7,321 matches
-
părăsit casa pentru needucabili, ajunsesem la Avram, care se pregătea să-l sacrifice pe Isaac. Mai precis, la mănunchiul de nuiele și crengi pe care le poartă Isaac în spinare, adică lemnele pe care Avram le va folosi pentru rugul jertfe. De fapt e uimitor de puțin combustibil pentru o jertfă atât de mare. Trebuie să spun că e o mare milostivire să ai o operă a vieții căreia să i te dedici când nu mai ai nimic altceva, nici o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să-l sacrifice pe Isaac. Mai precis, la mănunchiul de nuiele și crengi pe care le poartă Isaac în spinare, adică lemnele pe care Avram le va folosi pentru rugul jertfe. De fapt e uimitor de puțin combustibil pentru o jertfă atât de mare. Trebuie să spun că e o mare milostivire să ai o operă a vieții căreia să i te dedici când nu mai ai nimic altceva, nici o altă sarcină care poate fi îndeplinită prin trudă. Dar, pentru mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cu una, cu două; câțiva inși înarmați cu târnăcoape ar fi reușit, dar o asemenea încercare, potrivit legilor cetății din apropiere, se pedepsea cu moartea. Se considera, poate, că fagurele acela din cleștar era un dar al zeilor. Locuitorii aduceau jertfe, sacrificând în zori, prin Marele Preot, un porumbel alb, iar în amurg un porumbel negru. Când soarele se ridica de-o palmă, edificiul aproape că nici nu putea fi privit, parcă era din foc, și doar în amurg se contura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
lor. Nu știm, de pildă, nici ce-i lumina, nici ce-i electricitatea. Și trăim. Fenomenul estetic, spune Aderca, "e caracteristic. Marii creatori de valori n'au părinți și n'au copii." Legenda Meșterului Manole își sună ora în această jertfă consimțită: "N'au părinți; de cele mai adese ori părinții și epoca lor n'au putut să recunoască acea uluitoare mlădiță a vieței cu florile ei uriașe și spăimântătoare: au crucificat, au otrăvit și au ars ființa miraculoasă. N'au
Manuale și manifeste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8071_a_9396]
-
de a mâna cu comunitatea, cu prietenii și cu lumea înconjurătoare", scrie Ziarul Metropolis. Cine lipsește „Mi-a plăcut o vorbă a lui Fănuș Neagu: Noi facem parte dintr-un stol pe care nu l-ați cunoscut, al cocorilor de jertfă'. În anii `70-`80 am trăit într-o perioadă extrem de dură, de violentă, pentru că era acaparată de un sistem politic cel puțin bizar. Era o mare sărăcie. Atunci s-a născut aproape spontan o formă de apărare, o nepăsare a
Horațiu Mălăele, de la timidul om, la marele actor by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/78723_a_80048]
-
de personalități care și-au înscris numele în istoria și civilizația românească", "unii prin construcție și modelarea societății, alții prin entuziasm, credință, idealism". Cei care au influențat destinul României, în bine sau în rău, în mod efemer sau definitiv, prin jertfă sau construcție rațională, "unii priviți ca asasini, alții ca sfinți" alcătuiesc o galerie de strămoși spirituali ai românilor, cărora li se poate da sau nu dreptate, dar care trebuie cunoscuți. De-a lungul secolelor, multe personalități românești (sau vlahe, sau
Personalități românești, spirit european by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/6994_a_8319]
-
o întîmplare netragică. Mai mult, categoriile fundamentale ale ierahiei creștine - sfîntul și martirul - nu au nimic tragic în ele. Sfîntul plutește dincolo de stihii constrîngătoare, iar martirul, deși tragic pe durata chinului suferit, are privilegiul aceleiași perspective mîngîietoare: mîntuirea precedată de jertfă. Singurul tip uman care pare să se apropie de tragismul clasic este eroul, cu condiția ca lupta lui să nu aibă perspectiva victoriei. Așadar un erou care moare știind că lupta lui e zadarnică, iată ilustrarea deplină a tragismului. Și
