1,395 matches
-
ascund de acea strălucire artificială creată de lumina reflectată de candelabre și globuri de discotecă, de eleganța ținutelor celor dinăuntru și mai ales de privirile insistente care păreau că vor să afle cine sunt și ce caut acolo. Mă simțeam jenat alături de ea fiindcă o țineam strâns de mână și pentru că voiam să o prezint celor din jur ca fiind prietena mea. Venise din celălalt capăt de țară să-mi fie aproape și totuși nu știam nici unul din noi cum să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
spune că se prăpădesc cu economia dacă te țin aici o zi Întreagă numai pentru cinci mașini. — Eu nu știu. Oricum, și dacă stau acasă nu fac altceva decît să mă uit la televizor și să beau ceai. Nu te jena, ia banii. Cu o mînă ce părea Încătușată Într-o mănușă din piele de șarpe adună, liniștit, chilipirul neașteptat. — În afară de șirul acesta, mai rămîn În fiecare zi locuri libere și pe cele opt rînduri Închiriate cu luna, așa că-i putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În dungi, neatrăgătoare, ce au fost puse acolo În chip de steag parcă, eu trebuia să trec bariera nestînjenit. Oricum, informațiile pe care urma să le culeg puteau ocupa cîteva rînduri bune de raport, așa că nu trebuia să mă simt jenat... Doar e În legea firii ca după fiecare noapte să urmeze și o dimineață. În cămăruța mea, unde dormeam și-mi petreceam viața solitară, mai puțin obișnuită, seara se lăsa la fel de greu precum venea și dimineața. Am potrivit limbile ceasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu coproprietari (ceva între kibbutz și autogestiune de tip iugoslav). Acest gen de protest și aspirație era perfect coerent și cu lumea de stânga a Apusului, și cu mânia noastră pe pseudovalorile selecției de tip comunist. Nu-mi era deloc jenă să fiu secretară UTC în acea lume. Coordonam revista liceului, cenaclul, chiulurile cu direcția cinema, concert sau pădure. În cea din urmă ne adunam ca să cântăm cu Rolling Stones, să fumăm, să inventăm poezii și texte muzicale protestatare, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și a căpătat livres de și-a rupt șalele cărând. Petrit îmi povestea cum mergea el cu nevasta și copiii la mare dimineața într-un tren cu bănci de lemn, cum mâncau din ziar și se întorceau seara acasă. Mă jenam să-i spun cât de accesibil și familiar ne era Costineștiul vară de vară. Cum zăceam ziua întreagă pe nisip fără gânduri, într-o beatitudine continuă, înconjurată de prieteni. Cum ne zbârnâia în urechi o muzică de generație și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fără fund, ca o femeie „necitită”. La seminarii mă exprimam intens și, cinstit, știam mai multă teorie decât o droaie dintre ele. Pe vremea aia aveam o trufie patriotardă ce se manifesta prin dorința irepresibilă să-i fac să se jeneze că, așa sărăntoci și înapoiați, suntem totuși mai culți ca ei. Cam așa și era. Ce să fi făcut în comunism? Printre serviciu, cozi și muncă patriotică, bașca înghețat pe traseu la stâlpul 11 unde ședeam cu elevii să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o mare universitate. Acolo, bătrâneii învățau ceea ce tinerețea nu le-a dat răgaz sau șansă: sculptură, antropologie, aerobic, filosofie, muzică, computer science. Clădirea era plină de expoziții de-ale lor, de săli de concerte, i-am văzut la tutoriale, ușor jenați că luau doar B (7-8). Copiii lor veneau mereu să se plimbe cu ei prin parcul japonez de alături. Cei valizi își luau câte un rucsac în spate să vadă lumea în coada unei ghide cu drapeluț în față. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
misterios, ca un pașă: - Dragele mele, eu la toamnă împlinesc 70 de ani. Știți că am fost toată viața afemeiat, da’ un afemeiat de-ăla care iubește și înțelege femeile, nu le bifează, nu le consumă. Acu’, mi-e cam jenă să mai zic asta. Pot să spun că sunt feminist? L-am privit surâzând ușor ironic: ei ași, uite bărbatul care o lasă baltă! La forma lui atletică, la stilul lui fermecător. Am dat din cap sceptic. - Hai, serios vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Ieșind din birou, privii încă o dată peronul îngust, prin care trecusem puțin înainte, firma șefului de gară, a magaziei, a tutungeriei. Stâlpii de fier ai peronului, proaspăt vopsiți în albastru închis, dădeau o impresie de prost gust, dar care nu jena pe nimeni, pentru că zecile de țărani și târgoveți cu desagi în spinare sau în mâini - fie că pălăvrăgeau în așteptarea unui tren, fie că alergau în ultimul moment să nu-l scape, ori erau preocupați de alte treburi mai mărunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
