858 matches
-
se ascundă În criptă. Polițisul se strîmbă. - CÎnd mă gîndesc că m-am adăpostit sub dolmen noaptea trecută și nici măcar n-am văzut semnul. - CÎnd ești În pericol de moarte, mergi la esențial. Esențialul. Privirile li se Întîlniră, intense, brusc jenate de ce Își putuseră spune În grotă cînd credeau că vor muri. Și izbucniră amîndoi Într-un rîs eliberator. Acesta fu momentul În care Își făcu apariția pe neașteptate Stéphane Morineau. Panica lui se transformă În mînie În fața rîsetelor lor tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În sănătatea voastră, copii. Și În sănătatea dumitale, Philippe. În sănătatea familiilor noastre care sporesc. Armelle Își drese discret vocea ca să-i atragă atenția: formula nu era dintre cele mai fericite ținînd seama de „Împuținarea“ familiei Le Bihan. PM zîmbi jenat, lăsă paharul jos și Începu să-și taie friptura cu mult entuziasm, continuînd să dea din gură de unul singur. - Bebelușul ăsta e În cele din urmă o veste excelentă, de altfel nimic nu anunță că va fi tar... Împărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe chipul tinerelor fete. Cu picioarele ei cam butucănoase, nici vorbă să poarte minijupe; În schimb, am Învățat-o să-și pună bustiere foarte scurte, fără sutien; era foarte excitant, să-i privești de jos sânii mari. Se simțea cam jenată, dar până la urmă accepta; habar n-avea de erotism, de lenjerie, nu avea nici o experiență. De altfel, nu știu de ce-ți vorbesc despre ea, doar o cunoști, nu? — Am fost la nunta voastră... — Într-adevăr, Încuviință Bruno cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
existe nici un pic de ambiguitate în legătură cu lucrurile astea. Oricum, eu nu aveam nici un semn. Sau, dacă aveam, era unul greșit. Au urmat câteva săptămâni ușor penibile, în timpul cărora i-am zâmbit ca o descreierată lui Guy - iar el a părut jenat și a început să mă evite, fiindcă nu voia să a)provoace ruptura unei relații sau b)să o facă în trei cu mine și cu Jacob. N-am înțeles ce se întâmplă, așa că am dat înapoi. După care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și o mărire de salariu ! Brusc, e cuprinsă de o nouă idee. Cât vrei ? Spune o cifră ! Conversația asta a luat-o complet razna. — Păi... sinceră să fiu, nu am discutat niciodată efectiv chestiunea salariului... Cobor ochii în pământ, ușor jenată. — Eddie ! Trish tabără pe el mânioasă. E vina ta ! Samantha vrea să plece fiindcă nu o plătești destul ! N-am zis că... încep neajutorată. — Și are nevoie de cratițe și de tigăi noi. De la firmele cele mai bune. Îl împunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cămașă... Începe să caute încruntată printr-un maldăr cu rufe curate din cămăruță. — Cămăși... cămăși... Nathaniel, dă-ți te rog cămașa jos o clipă. Încremenesc. Când mă uit la Nathaniel, văd că și el a încremenit. — Hai, măi mamă! Râde jenat. — Ei, hai, nu te prosti, dragul meu, spune Iris impacientă. Poți să ți-o dai jos o secundă. Doar n-o să ne jenăm acuma. Te jenezi cumva, Samantha ? — Îhm... Am vocea ușor spartă. Îhm... nu, sigur că nu... — Fii atentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cauciucul. — Cauciucul, mă îngână el, impenetrabil. Oare a fost o comparație nefericită ? Nu. Ce naiba, cauciucul e sexy. Nathaniel îmi pune menta peste rozmarinul din brațe. Are aerul că încearcă să înțeleagă ce-i cu mine. Mama a zis... Se oprește, jenat. — Ce ? zic cu respirația tăiată. Au vorbit despre mine ? — Mama se întreba dacă ai fost... agresată ? Își ferește privirea. Ești atât de încordată și sari la cea mai mică chestie. — Ba nu sunt încordată și nu sar la cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Mai vorbim. Mă răsucesc pe călcâie ținând mănunchiul de ierburi strâns în mână, trec peste zid, reușind de data asta să nu mă lovesc la picior și pornesc cu pași mari pe cărarea de pietriș către casă. Sunt înfiorător de jenată. S-a ales praful de noua Samantha. E ultima oară când mai fug după un bărbat, în viața mea. Vechea mea strategie de a aștepta politicoasă, de a fi ignorată și apoi de a asista cum respectivul se duce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu brânză, salată de fasole, biscuiți și căpșune și o luăm afară la o masă așezată la umbra unui copac. — Așa, spune, turnând niște ceai la gheață într-un pahar din sticlă marmorată. Ți-e mai bine ? — Da. Mersi, zic jenată. Îmi cer scuze pentru mai devreme. Pur și simplu... — E în regulă, Samantha. Îmi aruncă o privire rapidă, în timp ce taie brânza. Nu trebuie să te scuzi. — Ba da. Inspir adânc. Îți sunt foarte recunoscătoare, Iris. Ai fost atât de amabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
