3,184 matches
-
pe jos. Directionează lumina reflectorului spre Jalea, astfel încât dacă acesta vrea să privească în direcția lui să nu-l poată descoperi. - Cine te-a trimis pe tine aici, omule ? pune el întrebarea către omul de jos, aflat întins pe pardoseală. Jalea aude întrebarea, care vine de sus, dintr-o zonă greu de pătruns cu privirea pentru el. Încearcă să se repoziționeze pe verticală ca să descopere și zonele care se află la o înalțime mai mare de un metru. - Ce faci, omule
FARA TITLU, PANA LA FINAL...EP. 4 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373708_a_375037]
-
acum, dacă te ridici în picioare înseamnă că vrei să te iei de piept cu mine ! Asta vrei ? -Nuuu ! Am venit... să mă angajez... la voi... și vreau să vorbesc cu șeful. Măăă...pricep laaa...la toate care este, răspunde Jalea, fără sa observe cu cine vorbește. - Noi, aici, lucrăm cu oameni recomandati de persone influente sau cu oameni pe care i-am crescut noi. Nu putem să riscăm un proiect pe care-l ducem cap-coadă cu oameni nerecomandați, nerecunoscuți. Aici
FARA TITLU, PANA LA FINAL...EP. 4 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373708_a_375037]
-
mai usca din igrasia comună, nelipsită și greu de învins. Este un spațiu părăsit de fapte bune. Totul este și arată exact așa cum a vrut majoritatea care a votat și a ales cine să conducă, din 1990 și până astăzi. Jalea se aproprie de strung si cu glas domol, prelung zice ; - Hai !...hai afară ! Își dă seama că nu este ascultat. Este și prima dată în viața lui când trebuie să dea ordine cuiva și acel cineva să facă ce zice
FARA TITLU, PANA LA FINAL...EP. 4 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373708_a_375037]
-
că niciodată N-am să mă pot desprinde De trupul care tace Acuma că pământul. Abia despresurata, Mă regăsesc în plânsul Cuiva rămas în urmă. Castanii, curtea lungă, Parfumul din tablouri Și mâinile bunicii Îmi recompun conturul, Și zăbovesc cu jale La marginile lumii Visând să fiu prezenta, Până când negandirea Mă luneca în foșnet Și mă pornesc că vântul Să suflu prin imagini. Dar dor îmi e de toate Să le cuprind că marea, Să le ridic cu mine Când mă
POEZIE by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/13732_a_15057]
-
dăruise, Să îi șoptească să se-ntoarcă din nou la ea. Plângeau și-ale nopții stele, uitate de lume, Nimeni nu își mai ridica capul spre ele, Doar poeții le mai cântau, din amintire, Feeria, dar versul le suspina cu jale. Nici de Răsărit, inimi, nu se mai bucurau, Raze de soare timid lumină aduceau Și mângâiau in tăcere orice atingeau, Doar Viața prin viață, cu zâmbete-i mulțumeau. Din astă lume rece un suflet se trezi, Nu mai căută iubire
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
dăruise,Să îi șoptească să se-ntoarcă din nou la ea.Plângeau și-ale nopții stele, uitate de lume, Nimeni nu își mai ridica capul spre ele,Doar poeții le mai cântau, din amintire, Feeria, dar versul le suspina cu jale.Nici de Răsărit, inimi, nu se mai bucurau,Raze de soare timid lumină aduceauși mângâiau in tăcere orice atingeau,Doar Viața prin viață, cu zâmbete-i mulțumeau.Din astă lume rece un suflet se trezi,Nu mai căută iubire ci
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
să plutim fericiți prin praful de stele, Sub pași s-adunăm visele noastre pierdute, Cu fir de lună să-mi țeși șirag de mărgele. Să ne iubim încleștați în durerea din doruri Și printre lacrimi reci curse în hohot și jale, Dezveliți de noi extazul ne-arunce departe Sub tăcerea profundă din zbucium de mare. Din adânc de adâncuri tăcerea ne-arunce Pe vârfuri sumbre de vals din viori gârbovite, Să presărăm rugina plânsă a triștilor pași Peste dâra vieții trecute
VALSUL TĂCERII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385300_a_386629]
-
dat El, Un Luceafăr drag al neamului E-acuma un cadavru de-aruncat Și plânge Marea Neagră-n asfințit Și Dunărea își tulbură din ape Că-n Țara Românească au murit Atâtea amintiri. Ne sunt aproape Doar lacrima și cântecul de jale Și nopțile părinților pribegi Printre atâtea griji și strachini goale Dar, patria nu poți să o renegi Referință Bibliografică: Țara mea / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 250, Anul I, 07 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
ŢARA MEA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361246_a_362575]
-
psalmului dintâi, cu dor, ca gândul cioplit în vioară, legănând peste Codrii, scara de argint a crezului de luptă. Strigarea, ca un cântec de leagăn, sângerează ca un apus de soare, la porțile mari și-ntristate, iar porumbeii purpurii de jale își desfac zborul ca brațele Crucii înlăcrimată-n piroane. Pe ape, din pământ, peste păduri, / Ies nopțile rânjind să ne sugrume, /ca niște-apocaliptice făpturi /cutreierând flămânde peste lume. / Pe care dintre noi îl îndrăgesc, /de-l caută-atâta prin spărtura
