570 matches
-
că așa stau lucrurile și istoria ,,le dă dreptate”. Mai toți marii criminali din istorie, marii călăi ai popoarelor au fost și ,,mari iubitori “ și desigur ,,buni la suflet “. Și Hitler era mare iubitor de animale, și el avea o javră pe nume Blondi despre care se spune că ținea mai mult ca la oameni. Cu siguranță că și Hitler a fost ,,bun la suflet” ! Iar în legătură cu generațiile trecute deja prin viață, pot să afirm cu tristețe că prea mulți oameni
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
treaba. Bogdan V. a rămas tot asa de mic precum Îl știi. A intrat În focul creației science-fiction, Înscriindu-se chiar la un cerc de specialitate și pot să-ți spun că are ceva imaginație. Ducu (Pucu) are acum o javra lup și așteaptă cu nerăbdare să nască pentru ca să aibă și el cu ce se laudă. Noi mai continuăm să jucăm tenis la Agronomie, să ne plimbăm prin Grădină Botanica, să mai facem o ascunsă și câte o dată mai jucăm și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
adus din Est/ Ororile dementei În fum și-apocalips/ În cimitirul nopții sărbătoresc funest/ Ședința de adio În hainele de gips.” La Străulești ori În palate se Întâmplă În plin veac douăzeci fapte care zguduie omenirea: „Peste veacul douăzeci/ Preaîntunecate javre/ Duc la Străulești pe veci/ Șiruri negre de cadavre”...; „În palate sicofanții;/ Cioclii tandri sunt pe fir/ Moartea În pervers delir/ Își cutreiera amanții”...; „...Sadic metronom intrus,/ Timpul să ni-l bată-n jos/ A intrat și a distrus/ Foarea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pămînt", fr. monsieur [mös΄jö] "domn", rom. iar-nă [΄jarnə], dan. hj(lp [jälp] "ajutor", sued. böja [΄böja] "a încovoia" ( = consoană fricativă prepalatală sonoră: neer. horlage [x(΄lo:(ə] "ceas", pg. janela [(ə΄nεlə] "fereastră", fr. juillet [(ü΄jε] "iulie", rom. javră [΄(avrə] k = consoană oclusivă velară surdă: dan. kold [k(l] "rece", neer. komen [΄kome] "a veni", germ. können [΄könən] "a putea", engl. duck [d(k] "rață", pg. carro [΄ka(u] "mașină", it. casa [΄kaza] "casă", norv. kart [kat] "hartă", sued
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și familia așa cum sînt ele prezentate în documentarul Truth or Dare (1991), ea se plasează și aici în rolul de "mamă a tuturor" și își afirmă în mod constant puterea asupra lor, recunoscînd chiar în diferite interviuri că este "o javră" și că este "o maniacă a exercitării controlului". Înaintea fiecărui spectacol, ea spune o "rugăciune", cam de felul celor cu care un antrenor își pregătește echipa să iasă în teren și să cîștige meciul decisiv (într-una din secvențe, vedeta
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Adrian Boca: „vă rog să constatați că nu am nici un amestec în lucrarea bisericii din comuna Frasin”. (Din Bucșoaia la 8 iunie 1928). „Un escroc pedepsit cu doi ani temniță ajunge magistrat”, „Un hoț, primar și ctitor de biserici”, „Pentru javrele de la Glasul Bucovinei”, „Primarul Romul Cândea condamnat la 10 zile închisoare”, erau titluri care reflectau nu numai combativitatea celor de la Cuvântul Țărănimii, cât mai ales lupta politică a acestora cu liberalii de la cei cu... Glasul. Totuși, articole ca „Sporirea impozitului
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Semnăm ca războiul să nu se mai joace/ Zvîrlindu-ne-n bezna sălbaticei uri./ Cu numele noastre minuni se vor face./ Că cea mai năprasnică bombă de pace/ Va fi miliardul de mici semnături.// Și eu printre ele îmi pun semnătura/ Ca javrele morții din urlet să stea./ Ca-n veci să-nflorească spre inimi natura,/ În snopul de raze să cearnă căldura/ Pe seceri, ciocane, pe truda lor grea.// Semnez ca obuzul de foame să crape,/ Semnez pentru oameni și dîrzul lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Cristi i se înmoaie picioarele, căzând în genunchi. — Trebuie să învățați să vă purtați mai întâi, domnule Vasile. Aici vedeta localului sunt eu, nu dumneavoastră. Și mie nu îmi place să mi se vorbească în răspăr, mai ales de către o javră ca dumneata ! Și, mai ales, nu îmi place să fiu întrerupt. Am înțeles, domnule... — Am înțeles, să trăiți, și mai tare și mai clar, te rog. Cristi se ridică în picioare, dar nu spune nimic. Încă o lovitură cu patul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
