1,683 matches
-
CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE La masa cu stele La ora opt seara, gătite de vizită, prietena mea și cu mine am urcat pe scara de marmură albă și am sunat la ușa Ioanei. Ne-a deschis veselă. Avea o jachetă pufoasă roz și o fustă albă. Am pășit deodată într-un salon larg, elegant, în tonuri galben-aurii. Mobile grațioase stil Louis XVI, un mic birou cu partituri deschise și foi scrise de mână, de parcă doar cu câteva minute înainte Maestrul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
decolorați că părea orb. Un chip străin și ciudat, un fel de ebauche, sau, dimpotrivă, ultima stampă a unei încercări omenești. O caricatură istovită a tipului saxon! O dihanie în orice fel, care, ciocnind mut oase dizlocate, ascunse subt o jachetă lungă, neagră, urca spre mine; un oberchelner de noapte! încă plecată peste balustradă ca pe un reazăm al beției care mă înfășură, îl lăsam să urce, când simții ceva atingîndu-mi marginea rochiei. Mă uitai brusc în jos. încovoiat ca un
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
sprâncene fără ca un fir răzleț să îndulcească obrazul bizar. . . Odată, ieșind târziu din magazin, am văzut-o plecând îmbrăcată cu un taior negru, simplu și cam uzat, dar tot elegant pe manechinul ei perfect, cu o pălărioară deformată, dar sub jachetă cu o bluză brodată luxos și cu o blană frumoasă la gât. S-a urcat într-un automobil larg, al cărui șofer îi făcuse un semn masonic. Mi s-a spus că e clienta de noapte a unor localuri frecventate
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
a dispărut imediat în zenana, iar sunetele care răzbat de acolo, chicotele, mârâitul și râsul feminin nervos, le dau servitorilor o idee asupra celor ce se petrec acolo. În camera sa de toaletă, prințul Firoz nu se poate decide între jacheta englezească cu centură și haina nemțească de vânătoare, pe care i-a dăruit-o anul trecut Margrave de Stumpfburg. O asemenea nehotărâre în privința îmbrăcăminții este un semn de stres pentru Firoz, dar se poate rezolva aruncând ambele veșminte pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o încântare. Shahid Khan a dublat materialul crem cu mătase galbenă și a făcut asta la jumătate din prețul pe care i l-a cerut la început, minimum din cât îi trebuie ca să trăiască o zi la vârsta sa înaintată. Jacheta este cambrată, cu două rânduri de nasturi, iar buzunarele sunt croite modern, cu vârful în jos. Pantalonii au manșete care-i acoperă bine vârfurile pantofilor de piele. Foarte mulțumit, Bobby îi plătește, iar Shakid Khan îi spune că i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lovind cenușa cu piciorul, privind clădirile înalte, șubrede, de lemn. Apoi, pleacă. Lucrurile se liniștesc. Poate că seara va trece fără incidente. Bobby se plictisește să stea la fereastră. Simte nevoia de aer, de spațiu ca să gândească, așa că îmbracă o jachetă subțire, își înnoadă o cravată la gât și iese la plimbare. Imediat ce ajunge afară, simte diferența. Lumea se zgâiește la el și o dată sau chiar de două ori, bărbații încearcă să-i blocheze calea, până când el le vorbește sau altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
puntea bine lustruită turbinele acționează elicele gigantice, ca să facă milioanele de alge emițătoare de lumină să strălucească numai pentru el, parcă pentru a-i dovedi că apa poate fi opusul negrului, dacă așa vrea. Bridgeman zâmbește și își ridică gulerul jachetei cât poate de sus, aproape peste cap, pentru a-și adăposti țigara pe care vrea s-o aprindă. Pâlniile coșurilor vor continua să pompeze fumul de cărbune spre stele, cuplurile vor continua să se plimbe pe puntea vopsită în culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
față, îngenuncheat lângă bagajul său, flancat de doi dintre locotenenții lui Fender Greene. Așază bustul lui Lenin peste grămada de haine și acte. Ar fi bine să-ți verifici lucrurile, Bridgeman, zice Porter, cel mai înalt dintre institutori, îmbrăcat cu jachetă, având o mustață după asemănarea conducătorului lor; în caz că individul ăsta ți-a șterpelit ceva. Jonathan se uită la Gertler, care ridică din umeri. — Dă-i drumul. Verifică, dacă vrei. Nu fii idiot! Gertler are ochii roșii. Se pare c-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cârnați și roșii prăjite în farfuriile unor tineri angajați într-o discuție, de fapt o comparație despre meritele de tragedian ale lui Middleton