îmi răsună în ureche. — Samantha, fată dragă ! Tu ești ? — Sunt chiar eu. Reușesc să schițez un surâs. Să știi că n-am dispărut pur și simplu de pe fața pământului. — Asta speram și eu ! Zi, ești bine, da ? — Sunt... bine, spun jenată. Mersi. Am fost doar surprinsă când am auzit că te pensionezi. — Nu sunt o fire chiar așa de masochistă ! Râde lejer. Treizeci și trei de ani de muncă de galeră, în slujba legii. E destul pentru orice muritor. Ca să nu mai zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
se clatină vizibil. Lui Trish pare că îi fuge pământul de sub picioarele în saboți cu toc și apucă un scaun pentru a-și regăsi echilibrul. Chipul Melissei arată ca un balon spart. — Am vrut să vă spun... Îmi mușc buza jenată când le văd fețele. Tocmai... încercam să vă spun... Trish cască niște ochi cât cepele în timp ce citește titlul articolului. Deschide și închide gura, dar nu iese nici un sunet. — Ești... avocată ? se bâlbâie într-un final. — Faceți o greșeală ! Obrajii Melissei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
zic, cuprinsă de o ușoară nervozitate. — E doar așa, o idee. S-ar putea să nu-ți placă. Vreau să spun că... tu hotărăști dacă da sau nu. Îl fixez nedumerită. S-a colorat vizibil la față și pare realmente jenat. O, Doamne. Să nu-mi spui că i s-a făcut de niște perversiuni. Oare ce vrea, să mă pună să mă Îmbrac În tot felul de costumașe și chestii dintr-astea ? Sinceră să fiu, nu m-ar deranja deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că iubitul tău s-a purtat ca la carte și a fost super romantic. Pariu că te-a scos În oraș sau ceva de genul ăsta. — Adevărul e că m-a Întrebat dacă vreau să mă mut cu el, spun jenată. — Pe bune ? Katie mă privește visătoare. Doamne, Emma, sînteți un cuplu absolut perfect. CÎnd mă uit la voi, parcă mai-mai Îmi revine speranța că asemenea lucruri chiar se Întîmplă. Ție toate Îți ies așa de ușor ! Nu-mi pot reprima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
drumul la televizor și cîteva clipe ne uităm În tăcere la niște modele care dansează, Îmbrăcate În blugi Gap. CÎnd se termină reclama ridic privirea și o văd pe Lissy fixîndu-mă curioasă. — Ce ? zic. Ce e ? — Emma... Își drege glasul jenată. Sper că n-ai secrete și față de mine, nu ? Față de tine ? spun, ușor luată prin suprindere. Prin minte mi se derulează pe repede Înainte o serie de imagini. Visul ăla ciudat pe care l-am avut, cu mine și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
se mai așeze. — Știu asta ! spun. SÎntem două persoane mature și raționale și avem o relație stabilă, plină de iubire. Iar asta e, așa cum știi prea bine, exact ceea ce-mi doresc de la viață. Doar că... Îmi dreg glasul ușor jenată. Nu mai facem sex chiar așa de des ca Înainte... — E un lucru cît se poate de normal Într-o relație pe termen lung, spune Lissy atotștiutoare. Trebuie să ai mereu grijă să reînvii scînteia. — Cum ? Cu cătușe ai Încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
chipul meu În agonie. Domnule Harper, Începe Connor să se bîlbîie. Îmi pare foarte, foarte rău. Dar vă asigur că nu... că nu am... Își drege glasul. Nu am cuvinte să vă spun cît sînt de jenat... cît sîntem de jenați amîndoi... — SÎnt convins, spune Jack. Chipul Îi e total lipsit de orice expresie și ilizibil, iar glasul la fel de sec ca Întotdeauna. Poate vreți totuși să vă aranjați puțin ținuta Înainte de a vă Întoarce la treabă, ce ziceți ? Ușa se Închide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Inima Începe să-mi bubuie tare și-mi Împing stresată scaunul spre spate. L-am mai zărit de cîteva ori prin clădire, dar e prima oară cînd ne vedem față În față, de la despărțirea noastră. — Bună, zice. — Bună, Îi răspund jenată, după care se așterne tăcerea. Fără veste, observ lista cu idei de locuri de Întîlnire, Încă neterminată, tronîndu-mi pe birou. Shit. O apuc cu gesturi cît pot de normale, o fac cocoloș și o arunc nonșalantă la coș. Toată bîrfa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