am luat-o pe plaiu, tot cătră miază noapte, până la alt psic pe care l-am suit, ș-apoi am văzut alte vârfuri de munți și munțișori. Dela poiană în sus sunt Știrghinele. Frumuseța se vestezește. Lupul când îmbătrânește, toate javrele îl latră. Bătrânețele nu vin singure ci cu multe nevoi. Corabia mare și valuri mari o bat. Îi tremură mâna de milostenie. Nici lupul flămând, nici oaia cu doi mei. Porcul se-ngrașă pentru alții. Înghite la răbdări prăjite. Scrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
viață; odată te-am pus jos și tu te vaieți c-ai ostenit. Boli să dea Dumnezeu, că leacuri sunt destule. A învățat carte până la genunchiul broaștei. Pân-ce-a fi rău, văd că nu-i bine. Lupul când îmbătrânește, îl latră javrele. Îi pare rău că soarele luminează și pe alții. E de cei care dă cu pietre în pomul înflorit. Să nu pui brânză în sticlă și să nu dai oțet mâței. Tragi nădejde ca spânul de barbă. Nu-l primește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu fața acoperită am exclamat: "Ar fi o ilustrație numai bună pentru poemele mele religioase!". Am făcut antologia de dragul copertei...! Zici într-un poem: "Suntem ai tăi, Domine. Cad din cer/ ca niște fulgi care latră/ câinii tăi. Ninge cu javre/ Urlă la stele boturi flămânde de câine/ Da. Suntem ai tăi. Tată. Hulim în numele tău:/ facă-se deci voia ta de călău// Eu sunt Marta. În genunchi mă așez. Întind grumazul. Amin." Te-a influențat, în vreun fel, în literatură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de praf. 144 Cum trebuie, ca lumea (adv.). 145 Gard de lemn. 146 Varză (moldovenism). 147 Ostaș, voluntar, fără soldă. 148 De culori diferite (despre ochi). 149 Să scape de cineva. 150 Farfurii. 151 Șmecher, păcălitor. 152 Cerceta, căuta. 153 Javre, potăi (despre câini). 154 A opri (franțuzism). 155 A aduce vânatul (franțuzism). 156 Țesătură groasă de lână. 157 Înjurături. 158 A prăvăli, a răsturna (o căruță). 159 Vultur. 160 Cretă colorată. 161 Boem, vesel, petrecăreț. 162 Găurit. 163 Cavaler, om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
se spunea mai târziu, al unei epoci denumite - și nu În derâdere! - „naeionistă“, om Înălțat prin talentul său propriu, desigur, dar și din Împrejurări greu de lămurit, la un post de conducere de gazetă, de unde, la fel ca și celelalte javre și lichele, aruncă acum cu bălegar după prea amabilul, prea răbdătorul și iertătorul director filozof al Noii Reviste Române, pe lângă care „ctitorul“ ucenicise În tinerețe până a fi fost urcat pe primele trepte universitare, fără titluri și fără examen, ridicat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de la stăpân și bătând acum ciamburul pe ulițele Bucureștiului, ca Într-o junglă erotică răsunând tăcut și Înfundat de mârâitul, de miorlăitul, de grohăitul tuturor chemărilor sexuale de pe lume. Nuntă câinească pe ulița mare, cu dulăi de curte și cu javre de apartament Îmbăloșați după o cățea În călduri, și printre care mă nimerisem și eu, cel din urmă și, de aceea, primit cu uitături de bestii lubrice stingherite, Într-o pornire unică de care ascultam cu supunere laolaltă și geloși
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
astfel: „Cățelușule drag, Ți-am pus acum numele «Bubico». Nu știu ce mi-l sugerează, dar mă amuză la nebunie. Nu mai poți spune acum că nu te-am trecut prin gama tuturor dezmierdărilor. Haide, fă puțin sluji și nu mai râde, javră!“ Finalul este la fel de intim: „Poate am să ațipesc. Noapte bună. Pa, javră răsfățată, Cora. Bună dimineața, Beldie. E atât de frig acum de tremur toată. Lumea se deșteaptă și devine gentilă. N-aibi nici o grije.“ Scrisoarea din Timișoara, datată 9
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sugerează, dar mă amuză la nebunie. Nu mai poți spune acum că nu te-am trecut prin gama tuturor dezmierdărilor. Haide, fă puțin sluji și nu mai râde, javră!“ Finalul este la fel de intim: „Poate am să ațipesc. Noapte bună. Pa, javră răsfățată, Cora. Bună dimineața, Beldie. E atât de frig acum de tremur toată. Lumea se deșteaptă și devine gentilă. N-aibi nici o grije.“ Scrisoarea din Timișoara, datată 9 august 1922, a fost publicată fără Început și sfârșit: „Măgarule de Beldișor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dracu’ ce colțos e Băsescu ăsta al tău - i-a zis domnul Gabor lui Spirescu -, de toți se ia. Mic și rău.“ Atât le-a trebuit bătrâneilor. Până s-a spart grupul de la mesele de șah, pe la unsprezece noaptea, toate javrele din parc aveau nume. Și, bineînțeles, grupuri de simpatizanți. Ce-i ciudat e că nici până atunci nu fusese zi de la Dumnezeu ca un pensionar să nu se înjure cu altul din cauza câinilor. „Iar i s-a făcut de călăreală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
