la început zăcea în noroiul înroșit de sânge - toiagul puțin mai încolo -, cu țeasta spartă din care îi țâșniseră creierii. - Tâlhari, am dat eu vestea. Ne-am îmbrăcat la iuțeală. - Ce facem? m-a întrebat Guido. - Nu știu. M-am întors din nou la fereastră. Unul din cei doi călăreți, mărunțel și uscat, cu fața ascuțită precum botul nevăstuicii, vorbea cu câțiva leproși pe care părtașii îi împingeau în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Ah, dacă aș putea vorbi! Am redeschis pumnul, și monedele au sclipit în soare. - Poate că ne-au informat greșit, am bolborosit eu șovăielnic, dacă tu ai putea să ne-ajuți... I-am întins banii, dar m-am răzgândit la iuțeală, retrăgându-mi mâna. - Nu, i-am spus ca un țăran încăpățânat tocmindu-se la prețul unei capre. Nu. Mama acelui om este longobardă, și el îi moștenește firea violentă. Dacă mă întorc și-i spun... Hipnotizat parcă de mișcarea mâinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
își îngăduie o clipă de odihnă. Doi de-ai noștri, deghizați în pelerini, au reușit să fie destul de convingători ca să li se deschidă porțile la ceasul acela, mituindu-i pe mercenarii bizantini care stăteau de pază. Noi am pătruns cu iuțeala vântului înlăuntrul zidurilor și, înainte de toate, i-am închis în cazarma lor pe puținii soldați din oraș. După care am dat fuga la episcopat, lăsând în urma noastră doar doi morți romani; Cipriano, surprins încă în pat, a fost făcut prizonier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
înscrisul cu care m-a privilegiat Heraclion. L-am aruncat la picioarele exarhului, spunând: - Nu am nevoie de protecția nici unuia din voi. Un soldat a ridicat pergamentul și i l-a înmânat lui Isacco Platone, care l-a parcurs la iuțeală și fără interes. Din întuneric, Andras a șoptit: - Știam și lucrul ăsta, numai că Heraclion nu este aici să te ocrotescă. În zori ne-au escortat până la un vas cu marinari corsicani. Unde am avut surpriza să ne reîntâlnim cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mai puțin de un ceas, am omorât șaizeci de slavi din o sută treizeci. Ceilalți au luat-o la goană și nu s-au oprit decât în niște bărci mici mânate spre vasele ancorate, ce și-au înălțat pânzele la iuțeală. Așa se face că, după ce Aio a domnit în ducat un an și cinci luni, provinciile l-au ales ca duce de Benevento pe Rodoald, cu condiția ca, în caz că ar muri, să-i urmeze Grimoald. Ei încă stăteau în cumpănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
răspunzi? - Deloc, tată, nu e nici o problemă. Nu mai există nici o problemă. Își accentuă zîmbetul ce părea să-i contrazică animozitatea din privire, făcu stînga-mprejur și ieși. 8 Vestea legăturii dintre Chantal și Nicolas făcea deja Înconjurul insulei. Cu mare iuțeală, cumetrele flecare din piață Își șușoteau evenimentul cu o delectare speriată și lacomă. Fiecare dintre ele, mîndră să ducă vestea, pleca mai departe ca din pușcă s-o Împrăștie, cu plăcerea de a trezi și pe alte chipuri emoțiile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
viitoarele alegeri. - De parcă aș avea nevoie de așa ceva ca să te Înving, biata de tine... Își apucă crosa cu ambele mîini, se repoziționă pe covorul sintetic și Îndoi ușor genunchii. - Dă-te la o parte, Îmi strici peisajul. Gwen Înșfăcă la iuțeală mingea din suport și se proțăpi În fața lui, roșie de mînie. - Știu bine că familia ta și cu tine deja ați pus jaloane ca să vă recuperați șantierul naval, laboratoarele și hotelul, lansă ea. Uiți doar un lucru, tăicuțule: primăria are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
luă un cornet de Înghețată de zmeură pe care-l scoase din ambalaj. Se Întoarse la ea și i-o puse sub nas. Deși cam surprinsă, schiță gestul de a lua cornetul În mînă, dar el Îl trase Înapoi cu iuțeală. - Nu e de mîncat, e doar de privit. Ea nu Înțelegea. El continuă. - Nu ți s-a părut uimitor că Ryan se echipase cu un mini-congelator performant atît În apartamentul din far, cît și În ascunzătoarea de sub castel? Marie pricepu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
știa și el, căci ochii i se holbară, nările i se căscară și Începu să respire iute de tot. Ne privirăm doar cât să răsuflăm o dată și, atunci, i-am văzut. Erau peste tot. Am privit de jur Împrejur cu iuțeală și am zărit pe mâna noastră tare o vale molcomă ce se afunda Într-un crâng de copaci pitici, răsuciți, cu scoarță zgrunțuroasă și frunze mărunte. - Pe aici, i-am strigat lui Enkim și am luat-o la fugă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să se petreacă atâtea? Când? - Păi, nu asta zis Tatăl? Că vorbele o să iuțească oamenii ceva de necrezut... Nu așa zis? Tu, frate al lui Moru, nu așa auzit? Nu. Nu auzisem așa ceva de la Moru. Nu fusese niciodată vorba de iuțeală, dar Logon se uita la mine cu ochi rugători, de parcă cineva Îi luase pământul de sub picioare. Îi era și frică ca nu cumva să nu fie așa, oricât de curajos fusese altminteri, când Înfruntase drumul ca să mă găsească. - Nu așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
