2,424 matches
-
trimis să cumpăr niște înghețate. Am ieșit din casă chiar la acel sfert de ceas magic pe care l-am descris mai sus. La fel de fatal pentru arhitectura acestei anecdote, purtam teniși - aceștia fiind pentru cineva care se consideră Cel Mai Iute Alergător din Lume exact ce erau pantofiorii roșii pentru fetița din Hans Christian Andersen. Din momentul în care am ajuns în stradă, am devenit Mercur în persoană și am țâșnit într-un cros extraordinar, pe porțiunea lungă care duce spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cum alergai! De-abia am putut să te ajung din urmă. După care ne-am dus împreună, în pas de plimbare, să luăm înghețatele. Poate că e ciudat, poate că nu, dar moralul celui devenit acum Al Doilea Cel Mai Iute Alergător din Lume nu a scăzut simțitor. În primul rând, pentru că fusesem depășit de el. Și apoi îmi făcea plăcere să văd cum gâfâia. Era al naibii de amuzant să-l văd că gâfâie. Am terminat și cu asta. Sau, mai curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
nu ne era prea frică nici de întunericul care căzuse deodată (mai înnoptaserăm noi și altădată prin pădure) și nici de norii care se adunaseră așa aproape, de parcă poteca mergea prin cer și nu pe pământ... dar începuse o ploaie iute și rece, tocmai bună să ne ude până la piele... ceea ce s-a și întâmplat. Ei, acu-i acu', ne-am zis, ori acasă, ori ne descurcăm cumva! Acasă ne aștepta frecția (ca să ne încălzească), mierea, ceaiul de ceapă, ouăle crude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
constituie baza alimentației mexicane. Dinții strălucitori și albi ai mexicanilor nu sunt probabil străini de obiceiul lor de a mânca de mici tortilla, căreia laptele de var îi dă și gust și o culoare deschisă. ) încerc un sos de ardei iuți. Un fel de fiertură infernală. Dar abia am gustat și îmi simt gura în flăcări. Se bea pulque, băutură făcută din sevă de agavă lăsată să fermenteze și îndulcită cu miere și, datorită ei, după câteva minute de tăcere, limbile
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
le mai țin minte. Pe altele le-am uitat aici. Într-un drum se întîmplă și să pierdem. Sau trebuie să și pierdem. După ce se oprește o clipă, dansul e reluat, mai întîi încet, ca o amintire, apoi cu mișcări iuți. Strigăte ascuțite, din care nu pricep un cuvânt. ( Înainte de Coatzacoalcos, am trecut peste un râu. Mi-a venit în minte Rubiconul. De ce? Firește, n-a fost Rubiconul. De fapt, în fiecare clipă aruncăm niște zaruri, numai că de cele mai multe ori
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
vrea, n-ar putea fi un oraș discret. Ar fi timpul, totuși, să iau cele două somnifere, dacă mai vreau să dorm. despre febră Unui străin ajuns în Mexic i s-a semit la o masă faimoasa ciorbă de ardei iuți, proba de foc a bucătăriei mexicane. Toți așteptau, cu ochii fixați asupra lui, să vadă cum va reacționa când va înghiți prima lingură; și când străinul a înghițit fără să clipească, gazdele i-au salutat tăria cu entuziasm. Proba pe
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
părăsesc soția. Vrei să bag mâna în foc? am întrebat. Georgie mă privea în continuare drept în ochi. În asemenea momente inteligența și luciditatea ei făceau ca frumusețea să-i scânteieze ca o monedă de argint. Apoi, cu o mișcare iute, se întoarse și-și puse fruntea pe picioarele mele, într-o poziție ca de închinăciune. În cele câteva momente în care i-am privit gestul de adorație mi-am spus că nu există ființă în lumea asta la picioarele căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
destinația lor precisă, din acel moment. "Într-o gaură din pământ, locuia un hobbit", citase pe vremuri Avocatul, din memorie. Vax! N-are Adrianus nicio treabă cu herr Tolkien, decisese Poetul. Imediat, din spatele lor și mai de sus, izbucnesc tropăieli iuți, sacadate, icnete și înjurături scabroase de mamă, de copii, de unchi și de mătuși, după care ușa de scândură se trântește în trombă de peretele coșcovit, iar pe pat se prăbușesc de-a latul, încleștați într-o îmbrățișare soră cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dar nu prea are de ales. Pleacă și revine ascultător, într-un suflet, aducând ceea ce i se ceruse. Bravo, băi! Bravo! îl gratulează Nae, al cărui chef săltase logaritmic, viguros, după doar două pahare țepene, de dinamită. Altă viață...! Băiat iute, Adrianus, fraților! Ager ca spirtu' și descurcăreț! Meseriaș! Să n-am parte de tine, Boss, dac-oi minți! Să n-am parte, odată. Să n-am parte, de două ori... Adjudecat! Păi, nu? Receptiv, fain, mișto băiat! Cu potențial! îl