că te prefăceai, cum te prefaci și acum; e mai comod așa, mai laș, mai fără răspundere. Dar eu? În mine se născură aripi pe care nu le avusesem niciodată până atunci. De aceea, fără să vreau, fiindu-mi chiar jenă de această slăbiciune, ajunsesem să mă uit la tine cu o privire deschisă, aproape fixă, care pe cât de împiedicată pe atât de impetuoasă pentru că urca din adâncuri, mânată de forțe irezistibile”... „-Nu, nu-mi dădeam seama că te iubeam, spusei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
comuna voastră, de voi toți și de Lung. Ce mai face Lung?”, iar ultima cu încheierea: „Mă gândeam în vara asta, care e pe terminate, să petrec cu voi o săptămână, dar concediul mi-a zburat pe negândite”. „Poate se jenează, gândi. Au trecut șapte ani, dar nu pentru că ne-a uitat n-a mai venit pe aici; dacă ar fi așa nu ne-ar fi scris. Și întotdeauna e drăguț cu tata când acesta merge la oraș. E un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
m-am făcut că-l cred, dânsul s-a făcut că m-a convins. Mai târziu, mi s-a confirmat că adevăratul motiv al rechemării mele era "rugămintea" adresată președintelui Emil Constantinescu de președintele Republicii Moldova, Petru Lucinschi, care se simțea jenat de prezența mea și mai ales de activitatea mea de ambasador al României la Chișinău. Așa că, vorba ministrului Pleșu, limita de vârstă m-a scos pentru moment din activitatea diplomatică! De altfel, eu am revenit în Centrala M.A.E.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Misiunii a stat lângă mine, notând întrebările care veneau în galop; aveam nevoie să mă sfătuiesc în problemele surpriză; după revenirea în țară, parcă nu ar fi vrut să se audă despre acțiune, evitau și mi se părea că erau jenați să discute despre ea. Cu toate acestea, toți aveau responsabilități, dar se spălau pe mâini. Ei mă trimiseseră, dar parcă se disociau de mine, după ce m-au aruncat în groapa cu lei; lipsă de interes sau lașitate? * La sosirea în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
glezne în lighenașe cu apă cu clăbuc, nu mi-a părut niciodată mai bine că nu mă vedea. Două femei ni se aplecau în față, ocupându-se de picioarele noastre. Nu le vedeam decât creștetul capului și mă simțeam prea jenată pentru a putea purta o conversație relaxată în prezența lor, umilă și tăcută. Harris, în schimb, părea perfect în largul lui, tot întrebând despre slujba mea, spunându-mi totul despre a lui. Apoi a scos un mixer de cocteiluri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
deși tăcută, să poată să strige cu glas tare prețurile legumelor și să se târguiască abil cu toți vânzătorii, să le recunoască toate trucurile murdare și să le dea în vileag. Discuțiile despre soț și despre copii trebuie s-o jeneze și s-o facă așa timidă încât să-și ascundă fața roșie ca un boboc de trandafir în pliurile sari-ului. Apoi, dacă îndeplinește toate cerințele unui caracter sănătos și a unor realizări impresionante, dacă părinții ei sunt de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ca să-și cumpere înghețată și nu se gândise deloc la asta, își simți inima prăbușindu-se, pentru a doua oară în ziua aceea, de pe o stâncă parcă, bum!, în vid. Băiatul ăsta de la Hungry Hop era drăguț. Nu era deloc jenat. Nici urât, în definitiv. Părul îi era creț, iar felul în care nasul i se arcuia era plăcut, la fel ca și gura. Și când te gândești că-l văzuse atât de des, pe când era frumos îmbrăcată, și abia dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
folos? — Am venit pentru laba mea de aur. Iisuse. Pentru recompensă. Am sorbit din pahar. Capul îmi era plin de Selina. N-am roșit și nici nu m-am simțit jenat. N-ai cum să roșești sau să te simți jenat în compania lui Terry Linex. — E pe vine, a spus el. — Cât? — Păi, cam pe la jumătatea unei cifre cu șase zerouri. Simplu. — Ei, hai, zi șaizeci de mii. — Se face. — Când? — Întreabă-l pe Keith. Lucrurile au lâncezit de când ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