adăugat Ravelstein. Un pezevenghi cârcotaș. În anii ’30 l‑a vizitat pe Hitler și s‑a Întors cu o impresie foarte bună despre el. Vedea În Hitler visul liderilor politici. Ce voia el să facă făcea, și Încă la mare iuțeală. Fără tevatură și harababură. Mare diferență Între Hitler și conducerea parlamentară engleză. Era atrăgător să‑l asculți pe Ravelstein perorând despre Marea Politică. Adeseori făcea speculații În legătură cu Roosevelt și Churchill. Avea un mare respect pentru de Gaulle. Din când În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
se perindă rapid Într‑un stil gestalt - adică În forme tot mai abstracte - ne accelerează experiența prefăcând‑o Într‑o comedie periculoasă, alandala, cu capul În jos și picioarele În sus, grabnic derulată. Nevoia noastră de a simplifica totul la iuțeală elimină amănuntele care ne vrăjeau, ne rețineau, ne Întârziau În copilărie. Arta este una dintre posibilitățile de salvare din această haotică accelerare. Metrul În poezie, tempo‑ul În muzică, forma și culoarea În pictură. Totuși simțim permanent că ne rostogolim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
gândise la acele întâmplări, povestite de ea, petrecute în anii de demult, și acum așa deodată se simți ca bolnav, ca doborât de ele ca de un prea-plin... Apăsat de o imensă tristețe, ca o ruptură cu ființa ta, cu iuțeala gândului, întâmplările, multe triste și amare, începură să se înșire cap la cap, ca mărgelele pe ață, purtându-l prin anii aceia de demult... Cum să uiți ziua aceea de Mai, când Vasilica, ca o rază de soare a pătruns
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
lovi crengile de geam si fereastra se deschise în lături. Parcă se sfârseste lumea, nu alta!... murmură Iorgu. Deodată, pe fereastra deschisă larg, intră o rândunică ciripind... ”tivit-tivit”. Bătrânul tresări. Urmări nedumerit păsărica, cum făcea roate prin cameră cu o iuțeală, că abia o prindea ochiul, gândindu- se... - Dacă-i un semn, de la Dumnezeu!” si un gând superstițios puse stăpânire pe sufletul lui; si, tot el îsi răspunse: Da, dar rândunelele aduc noroc în casa omului!”, asa auzise el din bătrâni
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
sufletul erau singura trinitate în care credea. Ațipise... dar, nu dormea, simți în el o spaimă care creștea în fiecare clipă, din ce în ce. Stătea culcat în pat, pe spate, cu ochii mari deschiși ațintiți în tavan, și cu iuțeala gândului retrăi frânturi de viață din copilărie. Un zgomot abia perceptibil, îl făcu să tresară, doar urechea lui înfrigurată îl putea auzi. Zgomotul, ușor se apropia... Urmară clipe lungi , nesfârșite, de încremenire,... Cine știe cât a ținut, așa!... Nu mai răsufla, asculta
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
prindă în urzeala lor tot felul de elemente de neînțeles... In minte îi năvăleau fel de fel de întrebări. Luat ca de un val năpraznic, amintirile cele mai triste și mai dureroase s-au răscolit, și s-au pornit cu iuțeala gândului, fără putință de a fi oprite până la mistuirea lor completă. Unele, din povestiri, altele chiar văzute și trăite de el, prinseră a se însăila... prindeau chipuri reale. Mintea i se împotmoli, ochii i se lipiră... și, aluneca ușor într-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
proiectul lui Pascalopol. "Poate, își zicea el, Aglae se dezinteresează de această chestiune, în care, de fapt, nici n-are vreun drept să se amestece, ori, în sfârșit, este prea preocupată de boala lui Simion." Într-adevăr, bătrânul, trecând cu iuțeală hipocondrică de la o ipoteză la alta, părea totuși bolnav cu adevărat. Ochii îi erau injectați și ficși, și pântecele îi era balonat îngrozitor, încît părea o minge învelită cu broboadă. Se văieta de bătăi de inimă după masă și declara
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
BUCUREȘTI Îl uită Dumnezeu acolo unde îl pui. Trecut, rând pe rând, pe la galerele tuturor punctelor de lucru, atunci când deteriorează ceva, încasează bătaie, alteori, preluând benevol, norme ale celorlați lucrători, e înțeles și iubit. Deși mâinile își dezvăluie, ca niciodată, iuțeala, chipul mofluz își conservă aerul năuc, de posedat aiurit. Cu timpul își reglează o aparență serioasă, pune de o parte mai multe salarii, își lasă favoriți și mustață, cartierul apucă în istoria sa un domn Galopenția. Într-o seară, întorcîndu-se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
persoane de nevăzut, amuzîndu-se, pesemne, prin spatele lui. Apoi, pe neașteptate, Papa își întinse degetele, înciucurate cu sute de inele, și îl ciupi. Pe pielea ciupită cu extrem de puțină milă, apăru, mai întîi, un punct alb, care se preschimbă cu iuțeală, lăbărțîndu-se într-un neliniștitor loc roșu. Pata roșie și antipatică avansa și nu se sfia acum să-și dea silința să-l înfășoare, legîndu-i strâns trupul într-o hartă reproducând fidel golfulețele și fiordurile de hârtie zdrențuită ale Europei. Sfântul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fata după oricine e lucru la îndemînă, totul e să și te gândești. Roșioară îl cumpărase pe negustor cu vorbe subțiri, umblase cu ' el, cântărise ce stofă are. Băiatul era dezghețat, băgăreț, la tribunal învîrtea grefierii pe degete, scosese la iuțeală actele, plătise în dreapta și-n stânga, cunoștea. Cu un plan -la cărat și pe la prăvălia jupânului, unde muncise, să-l laude și domnul Pandele, să vadă bătrânul ce probă de om o să aibă de ajutor la bătrânețe. Și cu ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]