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
cu strigătul ei? -Sunt eu, prea iubite, ți-aduc ghiocei, /ți-aduc primăvara și dorul să vii. Sunt Paștile astăzi, iar tu întârzii /și tristă, cu noaptea, te-aștept în veghere. Grăbește, e timpul să mergi la-Nviere! /-Ce stranie jale chemarea-ți mi-aduce. Nu-i timpul iubito, sunt încă pe cruce. / Ia-ți dorul de mână și pleacă-ndărăt, /căci scris este ceasul când am să m-arăt /cu răni încă vii la mâini și picioare /să-ți spun
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
din părinți în prunci, iar tăcerea închisorii a îngenuncheat atunci ca lacrima de sânge pe cetina de brad. Plânsul sufletului său caută odihna Strămoșilor în rodul în pârg al dragostei de Dumnezeu. Misterele cu falduri albe dau târcoale Doinelor de jale îndârjind în Potirul aprins, râvna de nectar a Învierii Neamului. Ni-i trupul răstignit, bătut în cuie, /sus pe Golgota pătimirii noastre. / Cucernic ca unscgivnic gândul suie /spre cerul limpeyimilor albastre. Pe crucea jertfei cutrmurătoare, /pe care mor și visele
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
de veșnicie. / De-atunci alungi cu-a ta cântare /urâtul zilelor ursuze, /și în urcușuri pe calvare /blestemele oprești pe buze. /Și ori de câte ori destinul /ne toarnă în pahar otravă, /tu, Doină, îndulcind veninul, /ne vindeci inima bolnavă. Iar când în jale și-n durere, /de soartă sufletul ni-i frânt, /el ție alinare-ți cere, /din leagăn până la mormânt. / Ascult în orele vegherii /cum picură balsam ceresc, și ca în filtrele durerii, /necazurile se topesc. / Și înțeleg, smerită Doină, /cum ajutat
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
de cuie azi rănit, Cu dragoste le rabd pe toate, Plâng doar păcatul săvârșit De ei, ducându-mă la moarte. Nu plânge, mamă, știu că-n gând Te-ai răstignit și tu cu mine, Te simt în toate îndurând, Chiar dacă jale curge-n tine. Eu i-am iertat, că am venit Cu dragoste întru zidire Precum a fost proorocit Să fiu jertfit spre mântuire. Referință Bibliografică: Rugă către Maică / Angelina Nădejde : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1204, Anul IV, 18
RUGĂ CĂTRE MAICĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360248_a_361577]
-
Toate Articolele Autorului Au trecut foarte mulți ani de atunci... Istoria acelor ținuturi demonstrează că după perioada de domnie a lui Mihai Valdescu, oarecum mai liniștită, au urmat vremuri frământate cu multe războaie, unele câștigate, altele pierdute, cu vaiete și jale. Secole la rând poporul și-a apărat hotarele cu sabia în mână. Mult mai târziu țara a scăpat de jugul otoman câștigându-și independența prin luptă. Ținuturile carpatice de același neam s-au unificat. Frământările sociale au continuat. În lupta
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
cont de bunătatea sau de răutatea oamenilor și moartea, vameșul vieții, ia sufletele la întâmplare. Astfel, într-o toamnă târzie, undeva în pădure, un arbore cu coroană uriașă se prăbuși peste carul cu boi și peste familia fetei. A fost jale mare iar fetița, unicul copil, rămase în grija bunicilor din partea tatălui. În primăvară o altă năpastă se abătu asupra satului. În urma topirii zăpezilor și a unor ploi torențiale de câteva zile și câteva nopți, pârâul din apropiere se umflă în
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
de urgia apelor a îndurerat împrejurimile. Pătru își pierdu orice zâmbet și aproape că amuți câteva zile. Așa ceva nu se pomenise de când lumea ca două familii să dispară subit una după alta doar la câteva luni. A fost doliu și jale mare. De data aceasta Elena contribui la încurajarea băiatului. Bunicii fetei hotărâră să-i crească pe amândoi cu ajutorul lui Dumnezeu. Băiețelul și fetița erau ca doi frați. Între timp, odată cu adolescența, sentimentul frățesc al prieteniei se transformă în cel mai
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
să nu faci un acoperiș care să respecte proiectul, e mană cerească pentru federație, politicieni care văd aici un călcâi al lui Ahile. Al cui? Al lucrurilor prost făcute cu bani mulți. Exemplele sunt atât de multe, încât te ia jalea. De ce nu există o preocupare viguroasă pentru a scoate România din fundul curții? De ce nu concentrăm resursele politicilor publice pentru asta? La propriu, nu pe hârtia proiectelor, licitațiilor publice, ordinelor, deciziilor, legilor care fac față tot mai greu unei realități
România din fundul curții () [Corola-blog/BlogPost/338208_a_339537]