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
suflet tulburat, stăruie o nevoință refuzată celor care știu, și menită tuturor cîți caută a cunoaște, pe propria-le carne în care se bat îndoieli. Și decît dorința de a crede, îndoită de temerea că n-o faci, nu e jertfă mai mare. Indecizia ostenește culoarea: "Uitată-n lumină sihastră,/ Ogiva sticlește pustie/ De-o flacără fostă albastră,/ Ajunsă în gol cenușie." (În golf) Un fel de oboseală, spunînd, cui vrea s-asculte, că sufletul nu-i balanță. Viața, însă, e
Fețele îndoielii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7396_a_8721]
-
primul tip de martiraj poate fi recunoscut de către oricine dorește, fie el și din afara Bisericii, deoarece cauza poate fi nu neapărat una sfântă. 2. Fie martir, fie sfânt martir, ambii au un numitor comun, dincolo de jertfirea vieții pentru o cauză: jertfă este voita și asumată conștient. Ambii cunosc bine ce urmeaza sa se intample, o fac în mod conștient și voluntar, convinși fiind că valorile pentru care își sacrifică viață sunt mai presus de valoarea vieții însăși, iar cauza (scopul pentru
Un preot, pentru mama lui Ionuț: Biserica nu numește sfinți la cerere by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/68544_a_69869]
-
conștient. Ambii cunosc bine ce urmeaza sa se intample, o fac în mod conștient și voluntar, convinși fiind că valorile pentru care își sacrifică viață sunt mai presus de valoarea vieții însăși, iar cauza (scopul pentru care o faci) primește jertfă propriei vieți că un plus de valoare, care o înnobilează și o desăvârșește. Spune chiar și Sf. Ap. Pavel, referindu-se la ambele forme de martiraj: “Căci cu greu va muri cineva pentru un drept; dar pentru cel bun poate
Un preot, pentru mama lui Ionuț: Biserica nu numește sfinți la cerere by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/68544_a_69869]
-
textul dramei Meșterul Manole, autorul folosește frecvent linia de pauză că pe o indicație de rostire a replicii de către actor, în funcție de starea psihologică a personajului interpretat. Astfel, într-o replica-discurs, Manole se întreabă: "Dar facut-am oare, în afară de muncă - o jertfă - o singură jertfă smulsa din viața noastră, pentru zid?..." Pentru motive care ne scăpa, redactorul de carte suprima cele două linii de pauză (p. 91). O pagină mai departe, fenomenul se repetă; Povestea cu jertfă omenească - e numai așa - un
Comunicare și corectitudine by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6858_a_8183]
-
Manole, autorul folosește frecvent linia de pauză că pe o indicație de rostire a replicii de către actor, în funcție de starea psihologică a personajului interpretat. Astfel, într-o replica-discurs, Manole se întreabă: "Dar facut-am oare, în afară de muncă - o jertfă - o singură jertfă smulsa din viața noastră, pentru zid?..." Pentru motive care ne scăpa, redactorul de carte suprima cele două linii de pauză (p. 91). O pagină mai departe, fenomenul se repetă; Povestea cu jertfă omenească - e numai așa - un joc." Oricât s-
Comunicare și corectitudine by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6858_a_8183]
-
-am oare, în afară de muncă - o jertfă - o singură jertfă smulsa din viața noastră, pentru zid?..." Pentru motive care ne scăpa, redactorul de carte suprima cele două linii de pauză (p. 91). O pagină mai departe, fenomenul se repetă; Povestea cu jertfă omenească - e numai așa - un joc." Oricât s-ar părea de bizar felul în care un scriitor folosește punctuația, nimeni - dar absolut nimeni! - nu-și poate lua libertatea să-l amendeze. Fără să fie vorba numai de sacralitatea verbului scris