total și de incredibil de strigătoare la cer. Cred că am să mă apuc cît de curînd de golf, spune Jack. Ca să-i cunosc și eu pe marii mahări. Ce părere ai, Emma ? Abia pot vorbi. SÎnt peste măsură de jenată. Nu-mi doresc decît să dispar sub pled și să nu mă mai vadă nimeni niciodată. — Domnule Harper ! ne Întrerupe o voce și trag aer În piept, ușurată. Ne uităm cu toții În direcția vocii și-l vedem pe Cyril aplecîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Ai reținut absolut tot. Și nu Înțeleg deloc cum ai reușit. Ce anume nu-nțelegi ? a zis Jack ușor Încruntat. — Nu Înțeleg de ce cineva ca tine ar fi interesat de viața mea tembelă, insignifiantă și plicticoasă, am spus eu, din ce În ce mai jenată. Jack m-a privit un moment În tăcere. — Emma, viața ta nu e deloc tembelă și plicticoasă. — Ei, nu ! — Nu e. — Cum să nu fie ? Nu fac niciodată absolut nimic ieșit din comun, nimic superinteligent, nu am propria mea firmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
era vorba ? Tu ești tipa care citește cincisprezece horoscoape pe zi și care minte despre... Se oprește imediat cînd Îmi remarcă expresia. Scuze. Scuze. Cred că trebuie să te simți absolut Îngrozitor. — Da. Așa mă simt. Rănită. Furioasă. Și extrem de jenată. Și mă Îndoiesc de tot și de toate, adaug În gînd. SÎnt atît de confuză, de șocată și de uluită că abia mai reușesc să-mi mențin echilibrul pe banca asta. În cîteva minute, Întregul meu univers s-a prăbușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
gît. Știam eu. După douăzeci și unu de ani, prietenia noastră s-a terminat. Se află un foarte mic secret - și gata, se termină totul. — OK, zic, făcînd eforturi să nu izbucnesc În lacrimi. Am să mă mut eu. Nu ! zice Lissy jenată. Mă mut eu. Emma, nu e vina ta. Eu am fost cea care... te-am indus În eroare. — Poftim ? Mă uit la ea uluită. Lissy, nu m-ai indus În nici o eroare ! — Ba da. Pare de-a dreptul bulversată. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ți s-a părut că te las pe dinafară. Dar... nu e genul de lucruri despre care poți vorbi În voie... Nu ! zic imediat. Evident că nu puteai face asta. Am fost o proastă. Scormonesc cu vîrful pantofului În pietriș, jenată și rușinată. Ar fi trebuit să-mi dau seama că e vorba de ceva important. CÎnd mi-a zis că e ceva delicat și complicat, nu făcea decît să-mi spună adevărul. — Doar o mînă de oameni știu despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de spectatori în retragerea lor; GRUBI rămâne singur, undeva în sală, se scarpină în cap, încearcă să-și aranjeze ținuta și să afișeze o față cât mai onorabilă; pare că în acel moment îi descoperă pe spectatori și se simte jenat.) GRUBI (Pentru sine.) Ce aiureală! (Către spectatori.) Ce vă uitați așa? (Se șterge cu gesturi apăsate, de năduf, pe față și pe gât.) BRUNO (Privindu-l de pe marginea gropii.): Hai! GRUBI: Ce mai vrei? BRUNO: Hai încoa’! GRUBI (Pentru sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
PLOAIE: Simt ceva... ceva adânc și rușinos... în piept... în mâini... Am tot timpul o neliniște în degete. Îmi vine să le duc la gură... înțelegeți? Mi se pare cumplit de rușinos. HAMALUL: E normal. Nu trebuie să vă simțiți jenat. Am să vă dau niște pâine. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Încă nu. Mai aștept. Poate că n-o să fie nevoie, poate că nu e decât o părere... HAMALUL: Poate... (Pauză, personajele ușor stingherite.) HAMALUL (Face câțiva pași, deschide o ușă, scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Era clar că se pregătește și că bubuielile care aduc transpirația vor veni mai târziu. Oameni începeau să se adune, se așezau, își comandau bere. Două fete în colanți albi m-au făcut să întind gâtul și să întorc capul jenat când am văzut că mă observă și râd de mine. Am băut aproape toată berea și am mai fumat două țigări. De obicei de la a doua țigară mi se face rău, dar acum parcă nici nu le simțeam. Un fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]