981 matches
-
aspră a copilăriei, farmecul satului și al naturii sau „relatează” cu încântare nostalgică mici întâmplări. Înstrăinarea e doar constatată, nu trăită ca o dramă. Cu adevărat dramatice sunt conștiința acută a oprimării, sentimentul de revoltă față de stăpânitori, credința în ziua izbăvirii, care dau uneori poeziilor sale accente vaticinare. Nu lipsesc versurile care abordează motive obișnuite ale liricii - contemplarea nemărginirii și aspirația spre o existență înaltă, tristețile provocate de singurătate, de neîmplinirile erotice, reveriile, meditațiile. Toate sunt transpuse într-o rostire simplă
ROTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289390_a_290719]
-
1999, 14; Ovidiu Dunăreanu, Scriitori de la Tomis, Constanța, 2000, 122-126; Ștefan Cucu, Portrete literare, TMS, 2000, 11; Emil Manu, „Marius Tupan, între utopie și parabolă”, „Cotidianul”, 2001, 8; Adrian Dinu Rachieru, Impulsul monografic, LCF, 2001, 49; Maria Antimie, Recviem pentru izbăvire, „Axioma”, 2003, 12; Ana Dobre, Cultul obiectivității, LCF, 2003, 32. A.St.
ROSIORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289382_a_290711]
-
revelă divinitatea, intens colorată biblic, a primilor creștini. Confruntat cu singurătatea și moartea (în poeme ca Pierdut în spațiu, Singuri sub cer, Eram gheară înfiptă în mătase, Gol și plin de frică, Un urlet până la cer ș.a.), eul își caută izbăvirea: „Lepădați leșul, veniți în imaculata stratosferă / Acolo cuvintele levitează și sufletele alcătuiesc un munte trandafiriu / Purtat de păsări pe aripi. Urcați cât mai e timp, spălați-vă de carnea muritoare, / Veniți sub pleoapa lui Dumnezeu / În lacrima vitroasă care cântă
SANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
mântuire. Chiar și după ce conceptul de a fi ales s-a perimat În cadrul Bisericii Protestante la sfârșitul secolului al XIX-lea și Începutul celui de-al XX-lea, a fi din ce În ce mai eficient și astfel mai productiv, avea o tentă de izbăvire, care lipsea atunci când standardele moderne de eficiență au fost introduse În Europa și În alte părți. Noi, americanii, avem Încă tendința de a echivala eficiența cu valorile morale sănătoase și adeseori Îi judecăm pe cei care sunt ineficienți. Comportamentul lor
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
medalii. Era considerat unul dintre „fondatorii literaturii sovietice moldovenești” și a promovat consecvent ideologia bolșevică. Chiar raptul Basarabiei de către fosta URSS, în 1940, a fost glorificat de L. Colectivizarea forțată a agriculturii este prezentată în drama Lumina (1948) ca o izbăvire a țăranului basarabean de grijile și necazurile vieții. În nenumărate poezii L. se afirmă perseverent ca ideolog comunist. Versurile lui, doar rareori străbătute de oarece căldură sufletească, de cele mai multe ori prea încărcate cu metafore, au duritate și asprime, fiind împânzite
LUPAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287926_a_289255]
-
nici creștini: după doisprezece ani, prima se îmbolnăvește și moare, iar cea de-a doua se vindecă, ceea ce înseamnă că moartea sinagogii coincide cronologic cu mîntuirea celorlalți necreștini. însă și prima va învia, o dată ce acești necreștini vor intra sub aripa izbăvirii (Comentariu la Luca 8: PG 72, 637B-640A). O interpretare analoagă a destinului iudeilor și a convertirii lor finale - o temă preferată a lui Chiril, care se sprijină pe Romani 11, 25-26 - găsim în Comentariul la Ioan (ed. Pusey, vol. I
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
