2,068 matches
-
lupte și războaie, Nu v-așezați pe ea... voi sunteți niște zoaie, Prin voi nu se mai vede mândria milenară. In mintea voastră-ngustă... și răul e tot bine. Orbiți de lăcomie, sub tălpi, fără crâcnire Striviți atâtea vieți... ce jalnică menire. Purtați atâta rău... că otrăviți destine. Cum mai aveți curajul să mai vorbiți de țară Când proprii voștri fii, uitarea pun hotar Dorind să vă renege...? Destinul lor murdar Clădit de mintea voastră... i-așteaptă ca povară. Nepoții se
SE FURĂ DIN LUMINA ȚĂRII de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1783 din 18 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373763_a_375092]
-
pentru mult timp. La 17 iunie 2002, forțe obscure și certate cu legea au înhățat statuia sub pavăza întunericului și au dus-o în fața Teatrului Național. Cu prilejul transferului ocult, Caragiale și-a pierdut soclul, dobîndind în schimb un postament jalnic, mai înalt cu o șchioapă decît peluza înconjurătoare. Cine a avizat năstrușnicia? Cine își asumă răspunderea? Pentru un început de lămurire a chestiunii, sine ira et studio dăm cuvîntul documentelor. 1. Teatrul Național „I.L. Caragiale” Cabinetul directorului general [ștampilă:] Registratura
Caragiale statuie by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13532_a_14857]
-
mereu mai turburi”, scria Busuioceanu la 29 iunie 1947. Speranța era la americani care „poate într-o zi s-ar decide să se intereseze mai mult și de acea nenorocită parte a lumii care e țara noastră”. Despre aceeași stare jalnică vorbește Vintilă Horia, un alt epistolier prodigios, aflat în Italia, eliberat dintr-un lagăr german de trupele engleze: „Țara reală e în agonie.” E nevoie de crearea unei Românii peste hotare, „a unei patrii ideale, care mai curând sau mai
Un roman epistolar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13257_a_14582]
-
cu intensitatea cîmpului lunar, ajungînd să fie atît cît îi îngăduie piedicile de pe Lună să fie. În sfîrșit, închipuiește-ți-l pe acest astronaut, după ce s-a obișnuit cu piedicile de pe Lună, întors pe Pămînt. Va face, sărmanul de el, o figură jalnică: se va tîrî ca un vierme într-un cîmp gravitațional prea puternic pentru tonusul lui atrofiat. Din supraom va fi o stîrpitură, dintr-un om normal, o zdreanță atonică. Și acum să-ți povestesc experiența pe care am trăit-o
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
schimbe religia oamenilor, pe care fie nu-i interesează credința, fie nu au nici un interes să și-o schimbe. Ce e trist nu e faptul că ratează scopul de a face poezia accesibilă, dar că oferă o imagine și mai jalnică a ei. De fapt, ce-ar mai rămâne din poezie? Nimic, zice poetul, căci poemul utilitar nu se mai vrea literatură pentru că nici nu mai poate fi: „poemul utilitar lucrează cu principii psihologice, teorii de advertising, cercetări de marketing”. Măi
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13636_a_14961]
-
început să circule pe bloguri niște mailuri interne (de la ei, către foștii colegi), în care își enunțau motivele plecării. Voiam să scriu că mi se pare trist faptul că astfel de mailuri interne ajung pe bloguri și de-a dreptul jalnic că n-am mai văzut, de multă vreme, demisii de jurnaliști sau de manageri de presă, care să nu fie urmate de spălări de rufe în public. Azi, am găsit, pe Reporter Virtual, continuarea poveștii acelor demisii: alte rufe întinse
Ce vă mai place să vă certaţi pe internet! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19403_a_20728]
-
cunoșteau, căci el provenea din alt sat și după ce și-a făcut pofta, a lăsat-o mai mult moartă decât vie pe camp singură, văzându-și liniștit de drum. A fost găsită de persoane din satul ei într-o stare jalnică și ajutată. Părinții fetei l-au denunțat, descoperind cine era el și ca să nu facă pușcărie, a acceptat să o ia de nevastă, ea fiind fată de oameni săraci și spre nefericirea sa, rămăsese și însărcinată în urma violului suferit. Noi
INGRID (3)FRAGMENT de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385254_a_386583]
-
să devină o simplă amintire, nu tocmai plăcută, pentru cei care ne conduc și ne doresc binele. Numai că, azi, nenorocire! Mașina refuza să pornească, iar, după mai multe eforturi disperate din partea domnului Pandele, o făcu, însă într-un mod jalnic! Tușea, scotea un fum înecăcios de consistența unei pături și tremura din toate încheieturile. Nea Pandele intră în pandalii. Rușinea că mașina sa, pe care i-o lăsase moștenire tatăl său, nu mai sforăia ca o pisică leneșă atunci când motorul
AFACEREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349195_a_350524]
-