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
jos cale de trei etaje și se izbise de ciment. Astea erau cuvintele, greșeală prostească, focar, prăvălire. Ghinionu’ avocatului. Marele meu accident. Sora Katherine venea să-mi verifice semnele vitale la fiecare șase ore. Să-mi verifice pulsul cu acul iute al secundarului de la ceasul ei bărbătesc, gros și argintiu. Să-mi lege banda tensiometrului în jurul brațului. Ca să-mi controleze temperatura, îmi împingea în ureche un fel de pistol electric. Sora Katherine era genul de călugăriță care poartă verighetă. Iar oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
calvar. Ce tâmpenie apelul ăsta la miez de noapte, chiar când trebuia să termine. Nu răspunde nimeni. Sună din nou, prelung. Noaptea e pustie, cețoasă, iar realitatea e o stradă nefiresc de moartă, punctată de arbori Înfrigurați, traversată de fantasme iuți și mute, o tăcere pe care Întunericul o face să fie nesfârșită. — Ce facem dacă nu deschide? Întreabă agentul simplu, Îngrijorat. Agentul principal nu răspunde. — Voi sunteți? mormăie În cele din urmă o voce slabă. — Dumneavoastră ați sunat? Deschideți, poliția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
soare petrecea ore Întregi ghemuit la pupa navei, privind apa ce susura printre bolovani, și Își urma apoi drumul către vărsarea În mare. Dacă vreodată ar fi trebuit să se oprească, i-ar fi plăcut să se arunce În apele iuți, chiar acolo, și atunci corpul său ar fi navigat printre bolovani și trestii până s-ar fi pierdut În mare. Dar era un gând stupid, având În vedere că nu intenționa să se sinucidă. Se gândise la asta, pe la optsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la lipsa de menționări din ziar, la indiferența misterioasă care se țesea În jurul lui ca o pânză de păianjen, Învăluind numele onorabilului Fioravanti. Nu voia să se gândească la faptul că președintele Îl lăsa să cadă. Buonocore schimbă câteva priviri iuți cu ceilalți trei agenți de pază, din cealaltă mașină, și se așeză În fața lui, fără a-și abandona Însă atitudinea vigilentă și atentă care Îl făcea să fie atât de prețios. Elio Îl Întâlnea pe acest polițist o dată la două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
continuă drumul, provocând la fiecare treaptă un zgomot metalic. Ambulanța are Încă sirena deschisă. Pare un urlet, un strigăt de ajutor. Ajutor, ajutor, ajutați-mă. Iată, suntem aici. Agentul principal aleargă după targă, după fată, după doctor. Dar sunt mai iuți decât el. Parcă zboară. Viața ei e În mâinile lor, În gesturile lor. La fiecare etaj ușile sunt deschise. — Ce s-a Întâmplat? Întreabă vecinii buimăciți. Au tras cu arma? Unde? La Buonocore? Cine a fost? Îi ignoră. Au vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
reușit zilele astea să mă înseninez, în ciuda viforniței și a întunecărilor de afară și dinăuntru. Ca să mă stâmpăr cumva, n-am făcut sport, n-am băut extract de sunătoare, nici nu m-am ghiftuit cu ciocolată neagră sau cu ardei iute, deși bucuriologii dau undă verde la toate în lupta cu stresul, depresia, insomniile. Am ales să mă smulg din blegeală luând la rând vreo zece ghișee, ca să plătesc impozite, asigurări, încălzire, apă, curent, rate și ca să scot două adeverințe, plus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
și unu de ani, vesel de revederea fostului judecător din tinerețe, o întreagă lume îi răsărea în ochi, eu pe banca din spatele lui, privind până la orbire sticlirea fugară a zăpezii în soarele de necrezut al dimineții sfâșiat de goana cailor iuți. Și Crăciunul acelui an începu spre seara zilei următoare în casa învățătorului - el încă nu îmbătrânise, adică nu arăta pe măsura vremii care trecuse, soția mai încerca fardate eforturi de înșelare a vârstei, în timp ce soțul Anei părea croit dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nea Mitu Păcătosul scotea și el de-un rachiu dându-le Înfierbântaților cheia de la lacătul cel greu al magaziei de cărbuni și lemne. Copil fiind, fiorii drăcești ai dragostei trupești mi s-au Întipărit În suflet laolaltă cu o duhoare iute și tare, Împletire Între miasmele haznalei și miresmele ciudate ale cărbunilor. Căci, ca să-i surprindem pe amorezi În faptul trebii, scobisem cu un piron și cu negrăită râvnă o gaură În zidul gros de cărămidă ce despărțea magazia de umblătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