titlul ales: pentru autor, cuvântul compus din solus și loquor semnifică mai degrabă dialogul interior de tip augustinian decât monologul solitar. Cu un stil criptic, dat de alegorismul uneori excesiv, se urmărește scenariul inițiatic dantesc al drumului parcurs în căutarea izbăvirii între infernul senzualității și al patimilor, purgatoriul contemplației purificatoare și paradisul credinței. Familiaritatea cu lumea antică se resimte și în versurile din Catulliene (2002), ce transpun imagini ale lumii moderne în ritm, metrică și chiar topică latine. Cele șaizeci și
SAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
iar în unele pagini se vădește influența lui Franz Kafka), iscodește transcendența, încearcă să forțeze o revelație izbăvitoare. Dar transcendentul se dovedește inaccesibil: așteptată, epifania nu se produce. În prozele finale ale volumului se conturează totuși o soluție: cea a izbăvirii antropogene, prin acțiunea subiectului (autorul, creatorul de ficțiune), care, operând cu artificiul și cultivând imaginația, se substituie divinității absente și organizează „circul” existenței, pune în scenă lumea, dându-i un sens. Această nouă postură auctorială - a cărei ivire marchează trecerea
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
ei singuratic și îndrăzneț, ce măsoară întinderea vastă, netedă în aparență, a conștiinței, ascunzând însă dedesubt atâtea prăpăstii și piscuri?...”), pentru a se vărsa în finalul ce aduce, laolaltă cu prospecțiile în „viitorul luminos” din anii ’60, sugestia factice a izbăvirii: „Pe urmă, praful, murdăria se duseră. Totul redeveni curat. Totul lucea iarăși, ca după potop, când lumea trage dedesubt o linie și începe o viață nouă”. În arca lui Chiril se mai află însă o puzderie de personaje - Puiu Cavadia
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
soarbe moartea ca pe o otravă”. Precum genialul damnat medieval, cunoaște și supliciile închisorii, destăinuite într-un lamento: „Dormiți temnicerilor, dormiți,/ Lăsați-ne dracului un ceas./ De chinul lanțurilor ne izbăviți/ Și aruncați-ne pâinea care v-a rămas”. Instrumentul izbăvirii sale, ca și a patronului serafimilor osândiți, e spânzurătoarea: „«Vagabonzi, hoți, nebuni. Lepădații noroadelor./ Casa lor e temnița. Puneți lacăte bune fiarelor»./ Odată-poate cu înfriguratele zori vom sângera/ Și spânzurătorile ne vor ridica la cer”. Cântăreț al propriului martiriu, S.
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
București între 1883 și 1905. În Lecturi filosofice (1991) sunt adunate studii și eseuri mai ales despre scriitori filosofi: Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Pius Servien, Mircea Eliade. Garda, Căpitanul și Arhanghelul din cer (I-III, 1995-1996) și Mișcarea legionară - idealul izbăvirii și realitatea dezastrului (1999) se doresc o istorie completă a mișcării legionare, autorul fiind preocupat, ca istoric, de un fenomen interbelic pe care îl stăpânește bine. Crima din templul de jad (1996) este, în aparență, un roman polițist, dar implică
POP-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288885_a_290214]
-
experiență tragică. O culpă de neiertat îl face pe poet să se simtă permanent în afara legii, în afara lumii: „în afara legii/ te-am iubit/ în afara legilor/ am respirat/ în afara legii/ mă bușește plînsul”. Nici măcar suferința nu pare să asigure calea spre izbăvire, toate posibilitățile de ieșire din starea de naufragiu fiind de multă vreme abandonate: „și încă mă apropii prăbușindu-mă de-a valma/ în cele curgătoare/ o, demult am ucis, demult am ucis cea mai fragilă/ punte de salvare”. Versurile, citite
POPA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288905_a_290234]
-
secile vrăjiri a vremii-nșelătoare”, poetul se retrage „la umbra unui dafin”, sub scutul Minervei, „zeița clară ca flacăra”, „Senina”, „Eterna”, „mireasă și soră”, care îi dă puterea să-și „toarne chinul în marmoră cerească”. „Vechile otrăvuri” se preschimbă în „izbăviri”, „turburea viață” trece în „armonioase arte”. Balcic e o replică sui-generis la Biserica de altădată. După ce travestise oarecum convențional cuprinsurile argeșene în ținut biblic, P. așază Grecia, nu fără îndreptățire de data aceasta, în pietrosul peisaj dobrogean. Nu Grecia pură