căsătorie. Caii care își bat trapul pe aleea lungă. După un timp, mi-am trântit un sul de hârtie igienică în poală. — Vrei o ceașcă de ceai? i-am auzit eu întrebarea. Sau o aspirină? Sau un Serafim? Nu te jena. Era de-a dreptul mișcător. Perfect, ia o doză bună. Te vei simți mai bine. Fiu? Ți-e mai bine? Nu pierde situația de sub control. Nu-ți face griji. Totul se va termina cu bine. Noaptea aud glasuri de vagabonzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o făcuse de curând. Am simțit roșeața din obraji și greața cuprinzându-mă în clipa când am simțit mirosul violenței, de tip familial, ca parafina. — Ua, am exclamat eu. Ai pățit ceva? M-am apropiat, dar ea m-a respins jenată cu o mișcare a mâinii. Stătea acolo pur și simplu, cu batista la nas, o femeie micuță, care părea și mai mică acum. Privind dincolo de ea, l-am văzut pe domnul Davis tolănit într-un fotoliu cu brațe în fața televizorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
furișat în vârful degetelor, fără să fiu văzută, până în spatele lui, gândindu-mă cu răutate la cât de ușor ar fi să-i fac vânt; asta l-ar învăța minte să nu-i mai facă pe oameni să se simtă jenați cu nasurile lor normale, cu vagi neregularități. Fundul lui lăsat atârna într-o poziție de slab echilibru în aer, un picior complet în afară. Aș fi putut doar să-l ridic și să-l sucesc... —Bau! am strigat chiar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
America, unde are o fată măritată. De loc, este de pe lângă satul nostru. L-a cunoscut pe tatăl meu. Îmi evocă și alți dascăli de la noi. Fosta mea învățătoare a predat și la școala din satul lui. „Foarte bună. Metodică.“ Mă jenez să-i spun că s-a descoperit că n-avea decât șase clase. Era refugiată din Basarabia și spunea că i-au ars actele în bombardamentul de la Milcăuți. Târziu de tot, când s-au făcut niște verificări, s-a constatat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Zare Își descheie un bocanc, scoase piciorul din el și-i examină apoi cu atenție talpa. Duse de mai multe ori degetele până la vârful bocancului, pe dinăuntru, părând să caute ceva, un obstacol mic și ascuțit, care probabil că-l jenase la mers. Și, după părerea ta, ce crezi că s-a Întâmplat În seara aia? - Întrebă Grințu fără să deschidă ochii. Ascultă, băi, teristule, mă crezi prost sau vrei să-ți bați joc de mine? Grințu deschise un ochi. — Mda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
erau interzise și deci ținându-le ascunse În spațiul Îngust din dulap. Le citeam doar după ora stingerii și-mi aminteam Întotdeauna să le dosesc din nou Înainte să adorm. Când am descoperit pentru prima oară romanele sentimentale, am fost jenată de trimiterile evidente la sex de pe copertă și, bineînțeles, de descrierile grafice dinăuntru. Ca orice adolescent, nu voiam ca părinții mei să știe că aveam cunoștințe În materie și-mi strecuram lecturile doar În momentele În care n-aveau cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mult ne permiteau scaunele miniaturale, atingându-ne fețele, părul și ceafa În timp ce Încercam să ne apropiem și mai mult. Nu se face aici, spuse un individ mărunt, bătând de două ori În tăblia mesei. Nu e bine. Ne-am Îndepărtat, jenați de observație, și ne-am Îndreptat ținuta. Sammy și-a cerut scuze de la bărbatul care a dat doar din cap și s-a Îndepărtat, apoi s-a Întors să se uite la mine. Tocmai am avut primul nostru sărut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
plante, mucegăiesc în apă, pe când altele, din apă, din rouă curată, cresc, se hrănesc. Ca și în ierbariu se pot stabili norme. Se poate zice: "Acest fel anume de făpturi urăște unda clară și trăiește din. . ." - Din murdărie! nu te jena!. - Și poți hotărî dinainte că cei care urăsc apa sunt anume "astfel" de fătpuri... Ai băgat tu de seamă, Nory, ceva despre Mika-Le? - Nu mă cruța, spune! - Cum se desprinde de tulpina Hallipilor! Cum se simte în tot ce face
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]