directorul adjunct al închisorii, un cinic și un sadic”, ce a introdus bătaia ca regulă de corecție. Aici au cunoscut vestita zarcă a Aiudului, cu regim de izolare totală, și „au fost hrăniți cu turtă și cu ciorbă de ardei iuți și cu ciorbă de murături, încât în două luni soțul meu ajunsese la greutatea de 48 kg, leșinând de mai multe ori de foame”. Înainte de a doua arestare, în 1958 - deși în „libertate”, toți foștii condamnați „erau socotiți în afara societății
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
oameni-povestire (căpitanul Laurent, Gheorghe Șeriful), cămătari ca Băltărețu, satrapi locali (Clucerul Alecu Gheorghescu), figuri ale boemei bucureștene (A. Pann, N. Filimon), Dascăli greci și dascăli români, „nebuni” ca Manea, Sgabercea și „prințul” Zamfir, cu gâlceava lor bufonă (și ironică), „cuconași” iuți la mânie, „arțăgoși și tulburători”, zavergii de la 1821. Tablouri de epocă: ciumă, tâlhării, „ziafeturi” și țara în jaf domnesc, fanariot (Din vremea lui Caragea), eșecul Eteriei și uciderea „domnului Tudor” (Din timpul zaverei), trecerea din ghearele fanarioților „sub cizma moscalilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
porcului - fac parte din zestrea de bunuri gastronomice puse pe tapet de partizanii specificului bucătăriei autohtone. De fapt Însă și celelalte zone ale țării sunt marcate de prezența alimentului În cauză, fie că Îl devorează În combinație cu o zeamă iute, de ardei (faimoasele „ciuști” oltenești și muntenești), fie că intră În combinație cu diversele saramuri de pește de pe Valea Dunării ori din Deltă. Datorită omniprezenței sale, mămăliga a populat și imaginarul cult al românilor: proza lui Liviu Rebreanu, Moromeții lui
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ființe înalte și unități ale membrilor joase, totul e o urmare a necestității. Totul se sprijină reciproc, că trebuie să fie așa de solidare. Se pot confunda fără jenă toate. IMPRESARUL: Dar eu sunt un om în viață cu sânge iute, și ea (arată spre cântăreață) este sângele cel roșu deschis. COMPOZITORUL: Da, și suntem de mult, fără să ne fi mișcat din loc în drum spre tejgheaua din natura subșteiermarkului, unde tocmai se frige în sânge un cârnat însângerat, o
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Se respectă o moară / Se fură o țară.) O plimbare prin păduri îmbălsămate cu parfum de salcie, de-a lungul unui lac cu izvor propriu, a încheiat această plimbare fermecată. Eram cu el în faeton; mâna patru cai murgi foarte iuți, înhămați în stil englezesc, cu cât mai puține harnașamente, doar niște simple curele. Alergau înaintea noastră absolut nebunește, ca șobolanii Cenușăresei. Seara ne-am întors la Potsdam, la Palatul de Marmură, pentru cină, unde doamna Hazard 31 mă aștepta cu
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
Tristețea ta e și a mea. Sărmanul conte Seckendorff! Îmi amintesc de momentele când stăteam lângă el la masă, la tine acasă, și de fermecătoarea lui conversație. Bătrânul Omar Khayyam îi spune unui tânăr: Vino, umple cupa, în focul primăverii Iute, cu regrete scutură haina iernii. Pasărea Timpului răgaz nu prea are, Și-a luat zborul! Se avântă să zboare! Ce bucuroasă și încântată am fost, în ciuda distanței, și cât de fericită să știu că, în birou, stând în fotoliul roșu
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
roțile ei silențioase cu cauciucuri. Cei doi valeți urcă în spatele nostru. Prințul ia hățurile pe care i le dă unul dintre ei. Mâna lui puternică, bine strânsă pe dârlogi, urnește rapid fermecătorul atelaj. Cei patru cai murgi ungurești, Junkerși frumoși, iuți ca vântul, înhămați potrivit gustului celui mai "simplu" cu putință, doar cu harnașamentul indispensabil care acoperă frumoasele lor siluete fremătătoare. Alergăm către Sans-Souci. Soarele ne inundă fețele din plin. Vântul abate borurile pălăriei mele de pai prea mari care-mi
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
efectului benefic obținut. Împreună cu colaboratorii săi a izolat din pulpa de ardei iute o fracțiune flavonică pe care a denumit-o vitamina P. „Am denumit-o vitamina P - mărturisește Szent Gyorgy cu umor - din cauza „permiabilității” și a cuvântului „paprica” (ardei iute, în limba maghiară). A mai spus că a mai avut un motiv să alegă litera P, anume că ea nu figura decât departe printre denumirile de vitamine. [10] Alexander Fleming, renumit bacteriorog, laureat al premiului Nobel pentru medicină, a fost
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]