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
de superstiții și eresuri. Cred în blesteme, așa cum, intrați în vreun impas, își anină speranța în descântece, în datul în bobi, în leacurile băbești („Tot făcut mi-a fost”, Diplomata din Vădeni, Doctorul și baba). Precum nefericita mamă din schița Izbăvirea blăstămului, care, având o fată mută și cu mintea inertă, își explică tragedia prin lucrături haine ale soartei: „întâlnitura”, „pocitura”, „strigătura”. Dincolo de astfel de spaime primitive, zbuciumul atinge, literar vorbind, cote de dramatism. Dacă în narațiuni ca acestea intervine și
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
ori tristețile celor din jur. E o însingurare ce retează multe punți. O cale de comunicare rămâne totuși, și aceea este creația. Teatrul, pentru actorul Damian, modelarea pietrei, pentru sculptorița Simina, se conturează ca un tărâm izbăvitor. Însă e o izbăvire părelnică, de fapt, sorgintea unei damnațiuni fără apel. Dacă nu se pot „vindeca” de singurătate, acestor bărbați și acestor femei cu intimitatea confiscată nu le este hărăzită nici mângâierea unei „singurătăți în doi”. Încercarea lui Damian de a se smulge
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
împreună cu naivitatea, spre absolut, însetat de un adevăr, cam abstract, pentru care s-ar bate oricând cu morile de vânt. Nu s-ar putea adapta niciodată unor circumstanțe împăienjenite de falsitate și impostură. Dar nici nu găsește soluția fericită a izbăvirii din criza la declanșarea căreia concură un angrenaj de obtuzități, fanatisme, lașități. Însingurarea duce la un impas în absența iubirii, fără de care viața își pierde noima. Momentele satirice presărate pe alocuri constituie un contrapunct binevenit pentru echilibrul dramelor, cu balansul
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
părăsește aspirația către divin, poetul își pierde speranța, redevenind un inadaptat, rătăcit în cotidian: „Să scriu poeme negre pentru mine/ Și din vremelnicie să mă strig/ Tu, suflet jefuit de zări străine/ Te strânge ghem, că o să-ți fie frig”. Izbăvirea vine tot de sus, când va călători „ca Saul spre Emaus” și „va sparge singurătăți de smalț” cu ajutorul Atoatefăcătorului. Adesea P. descoperă totuși, cu smerenie și bucurie, lumea înconjurătoare (Freamăt de holde, 1944). Spațiul pierdut al satului natal se suprapune
PAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
adult. Se fac trimiteri, în direcția acceptată oficial, la momente din istoria României, precum mișcarea legionară, uciderea lui N. Iorga, al doilea război mondial și tributul în vieți omenești plătit de armata țării. Instaurarea regimului comunist este văzută ca o izbăvire. Cu certe sugestii autobiografice, protagonistul e un tânăr intelectual ai cărui părinți, țărani, au făcut tot posibilul să îl ajute să învețe la București, la facultate. Proaspăt absolvent, este numit de secretarul de partid al județului director al școlii din
PAUN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288724_a_290053]
-
boierești sau mănăstirești. Până la legea dezrobirii țiganilor domnești și mănăstirești dată de Mihail Sturza în Moldova (1844) și de Alexandru Ghica în Țara Românească (1845), nelegiuirile n-au cunoscut vreo împotrivire oficială. Zece ani mai târziu, țiganii vor cunoaște aceeași izbăvire în ambele provincii. Până la secularizarea introdusă de Alexandu Ioan Cuza, Biserica și-a menținut complicitatea cu puternicii vremii, lăsând în conștiința țiganilor răni poate nici azi complet vindecate. Oameni sfinți precum starețul Calinic de la Cernica au practicat dintotdeauna milostenia, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