Comunicare și corectitudine by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6858_a_8183]
-
în delir, din exces de devoțiune"? Că a înflorit pe seama ei "o exegeză de praznic, desigur,de exaltare festivă, cu discernămîntul mereu amenințat de o supradoză letală de admirație, asumată ca sarcină și datină patriotică - de nu cumva direct ca jertfă patriotică". De acord, exegezele cu temă eminesciană la intersecția dintre secole sunt "hagiografii, dacă nu în totalitate, în strălucită majoritate". Corespondența eminesciană cu caracter erotic are rolul unui duș rece peste iconografia tot mai uzată în stereotipiile excesului său dezolant
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
în delir, din exces de devoțiune"? Că a înflorit pe seama ei "o exegeză de praznic, desigur,de exaltare festivă, cu discernămîntul mereu amenințat de o supradoză letală de admirație, asumată ca sarcină și datină patriotică - de nu cumva direct ca jertfă patriotică". De acord, exegezele cu temă eminesciană la intersecția dintre secole sunt "hagiografii, dacă nu în totalitate, în strălucită majoritate". Corespondența eminesciană cu caracter erotic are rolul unui duș rece peste iconografia tot mai uzată în stereotipiile excesului său dezolant
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
superioară și calmă necesară unei munci solide și de calitate. Prezentul este prea viu, prea fremătător, irită puțin prea tare; condeiul scriitorului trece pe neobservate în satiră... întotdeauna mi s-a părut că în viața mea mă așteaptă o mare jertfă de sine și tocmai pentru a-mi sluji patria trebuie să mă instruiesc undeva departe de ea". Cuvintele din ultimele două citate aparțin de fapt, cu mici inexactități, lui Gogol! Într-atît de profundă era amărăciunea scriitorului marginalizat, încît i se
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
oraș și lăsând pământul și gospodăria pe capul femeilor și copiilor, iar recoltarea în seama studenților și soldaților. Cei rămași la lucrul câmpului au început să Ťfureť din avutul obștesc (care era de fapt propriul lor, luat cu forța). Astăzi, jertfa țăranilor răsculați în 1949-1950 rămâne un episod romantic. Răzmerițele finale din 1960-1962 seamănă cu asediile medievale. Ziua din aprilie 1962, când a fost decretată colectivizarea, seamănă cu căderea Constantinopolului. Așa cum picturile din Aya Sofia ilustrează o lume străină de cea
Țăranii și comunismul by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7445_a_8770]
-
troparul acestui mare praznic al Bisericii Ortodoxe. Conform Bisericii Ortodoxe, acest important eveniment al rusaliilor reprezintă ziua de naștere a Bisericii creștine, întrucât în această zi a luat ființă în chip văzut această instituție divino-umană, întemeiata în chip nevăzut, odată cu jertfă Mântuitorului pe cruce. Rusaliile au devenit, pe lângă Paști, a doua sărbătoare rezervată botezurilor. În ajunul Rusaliilor se țin Moșii de vară sau de Rusalii - cu târguri unde oamenii găsesc cele necesare pomenilor, dar care sunt și prilej de veselie. Se
Rusaliile, Tradiții și obiceiuri. Vezi calendarul zilelor libere la români by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78382_a_79707]
-
satirizarea practicilor francmasonice și transformarea inițierii oculte într-o parodie. Mai mulți critici au admis această posibilitate interpretativă. Marvin Felheim vede ca "punere în scenă de către Montresor a unui ritual elaborat" (Felheim 448), în care moartea lui Fortunato devine o "jertfă", "un act sacrificial unde însuși Montresor își asumă rolul preoțesc într-o manieră pervertită" (Felheim 448). În plus, Fortunato "este investit cu toate trăsăturile șarpelui, simbolul religios tradițional al răului" (Falheim 448). James E. Rocks consideră, într-un mod similar