care refuzau, din considerente ...patriotice, să se culce cu prusacii invadatori din timpul războiului din 1870-1871, matroana buzoiano-brăileană îl ține la distanță pe cel pe care tot ea îl ațâță în chip pervers și nerușinat. Cu ocazia sărbătoririi majoratului Speranței, jalnicul securist diabetic se îmbată ca un porc și e umilit de junii petrecăreți care nu mai nutreau niciun respect față de oamenii înfricoșătoarei securități. Naratorul fusese chiar tentat să se întrebe retoric, à la Villon sau à la Vlahuță: „Unde sunt
ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358243_a_359572]
-
lor, precum și deasupra acoperișurilor de trestie ale acestora. Și chiar dacă în Mehala sărăcia trebuia să fi fost mare, din acest sat sârbesc mereu se auzeau cântece. Floarea de salcâm venise în acel an atâta de pe neașteptate că acoperise aceste căsuțe jalnice ca un fel de ploaie de flori, albă și parfumată. Și până se acopereau noaptea oamenii în Mehala cu sumane și pături, satul era acoperit cu cilimuri din flori albe și parfumate. Ca o broderie cerească”. Fântâna pașei Mehala era
Agenda2005-17-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283617_a_284946]
-
operă de scriitor religios, traduceri și scrieri originale: Cartea de rugăciuni (1779) - prima noastră carte tipărită cu litere latine. Tot o "carte de rugăciuni" este și Acatistul tipărit la Sibiu în 1801; în acest Acatist publică între alte rugăciuni Cântarea jalnică către Preasfânta de Dumnezeu Născătoare, traducerea unui celebru imn religios medieval Stabat mater de Iacopone da Todi. Cipariu, el însuși poet religios, autorul unor imnuri închinate Fecioarei Maria, îl retipărește în Arhivul pentru filologie și istorie, iar Perpessicius consideră că
Ediția jubiliară a Bibliei de la Blaj (1795) by Ion Buzași () [Corola-journal/Memoirs/15908_a_17233]
-
fioroase, manifestând patimă, ură față de tot și toate pe lumea asta. Urcau vitejește pe niște stânci artificiale, foarte colțuroase, stânci așezate chiar în mijlocul bazinului. Astfel, bieții urși, își amăgeau idealurile înalte moștenite din străbuni. Ca să nu ajungem să comentăm comportarea jalnică a unor urși și mai mici, care au uitat de mult orice demnitate a speciei, acum s-au dedat pe panta lingușirilor la gratiile cu spectatorii, umblând în două picioare, cu ochi rugători, vânând orice bucățică dulce oferită de oameni
ÎN VIZITĂ LA GRĂDINA ZOOLOGICA DIN BEIJING de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384596_a_385925]
-
așa mușuroi? Se răsti la ei: - Ce vi s-a întâmplat, nătărăilor? Nici ei nu-și dădeau seama ce se întâmplase, ridicându-se cu mare greutate din grămada în care au fost aruncați. După ce se ridicară, auziră sub ei gemetele jalnicului general. Se speriară rău de tot și se îngroziră la gândul ce va urma. Împăratul rămase stupefiat. Nu se poate! Cel mai viteaz, cel mai fioros războinic, care băgase spaima în toți dușmanii lui? Redus la o movilă de carne
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
tâmpla ce ninsoate-a adunat, Pasul târșit ce merge către Casă Și pâinea ce mi-ai dat zilnic pe masă, Pe toți acei ce-n urmă am lăsat. Să poruncești furtunilor să tacă Și vântului să-mi vină-n ajutor, Când jalnic răsuna-va-n văi o toacă, Doar voia Ta în toate să se facă, Căci ești etern, iar eu sunt muritor. Să mă cuprinzi în dragostea Agape, Așa cum ai făcut din prima zi, Când mâini de lut țărâna o s
DIN VEŞNICII AI PUS ÎN MINE DORUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382379_a_383708]
-
și el: - Permiteți-mi, Majestate, să vă aduc la cunoștință ultimele vești în legătură cu haita lui Soare-Împărat! - Acum îmi spui, pezevenghiule? Trebuia să mă fi anunțat mai înainte ca aceștia să-mi calce hotarele împărăției! - Fiți liniștită, Majestate! Haita este o jalnică adunătură de neisprăviți, slab înarmați, nedisciplinați și neinstruiți! răspunse Negru-Cioară. Încă de la hotare îi monitorizăm și le controlăm traseul! - Ce-mi pasă mie de controlul vostru stupid, dacă ăștia instigă în drumul lor și vor răscula supușii! Urgent să fie
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
Acasa > Poezie > Familie > SINGURĂTATEA MĂ APASĂ Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2043 din 04 august 2016 Toate Articolele Autorului Tristețea jalnic mă cuprinde, Singurătatea mă apasă. Focul din inimă-mi aprinde Dulci amintiri ce nu mă lasă. Prin efemera lor prezență Îmi bucură din nou privirea. Mi-au subjugat o existență, În care n-am găsit iubirea. Fizic frumos ți-a
SINGURĂTATEA MĂ APASĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383852_a_385181]
-