personale. Toată biografia creștinului capătă un sens din perspectiva botezului întru Hristos. Acest tip de hermeneutică teleologică va fi proiectată asupra istoriei vechiului Israel sau a întregii umanități căzute. Părinții Bisericii vor aplica o lectură spirituală (anagogică) memorialului iudaic al izbăvirii. „Egiptul” devine metafora captivității idolatre, „exodul” reprezintă eliberarea de patimi și botezul curățitor, iar „Canaanul” este imaginea paradisiacă a întoarcerii acasă. În tradiția patristică, succesul alegoriei - care nu este o metodă hermeneutică, ci o exigență a vieții „în Duh și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
comun împărtășite pentru a putea construi o societate bună, dar rămân deschis discuției privind temeiul, substanța, poziționarea relativă, aplicarea lor. Gray și alții, din perspective foarte diverse, afirmă că valorile sunt incomensurabile, ceea ce mi se pare că indică o falsă izbăvire a omului postmodern de condiția tragică (adică: de condiția umană), precum și o incredibilă subestimare a potențialului de conflict din societățile prezente și viitoare. Valori incomensurabile: nu seamănă asta prea mult cu relativismul amoral? Sau cel puțin cu relativismul epistemologic „rabelaisian
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cu pseudonimul Mihail. Este o poezie de atmosferă mistică, înstelată de o simbolistică pur creștină. Între fervoarea credinței și îndoiala crispantă, între chemarea iubirii și semnele premonitorii ale morții, se consumă trăirile unui spirit mereu supus tensiunilor divergente, căutându-și izbăvirea în smerenia rugăciunii, în reculegerea pioasă, într-un ritual ce se confundă cu invocarea, cât anxioasă, cât elegiacă, a divinității. În aceeași formă de expresionism liric, dar excesiv complicată, poemele din Urmare intonează, în modulări liturgice, „psalmi cântând a moarte
ACTERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
totodată, jertfei un sens activ. Dacă descinderea Soarelui în Infern este o călătorie inițiatică în căutarea luminii ce sălășluiește în întunericul sinelui, refacerea de către sora lui, Ileana Cosânzeana, a pătimirilor lui Iisus, devine o pildă a căii de urmat spre izbăvire. Ea moare în lutul supus maculării, spre a reînvia într-o realitate incoruptibilă, a propriei esențe. Metamorfozată în Lună, Ileana Cosânzeana va fi urmărită în veșnicie de dorul înflăcărat al Soarelui, restituit menirii sale prin blestemul despărțirii. Ideea concepției vinovate
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
cei ce n-au ajuns la această măsură (a nepătimirii), dar se silesc spre ea, trebuie să treacă peste împătimirea de plăcere (dulcea împătimire). Dar pentru aceasta trebuie să facă moartă cu totul pornirea păcătoasă a trupului, care constă în izbăvirea de împătimire, iar gândul să-l aibă mai tare ca mișcările rele ale patimilor din lumea cugetării, ceea ce înseamnă depășirea împătimirii de plăcere. Iar dacă e așa, precum și este, până ce ne stăpânește împătimirea nu putem gusta rugăciunea minții nici măcar cu
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
spune Palama) duce la distrugerea corpului, la scăderea voinței, la imposibilitatea ieșirii spre lumină. Dacă ar fi să risc o explicație, eliberată de sub tutela dogmelor, aș afirma că postul nu este decât un mijloc și nicidecum țelul - esența. Palama propune „izbăvirea prin împătimire”, în schimb, în replica dată lui Varlaam, el însuși e pătimaș: „Filosoful acesta și-a îndreptat deci, împotriva aceluia (a lui Nichifor Mărturisitorul) mult născocitoarea lui închipuire, ca pe un foc ce se folosește de ceea ce îi stă
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]