și Marlowe. Sunt îmbrăcați la fel, în pantaloni gri de flanelă, cămăși deschise la culoare, veste și jachete de tweed. Își țin picioarele încrucișate elegant. Trag cu intermitență din pipele de lemn, pe care le folosesc pentru a sublinia punctele importante ale dezbaterii. Un observator întâmplător ar avea probleme să-i deosebească. Un expert, pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Acestea sunt semnele distinctive ale Estetului. Aceste specimene nu sunt pe deplin conturate, fiind abia în primul an, dar mai târziu, unii dintre cei mai dedicați vor ajunge să se maturizeze, purtând pălării cu borul larg, pantaloni cu falduri și jachete cu o croială neobișnuită, de marcă. Statistic vorbind, măcar unul din ei va începe să folosească parfum. Dacă vor continua cu perseverență, Atleții vor ajunge să le curețe camerele și le vor scoate pantalonii cu falduri. Atletul este inamicul natural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de femei stânjenite care încearcă să iasă din încurcătură, să plece cât mai repede. Fluieră și huiduie veselindu-se când una din ele cedează și încalecă pe bicicletă „ca un bărbat“. Foarte bine, băieți! strigă o gașcă de indivizi în jachete și pantaloni de crichet, formând un grup compact, marcați de veselia momentului, de comicul situației. Jonathan zâmbește și în timp ce face asta își dă seama că una din victime este chiar Astarte Chapel. Fata îngenunchează lângă bicicleta ei (acea bicicletă!) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de parcă ar dispărea din strada Broad în altă lume, pierdută pentru totdeauna, nemaiputând să ajungă vreodată la ea. Țintuit locului de aceste simțăminte, nici nu observă exemplarul din Fleur Du mal ( împrumutată de la Levine) care i-a căzut din buzunarul jachetei. — Ce naiba avem aici? Se întoarce la timp ca să vadă că ziua asta și așa proastă, este pe cale să devină și mai rea. În spatele lui, în capul grupului de jucători de crichet, este chiar Gerald Fender Greene. În mână, prinsă între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Imediat ce chelnerii pleacă, începe să mănânce supa de ceapă și o bucată de pește cu un sos necunoscut, foarte bun, condimentat din belșug. Mâncarea este apetisantă, dar tocmai acest fapt pare a fi esența problemei sale. În disperare, își imbracă jacheta și iese pe stradă. Vede lumini strălucitoare, dar nu și trecători. Continuă să rătăcească pe drum, iar din față îi vine un flux de mașini negre. Fațadele Hausmann ale ministerelor și sediilor de firme, sunt întrerupte de ferestrele luminate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de seară. Când își leagă cravata, Gittens vâră capul pe ușă, să-l întrebe cum se simte. Au o scurtă conversație, la sfârșitul căreia Jonathan rămâne convins că l-a judecat greșit. Este o persoană foarte decentă. Fluierând, își perie jacheta, strecurând cu grijă inelul de logodnă într-un buzunar interior. Micuța cutie pătrată îi umflă pieptul, așa c-o transferă în buzunarul din stânga. Se simte calm și proaspăt, gata pentru orice. Star îl așteaptă în holul hotelului, îmbrăcată cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cere șoferului să oprească într-un colț și-l conduce spre o intrare cu o lanternă roșie de hârtie. Trec de o perdea de mărgele, intrând într-o încăpere cu tavanul jos, întunecoasă. În spatele unei tejghele, bărbați cu coadă și jachete albe cu gulerul înalt, taie legume și le învârt în tigăi de fier. Este mult fum și zgomot. Mesele sunt înghesuite în întuneric. Este primul restaurant chinezesc pe care-l vede Jonathan și nu-i place deloc. Chiar o să mâncăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în care se prefigura infernul.“ La masa cu stele La ora opt seara, gătite de vizită, prietena mea și cu mine am urcat pe scara de marmură albă și am sunat la ușa Ioanei. Ne-a deschis veselă. Avea o jachetă pufoasă roz și o fustă albă. Am pășit deodată într-un salon larg, elegant, în tonuri galben-aurii. Mobile grațioase stil Louis XVI, un mic birou cu partituri deschise și foi scrise de mână, de parcă doar cu câteva minute înainte Maestrul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
unde erau, sub șolduri. — Orhideea are nevoie de haine decente, zice unchiul ignorând reacția mamei, aceea de a-și închide ochii și de a se da cu capul de tăblia patului. Unchiul ridică sacul murdar din bumbac și scoate o jachetă roz imprimată cu orhidee albastre. Alerg afară din casă, în zăpadă. Pantofii mi se udă rapid și curând nu mai pot să-mi simt degetele. După o săptămână, mama îmi zice că sunt logodită cu Sticlă. — Ce să fac cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
