1,000 matches
-
drept să spun, îmi mușcam limba de frică să nu scap un cuvânt neparlamentar, care m-ar fi obligat apoi să trec de la vorbe la fapte. Când deodată auzii tbrrr... Ce era? Ajunsesem dinaintea unui han singuratic, în mijlocul drumului, unde jidanul opri trăsura. Era pe la 5 oare după amiazăzi. Ce vrai, să faci alt popas aici?, îl întrebai eu. Nu, răspunse birjarul, scurt. Atunci, de ce te-ai oprit? De ce m-am opriiiit? Ca să dormim la noapte aici, pentru că acuși intrăm în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
auzii o zdravănă palmă răsunând pe obrazul birjarului, așa de zdravănă, că i-a căzut pălăria și chitia 86 de pe cap. Atâta mi-a trebuit și mie! Imediat îl lovii și eu cu aceeași furie pe celălalt obraz, încât fața jidanului căpătă o coloare stacoșie parc-ar fi fost sulemenită. Eu, dealtfel, nu sunt un om pornit, supus la accese de iuțală. Mărturisesc însă că în acel moment nu mai știam ce fac, molipsit fiind de furia fratelui meu. Ha-a-a-a! Dv.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
sulemenită. Eu, dealtfel, nu sunt un om pornit, supus la accese de iuțală. Mărturisesc însă că în acel moment nu mai știam ce fac, molipsit fiind de furia fratelui meu. Ha-a-a-a! Dv. Mă bateți, mă ucideți ca-n codru!... urlă jidanul exasperat. Las că voi învăța eu!... Îți vedea dv. cum se bat oamenii la noi. Hi!... strigă el biciuind caii, care porniră în trap mare. Și astăzi, când mă gândesc la această întâmplare din viața mea, îmi vine să râd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
socoteală și cu mintea limpede! Atunci n-ar mai fi greșeli pe oameni și n-ar mai fi judecători. De-acuma ce-o fi, să fie, gândii în mine. Lucrul a fost făcut și nu se mai poate întoarce. Mâna jidanul, mâna de olac87, parcă nu erau caii și trăsura lui. Era vederat că el voia să ajungă cât mai curând undeva unde să găsească un post de poliție, pentru a se jălui 88. Am mers așa vro două oare bune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
post de poliție, pentru a se jălui 88. Am mers așa vro două oare bune pe șoseaua cea frumoasă care străbătea munții ca un șarpe, când, în sfârșit, înspre sară în plin sabaș ajunserăm la Pojorâta, un mic sătulean, unde jidanul se opri dinaintea unui han. Repede el se coborî de pe capra trăsurei și prinse cu multă grabă să deshame caii. Atunci eu, înțeles fiind cu frate-meu, sării din trăsură și plecai să găsesc localul de poliție; iar el rămase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
perciunii fâlfâind în vânt. Domnule polițai, gewalt! gewalt!93 M-a necinstit, m-a bătut, m-a omorât, striga el cât îl lua gura, arătând spre mine. No... No... Langzam 94. Fără vuiet. Spune, mă rog, ce a fost. Însă jidanul, de pornit ce era, se-ncurcă în vorbă, repeta aceleași cuvinte de zece ori, se văicara ca și când ar fi fost pe moarte, în fine, făcea un scandal, de începuse neamțul iarăși a se încreți. No?... Schön recht!95... Răspunde, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o umplu cu un proces-verbal scris nemțește, pe care mi-l dădu să-l citesc și să-l subscriu, ceea ce am și făcut, apoi îmi zise: "Domnule, ești condemnat să plătești ștraf 97 doi fiorini, domnului harabagiu". Doi fiorini! strigă jidanul desperat. Cum numai doi fiorini face cinstea mea? Asta-i judecată, mă rog? Ah! acum te obrăznicești cu mine, observă neamțul. Acum înțeleg eu ce-a trebuit să fie cu d-lor. Ia umflați-l, mă rog, și duceți-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