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
sfinți, îngeri, îi veghează, de oriunde, chiar și din neștiut, pe oamenii rătăcitori în viață: "Le căzuse de pe mantii varul,// Din aure aurul/ Și ne mai purtau încă de grijă// Sub cerul închis/ De-acum se vor trece-n lumină" (Jertfă). Adăstarea omului în lume are un rost precis doar atâta vreme cât sufletul este plin de puteri și latențe, de o vastă puritate. Acesta e miezul conversațiilor poetice cu personaje fabuloase, întrupări, în fond, ale unor lumi lăuntrice cu disponibilități infinite. Atunci când
Poezia retro by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7690_a_9015]
-
cu o autocaricatură în care, declarîndu-se, romantic, "deopotrivă jivină și înger crin și jeg / până la ultima moleculă", poetul ne înfățișează o burlescă fracționare numerotată a ființei proprii: "Cum m-ai făcut de-atunci ambidextru / și ambivalent aidoma sânt gâde și jertfă / în aceeași cămașă de blugi / La morgă // mă despic în două să despart jumătățile / și fiece parte e și victimă și călău / mă despic // în sferturi mă toc bucățele în opt / în șaisprezece în treizeci / în două în șaizeci și
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
funcționa nici temnița nici Academia, deoarece era vorba de o mișcare ce, în perioada în care atrăgea elita intelectualității românești, nu se afla la putere, fiind, din contra, persecutată de autorități. Așadar, unde e oportunismul, unde e carierismul, unde "răsplata jertfei patriotice"? Am ajuns acum la rubrica moralei propriu-zise. O explicare "serioasă" a conceptului ar fi defectă, crede cineva, fără a aborda "logica revoluțiilor". Adică a ne înmuia pana în cerneala lui Che Guevara! Degeaba clamăm umanismul, democrația, nonviolența, atîta vreme
O carte bizară (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7594_a_8919]
-
fata și-a păzit virginitatea, frumusețea neprihănită de seră, dar n-a putut opri lenta și nemiloasa ofilire. Din spaima de masculinitate începe lungul somn al erosului. Nici doamna Iamandi nu se mai poate eschiva și repetă aplicarea sancțiunii, prin jertfa propriului corp, jertfă de care uzase și bunica, prefigurarea ei, acea siluetă feminină, cu o carne albă, de o fosforescență mată. Tot ce poate face este să simuleze o răscumpărare a biologicului, dincolo de sexual, în fața unui bărbat aerian, pro-iecție iluzorie
O metaforă-cheie by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/7522_a_8847]
-
păzit virginitatea, frumusețea neprihănită de seră, dar n-a putut opri lenta și nemiloasa ofilire. Din spaima de masculinitate începe lungul somn al erosului. Nici doamna Iamandi nu se mai poate eschiva și repetă aplicarea sancțiunii, prin jertfa propriului corp, jertfă de care uzase și bunica, prefigurarea ei, acea siluetă feminină, cu o carne albă, de o fosforescență mată. Tot ce poate face este să simuleze o răscumpărare a biologicului, dincolo de sexual, în fața unui bărbat aerian, pro-iecție iluzorie, din trupul concret
O metaforă-cheie by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/7522_a_8847]
-
injuriate, reabilitate în scrieri literare, devenite simboluri ale identității naționale (vacile se numesc, după națiile europene, Siementhal, Ostfriză, Bălțată românerască, Pinzgau, Schwyz. Shorshorn, Daneză, Normandă), blîndele și simpaticele animale intrau, și ele, în Europa cu alte speranțe; de temple și jertfe ritualice nu vor mai avea parte, dar totuși, iată, normele de integrare și directivele aferente spun că bovinele vor trebui răsfățate cu adăposturi încăpătoare. Unui vițel de 150 kg îi va reveni astfel un spațiu de cel puțin 1,5
Noi directive by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7560_a_8885]