meessenger. Era Bianca. Nu răspunzi la telefon. Am tastat repede și dezinteresată. Nu a sunat de ceva vreme. Probabil că tot ea mă sunase și În autobuz, m-am gândit eu. Verifică-ți apelurile nepreluate. Obosită, m-am Întins după jachetă și am căutat În buzunar telefonul. După zece secunde am scos mâna, nevenindu-mi să cred. Era gol. M-am Întors repede către laptop. Bianca, poți să mă suni din nou? Nu știu unde mi am pus telefonul. Răspunsul ei veni În
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
piele. Puneau accentul pe hainele mulate, dacă înțelegeți ce vreau să spun. în zilele bune, îți puteai da seama clar care dintre ei fusese circumcis. Erau complet imuni la moda vehiculată de lumea dimprejurul lor. Costume Tommy Hilfiger, pălării Stussy, jachete Phatpharm, genți Diesel, pantofi de skateboard Adidas sau lucruri de la Timberland - cred că băieții nici măcar nu avea habar că toate chestiile astea există. Deși oricine altcineva, cu preferințe similare în materie de haine, ar fi știut. Singurul lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
un tip oribil. Dar, de la distanță, nu arăta rău deloc. Bine bronzat și cu un păr suspect de negru, Dermot putea fi descris ca fiind genul de bărbat „care se îngrijește“. Era îmbrăcat cu o cămașă de blugi, cu o jachetă din piele gen bluzon și cu o pereche de pantaloni cu talia ridicată care îi ajungeau aproape pe piept - unul din trucurile pe care bărbații plinuți le folosesc într-o încercare inutilă de a-și ascunde burțile proeminente. După felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Da, a zis el, m-am gândit că ești foarte frumoasă. Și foarte drăguță. Dar îți respect hotărârea. Acum o să te las și-o să mă duc să mă amestec printre oameni. —Te-ai gândit? am spus apucându-l de pulpana jachetei și trăgându-l spre mine. Luke s-a întors către mine surprins. —Te-ai gândit? am repetat eu. Te-ai gândit că sunt frumoasă. Timpul trecut? A ridicat din umeri ca și cum n-ar fi înțeles. —Rachel, tu n-ai vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Vrei să dansezi? m-a întrebat o asiatică cu niște sâni uriași și cu politețe de școală generală. Nu, tocmai plecam, i-am răspuns și m-am îndreptat către garderobă. și atunci l-am văzut: Stanley Prizbecki, îmbrăcat cu o jachetă din piele neagră și cu mai multe lanțuri de aur. El și Vivian își aruncau priviri seducătoare din colțuri opuse ale încăperii, în vreme ce o blondă ca o păpușă Barbie se zvârcolea, cățărată pe el. Dintr-o dată, mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Bill, îi spuseră ei la două și zece, când se târâră înăuntru. — Chiar așa? întrebă Wilt, înmânându-le exemplarele din împăratul muștelor. Și cum se simte? — Al dracului de rău, îi răspunse un flăcău voinic, care avea pictată pe spatele jachetei sale de piele expresia „Mai scutiți-ne!“ își varsă toate mațele. E ziua lui de naștere și-a dat pe gât patru votci și-un Babycham... Am ajuns la partea în care Piggy e în pădure, începu Wilt, abătându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
CUM ERAU INITIALA!!!! Cofetărie prăpădită, înt unecoasă. Cofetarie prapadita , intunecoasa. Cofetarie prapadita, intunecoasa. Excentricul vilegiaturist așteaptă, picior peste picior. Haina cadrilată, larg deschisă. Fular de mătase bordo, scos din gulerul cămășii negre. Uriașe lentile negre de soare. Pe scaun, alături, jacheta de antilopă, umbrela. Lângă scaun, valiza mică, de piele, cu etichete colorate... Prima oră a scurtei vacanțe la munte, prima cafea cu lapte. O cafea cu lapte, dom’le! Nu e așa o grozăvie, la munte sunt vaci, lapte, unt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
luă și punga din dreapta, continuau să meargă alături, fără a vorbi. Ajunseseră la vila unde locuia Irina, o cochetă clădire îngustă, cu acoperișul de olane cărămizii. Urcară treptele, coborâră în hol. Ira dezbrăcase hanoracul, peste blugii scorțoși avea o largă jachetă albă, de lână groasă. Într-o mână ținea sticla de vin roșu, în cealaltă un pahar pictat cu floricele albastre și o cană țărănească. — Nu mai sunt decât două persoane cazate aici, în vilă. Și nici nu prea stau acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]