umflați-l, mă rog, și duceți-l la Obacht 98. În același moment, doi gulerați îl înșfăcară de subsuori și, fără a-i mai da răgaz de vorbă, îl brânciră afară și-l puseră la închisoare. Toată noaptea a stat jidanul la răcoare, nebăut, nemâncat și nedormit, pănă la răsăritul soarelui, și a doua zi a trebuit să vin eu să mă rog de neamț, ca să-i deie drumul. Iar neamțul, când l-a văzut în ochi, i-a făcut o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nas și amenințându-l că, în caz de a se mai obrăznici cu noi, va fi și mai aspru pedepsit! Ei! Doamne! Bine a zis cine a zis: frica e din rai. Să-l fi văzut a doua zi pe jidan cum umbla pe pâșin 99, cum era de dulceag cu noi, l-ai fi legat la rană. Ne-a dus pănă-n Vatra-Dornei ca pe palme. Am scăpat ieftin din această încurcătură în care intrasem fără voie, dar pe care în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un trăgător, mă întrebă cine a dat cele două focuri de pușcă ce s-au auzit în depărtare pe șosea. I-am răspuns că eu. Se vede că erau niște țigani borfași, adaose el, care te-au luat drept un jidan bun de jumulit. Așa se vede, dar s-au înșalat de trei ori: întăi, nu eram jidan, al doilea, nu aveam bani, și al treilea, aveam armă. Bine că ai avut armă, că altfel te-ar fi flocăit ei pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
depărtare pe șosea. I-am răspuns că eu. Se vede că erau niște țigani borfași, adaose el, care te-au luat drept un jidan bun de jumulit. Așa se vede, dar s-au înșalat de trei ori: întăi, nu eram jidan, al doilea, nu aveam bani, și al treilea, aveam armă. Bine că ai avut armă, că altfel te-ar fi flocăit ei pe datorie. Aceste cuvinte mărturisesc că me-au străbătut adânc în urechi, căci de multe ori nu-ți dai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pentru ca toți cei care ar crede că pot găsi ceva de învățat din aceste lucruri, să le cunoască și să mediteze asupra lor. * Pe când eram copil, la Piatra, una din distracțiile băieților de seama mea era de a face farse jidanilor: de a-i trage de barbă, de a arunca în ei cu pietre, de a le adresa cuvinte urâte și injurioase... Jocul era plin de riscuri, pentru că excitând, în micile suflete, impulziuni tulburi, de origine îndepărtată și obscură, el degenera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care se găsea din belșug pe sub platourile de lucru răspândite pe zeci de km pătrați. Strada principală (vedere de epocă) Fiecare grup nou sosit se stabilea, după ce alegea locul, în colonii: Colonia I, a II- a, a III- a, a Jidanilor sau Valea Vulpilor, a Terezei, Valea lui Andrei, etc. Românii au denumit zona în care s-au așezat Anina. Tot la Anina au ajuns și primi minieri aduși din Cehia și Slovacia care la rândul lor făceau parte din marele
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
pentru minorități. Eu sunt pentru justiție, fără toleranță. Pentru că am tolerat așa de multe Încât suntem pe patul de moarte [...] Nu există nici o justiție care să ne oblige a Împărți drepturile noastre de stăpâ- nire și conducere a țării cu jidanii” (Buna Vestire, nr. 229, 1937). În același an și În aceeași revistă (Buna Vestire, 1937), Toma Vlădescu, unul dintre conducătorii acestei publicații imunde, vituperează și el ospitalitatea românească, datorită căreia evreii din România, ca niște „mosafiri famelici”, „s-au așezat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
foarfecă. În atât de pre- țuita ediție Perpessicius a Operelor lui M. Eminescu, În volumul VI (publicat În 1963), cuprinzând Literatura populară, basmul „Frumoasa lumii” este incomplet. A fost exclus cu desăvârșire episodul (important În economia poveștii) având ca personaj „jidanul negus- tor” care vrea să procure ouăle de aur ale păsării măiestre <endnote id="(725)"/>. În ediții ulterioare, episodul a fost publicat, dar incomplet, cu croșete <endnote id=" (701, p. 351)"/>. A trebuit să consult o ediție apărută Înainte de război