hala de carne, au început să îngroape ciolane în straturile cu flori și au încasat-o de la paznici; Hrebenciuc și Mușetescu, cele două coteici pesediste care umblau nedespărțite, au dat râie la toată haita și s-au făcut nevăzuți, iar javra căruia domnul Spirescu i-a zis, de cum l-a văzut aciuat pe lângă maidanezii pesediști, Hayssam nu-și mai găsește locul. Se bagă când printre picioarele șahiștilor, când printre acelea ale tablagiilor. Numai Băsescu nu pare afectat deloc de situație. Stă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
numai cu pantofii bulgărești și exact așa o pereche are și Dana și și-i ia ea, că ea a zis prima. Mai vedem. Oricum, ura-ura-Ceaușescu-PCR! Nimeni n-a zis nimic de coșul meu! Și zău c-ar fi zis javrele mele, dacă-l vedeau. Are maică-mea o pudră a-ntâia, Caron, s-a îndurat dimineață să-mi dea să pun pe frunte. Sper să-mi dea și diseară. La ultima oră aveam sport, așa că ne-a dat drumu’. Profa
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
un izvor nesecat de humor pentru țărani” <endnote id="(326, p. 409)"/>. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, În satirele politice care, din cauza cenzurii, circulau clandestin - oral sau În manuscris, În cadrul unui tip de folclor urban - nu doar „jidanii” erau considerați „javre râioase”, ci și celelalte „hoarde străine” : Mâine vine-n fuga toată, După grecul cel râios, Turcul, lepră leșinată, Rusul, hiara cea spurcată, Neamțul, lingău puturos (satira Jos Guvernul ciocoiesc ! din 1861 ; <endnote id="cf. 148, p. 50"/>). Caracterizarea evreului a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
curiozitate intelectuală și preocupați doar de satisfacerea nevoilor de bază (Essai sur l’inégalité des races humaines, 1853 ; <endnote id="cf. 541, p. 296"/>). Dacă se iau toate cuvintele-cheie referitoare la evreu din legendele și poveștile populare de mai sus (javră râioasă, hoție, Înșelătorie, bani, bogăție fără muncă, nașterea și uciderea lui Isus, prigoană și pedeapsă, decalogul ș.a.m.d.), adică toate caracteristicile etice comentate, care definesc portretul-robot al evreului, se va obține un mănunchi de clișee cunoscute - vechi reflexe mentale
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fac gargară cu fraze moralizatoare, n-au cea mai elementară cinste sufletească, iar vanitatea și ura le inspiră impardonabile ticăloșii. Stresat și scîrbit de acțiunile lor josnice, cu nervii dezlănțuiți, într-un moment de paroxism, Mihai Drăgan îi/ le numește „javre didactice”, „scîrnăvii didactice”. Oricît de grele, de neacademice, asemenea invective sînt ușoare prin comparație cu răul concertat pe care cei încondeiați astfel i l-au făcut. Violența cu care îi judecă e pe măsura suferinței ce i-au pricinuit-o
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
meu pe 17 și 24 ianuarie (au fost nu numai din anul II, cu care lucrez, dar și din anul III și IV, chiar mulți, - în semn de solidaritate) au fost jigniți crunt de studenții teroriști (oameni de casă ai javrelor didactice) și chiar amenințați (te) cu moartea. Studenții înșiși au spus cu voce tare care sunt „marii profesori” care manipulează grupurile de studenți bezmetici. Lumea începe să aibă și curaj și să dea dovadă și de solidaritate. Dacă articolul alăturat
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
că nu numai câinii erau prost hrăniți în România ci și oamenii și am propus să ducem "patrupedul "înapoi. Propunerea mea a fost primită de "tablagiul șef" cu remarca "dă-l dracului, sa-l aruncăm peste gard, mama lui de javra cu stăpân cu tot!". Am insistat și cu un gest de lehamite a fost de acord , tov. Plutonier aruncându-l peste gard cu supărare celui conștient că se ratase o ocazie importantă pentru consolidarea prieteniei româno-turce! în iulie 1976 ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Și-au stins țigările pe fața de masă de pe birou și, curățându-și noroiul de pe cizmele de cauciuc pe covorul aproape nou, au început să mă înjure și să mă amenințe cu moartea. Te-am prins, primărițo! Ai încurcat-o, javră comunistă! Acum ești pe mâna noastră și vie nu vei scăpa. Dacă ai armă scoate-o și pune-o pe masă, că altfel distrugem tot pe aici. Când ai venit în comună, acum cinci ani, erai cât o surcică, iar
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]