-
ce-l primiseră de la părinții lor, ca dar de nuntă, sau cumpărat mai târziu, cât și pe cel luat în arendă de la nașii lor de cununie, chiaburi și cu multe hectare de pământ avute înainte de confiscare și deportare. A fost jale mare în neamul nostru în acea zi. Mircea a ajuns cal la șareta primarului Cotorișcă, așa îl poreclise satul, care stătea lângă noi și ori de câte ori trecea calul cu șareta pe la poarta noastră, mama izbucnea în plâns și îl blestema pe
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
adus satisfacții depline și glorie nemuritoare. Gheorghe Zamfir: Este greu să aleg din cele aproape 300 de lucrări în stil folcloric, simfonic, cameral, sacru, vocal-simfonic, variete și modern; dar printre lucrările mele cele mai îndrăgite aș putea enumera : Doina de Jale, « Rapsodia Primăverii », Concertul Nr.1 în Sol Major, « Idila Z », « Feerie », Sonata « Omagiul lui Mozart », „Gloria și Doliul Pământului”. Aceste lucrări au fost înregistrate pe discuri Philips, și au făcut de mult turul lumii. Sunt ca un balsam pentru sufletul
CONCERT PENTRU DUMNEZEU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342705_a_344034]
-
care așteaptă să fie întrebați: „De ce plângi? “ „Du-te la frații Mei! “ Hristos din pasivitatea problemelor tale personale te mobilizează spre ceilalți care încă sunt în valea plângerii. Poți fi mesagerul soluției unice pentru ca și ei să vadă lumina, și jalea să se schimbe în bucurie. Tuturor creștinilor vă doresc ca Sf. Sărbătoare a Paștelui să vă binecuvânteze cu toate beneficiile ei prin cuvântul Înviatului, iar noi să fim „acționarii“ Cuvântului. Fazakas Csaba, Protopop reformat de Timișoara Pah. de Lugoj Dragi
Agenda2005-13-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283543_a_284872]
-
atenția primăriei rasciene. O lună mai târziu, administrația va îngheța în Timișoara prețurile la carne și pâine. În luna mai, o rezoluție imperială va confirma faptul că salariul muzicienilor catedralei timișorene este de 1 000 de florini. În ținut, însă, jale mare: mulți locuitori ai districtului Timișoara își iau în 1732 lumea-n cap din cauza dărilor prea mari. Grijulie că treburile riscă să scape de sub control, administrația va obliga în 1734 primăria germană la plata orelor suplimentare lucrate de muncitorii de la
Agenda2005-24-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283811_a_285140]
-
pot spune astfel fără nici o reținere, a făcut doi ani de pușcărie apoi a fost eliberat. -Au avut cumva copii? -Da, aveau un băiețel tare frumușel și isteț. S-a pierdut la înmormântarea părinților. A fost multă lume și multă jale, țoți plângeau după tinerețea celor care urmau să fie înmormântați; fata mea-, femeia o privi în ochi pe Mihaela-plângeau păsările și florile din sutele de coroane, plângea și cerul prin ploaia mocănească ce începuse când a plecat mașina mortuară spre
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384777_a_386106]
-
ascunde o inimă mult mai blândă decât bănuim, și care acum, la pragul înțelepciunii, privește cu ochi îngăduitori și iertători totul, deopotrivă - mai puțin vinderea de țară și de neam. Exemplific printr-un text scris în anul 1999 - „Cântec de jale scris la căpătâiul tău, Patrie”: „Românie, patrie făr’ de noroc/ vai ție, mireasă cernită/ înșelată de mirele tău,/ bătrână mamă hulită/ bătută cu pietre/ de cei ce ți-au ieșit din pântece./ Nimeni nu-ți mai cântă grădinile/ pline de
UN NOU VOLUM SEMNAT DE ION MARIN ALMĂJAN de PETRU VASILE TOMOIAGĂ în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384832_a_386161]
-
din zori în seară. Pentru bucata ta de pâine, Ai parte doar de ocară. Azi, crudă-i soarta ta române, Căci guvernul îți oferă, În loc de muncă pentru pâine, Doar o palidă himeră. Munții sunt triști,apele seacă, Câmpia plânge cu jale, Căci a țării soartă nedreaptă, Pusă-i de aleși la cale. Tu neam român cu stirpe veche, Fii tăi au fost odată Bravi eroi, fără pereche, Ce-au învins hoarda spurcată. Daci-pelasgi ,nu vedeți voi oare Pe-ai voștrii mândrii
VINO LA NOI,TU ȚEPEȘ DOAMNE! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384876_a_386205]
-
le-alin sufletu-n geamăt Că-s de doruri bântuiți! Du-mă, dorule, și-mi poartă Pașii dorului din mine Unde crezi că voi găsi Un alt dor să mă aline! Du-mă, dor, prin lacrimi verzi, Printre frunzele în jale, Prin păduri fără de urmă, Doar sub pași a mea cărare! Dor nebun, făr' de astâmpăr, Poartă-mă pe unde crezi Că mi-oi stinge focul greu Sorbind roua din livezi! Du-mă și pe lacu-ncins Când îmi arde doru-n noapte
DORU-I DOR ATUNCI CÂND DOARE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384923_a_386252]