tresar printre ciulini, Plâng în raza dimineții Vise ce-au dormit prin spini. În furtunile din ceruri Stelele se nasc și mor, Sfărâmate-n zeci de cioburi Zilele se duc în zbor. Doar netrebnice ființe Sub ardoarea soarelui, Plini de jalnice dorințe Stau în calea timpului Crezând că în astă lume Poart’-un nume și un chip. Dar oricine-ți poate spune: Ești doar umbră pe nisip! Referință Bibliografică: Fir de nisip / Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1855
FIR DE NISIP de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383981_a_385310]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > TRECEREA VREMII Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1867 din 10 februarie 2016 Toate Articolele Autorului TRECEREA VREMII În insomnia vieții, capul se cufundă în pernele din apă, înăbușind strigătul jalnic al trecerii vremii. Căci, -precum norii de pe cer- gândurile îți schimbă chipul suav. Și cum valurile urcă din adâncul tenebrelor, suspini încet, sufocând plânsul amar din întunericul imens. Apoi te învingi, căzând în ispita bucuriei din jur. Noaptea se risipește
TRECEREA VREMII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383998_a_385327]
-
va scrie veșnicie. “Nisipul clepsidrei se scurge apatic,/ Cu orice secundă murim câte-un pic,/ La ceas de vecernii sub cerul tomnatic,/ Ne batem cu timpul, etern inamic./ Mă tem de cortina uitării absurde,/ De scena pe care-s un jalnic actor,/ Îmi sună pe tâmple aplauze surde,/ Mereu voi fi liber și nemuritor...” ( Atentat la uitare ) O sumă de contradicții și îmbinarea unor elemente simbolice conturează descrierea lăuntrică a autorului. Sunt puse în evidență aspecte și trăsături definitorii ale sale
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
cerul cu făclii Și vino să-ți arăt ce vei putea să fii, Nu ține piept ispitei ce vrea să mi te-aducă, Nu asculta porunca cea care te încurcă. Privește codrul tainic, ce-ti spune să te-așterni Pe jalnicul pământ cu lacrimi să îl cerni, Aici nu e-ntuneric, e doar o umbră deasă Ce răspândește-n jur o urmă de mireasmă... Împreună Alină-a mea durere, Nu vreau singurătate, Vreau să privim la stele, S-aud nespuse șoapte
DORINȚĂ (VERSURI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383332_a_384661]
-
de bucurie, Viata-i un șir de aspre gânduri Dintr-o scrisoare fără rânduri. Dar tu să nu-ți dorești nicicând Să faci din viața ta mormânt Și rătăcit doar pe pamant Să dormi un somn adânc. Viață este o jalnică tristețe Care te crește până la bătrânețe Iar cand durerile sunt prea adânci Și cu întreaga ta ființă plângi, Se lumineaza-n amăgire, Oh nu, nu a vieții tale fericire Este aproape de-a te mângâia, Ci viața te păstrează pentru
DA VIATA de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383361_a_384690]
-
au generat revoluția comunistă petrecută cu o jumătate de secol mai târziu. Condițiile inumane de muncă descrise de Marx au fost vremelnice, iar ameliorarea lor, asociată și cu vandalismul Stalinist care a preluat de la „muncitori” puterea politică a dus la jalnica cădere a comunismului. Din păcate trăim astăzi timpuri asemănătoare celor care au generat revoluția burgheză din 48, dar în alte condițiuni. Omul, în mai mult de jumătate a omenirii, a devenit sclav al băncilor prin îndatorare. Nu mă pot compara
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
să mă sfâșie. Nu mă mai gândeam decât cum să-mi iau zilele. Nu eram hotărâtă cum să procedez: să mă înec în Dunăre...să mă arunc de pe bloc... sau să-mi pun lațul de gât? Mi-era milă de jalnicul fricos din fața mea. I-aș fi propus să ne omorâm împreună, dar mi-am dat seama că este prea laș pentru un astfel de gest. Atunci am înțeles că eram mai puternică decât jalnica javră din fața mea. Nu merita să
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
de gât? Mi-era milă de jalnicul fricos din fața mea. I-aș fi propus să ne omorâm împreună, dar mi-am dat seama că este prea laș pentru un astfel de gest. Atunci am înțeles că eram mai puternică decât jalnica javră din fața mea. Nu merita să mor ca să-l salvez pe nemernic. I-am spus-o calm și răspicat: -Găsiți-mi un serviciu în altă parte! Indiferent ce! Vă promit că nu voi spune la nimeni cine este tatăl copilului. Nu
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
în întregime se apropie de sfârșit. Cele sfinte, Trupul și Sângele Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, sunt doar pentru cei ce sunt sfinți. Dar nimeni nu este sfânt decât Unul Sfânt Iisus Hristos. Și în acest fel, la nivelul jalnicei "vrednicii" omenești, ușa este încuiată; nu există nimic ce putem oferi și care ne-ar face "vrednici" de acest Dar Sfânt. Într-adevăr nimic, cu excepția Sfințeniei lui Iisus Hristos însuși pe care El în nesfârșita Sa dragoste și milostivire ne-
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]