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fost cenzurat În același sens : mențiunea privind sacrificarea „unui turc sau ovrei” a fost Înlocuită cu puncte de suspensie <endnote id="(290, p. 84)"/>. Tot Într-o antologie de studii (din 1971), semnate de Vasile Bogrea, editorii au cenzurat etnonimul „jidani” din textul unei legende culese de Simeon Florea Marian <endnote id="(171, p. 450)"/>. Într-un studiu monografic din 1964 privind un alt motiv esențial al mitologiei populare românești, Miorița, Adrian Fochi enumeră pe „armean”, pe „țigan” și chiar pe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Isus era zugrăvit din față <endnote id="(63, p. 125)"/>. Trăsăturile Îngroșate ale „chipului semit” au supra- viețuit ulterior și În iconografia laică, fie În repre zentările vizuale ale „Jidovului rătăcitor” din secolele XVII-XIX, fie În caricaturile reprezentându-i pe „jidani” În presa antisemită din secolele XIX-XX. Istorici ai artei creștine (mai ales Elisabeth Revel-Neher) au observat că, spre deosebire de iconografia occidentală, cea bizan- tină nu apelează (cu rare excepții) la trăsături fizionomice negative ale evreului, În general, sau ale lui Iuda
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cartilaginoasă care face ca ciocul porumbeilor să fie acvilin se numește În engleză jewing (din engl. jew = „evreu”). Poate tot din cauza asemănării nasului coroiat cu ciocul de corb, În limba română populară păsării corb-de- noapte (Nycticorax europaeus) i se spune „jidan” <endnote id="(39)"/>. În Lituania, cei cu nas acvilin și buze groase sunt porecliți „jidani” (Zydas) <endnote id="(296, p. 224)"/>. În vestul Europei, despre oameni cu un astfel de chip caricatural (la care se adaugă, de regulă, părul, barba
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
engl. jew = „evreu”). Poate tot din cauza asemănării nasului coroiat cu ciocul de corb, În limba română populară păsării corb-de- noapte (Nycticorax europaeus) i se spune „jidan” <endnote id="(39)"/>. În Lituania, cei cu nas acvilin și buze groase sunt porecliți „jidani” (Zydas) <endnote id="(296, p. 224)"/>. În vestul Europei, despre oameni cu un astfel de chip caricatural (la care se adaugă, de regulă, părul, barba și perciunii roșii) se spune că au „fața lui Iuda” (span. cara de Judas, germ.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
99)"/>. O idee similară a versificat pe la sfârșitul secolului al XIX-lea românul Theodor Speranția, În satira Botezul lui Ițic : „Un ovrei se botezase/ Și din Ițic și-a spus Stan,/ Se schimbase doar pe nume.../ Dar În colo tot jidan”. Pentru Thomas Mann, doar „dragostea pentru spirit” a evreilor „Îi face să pară mai străini printre germani” decât Îi face să pară nasul lor acvilin <endnote id="(408, p. 29)"/>. La unul dintre personajele sale (doctorul evreu Sammet, din romanul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu cea inferioară proeminentă”, și „ochii ieșiți din orbite” ar fi principalele caracteristici care compun așa-numita „mască de evreu” <endnote id="(560, p. 23)"/>. „Anomaliile faciale și malformațiunile craniului sunt cartea de vizită după care se poate distinge un jidan”, se scria În anii ’30 În reviste antisemite de tip Porunca Vremii. Caricaturile care apăreau În astfel de publicații participau și ele la crearea unui stereotip vizual al evreului. Ocupându-se de imaginarul vizual și lingvistic al revistelor românești de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
palierele a evreului est-european cu cel vest- european. Fiind prin 1922-1923 la Strasbourg (un „cuibar de infecție jidănească”), Codreanu a fost neplăcut surprins să Întâlnească tot „tipul cu nasul coroiat” al evreului, În locul unui iluzoriu evreu de „tip galic”. „Între jidanii din Târgu Cucului [Iași] și cei din Strasbourg - conchidea el - n-am găsit nici o deosebire. Aceeași figură, aceleași maniere, același jargon, aceiași ochi satanici” <endnote id="(622)"/>. În schimb, F. Aderca scria În 1916 despre „nenumăratele, profund diferitele, antagonicele tipuri
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
folclorul copiilor <endnote id="(128)"/> -, pun În evidență relația dintre barba evreului și Diavol. În România, ele sunt atestate În secolul al XIX-lea, mai ales În Moldova, unde imaginea evreului ortodox era mai prezentă : „Iese Dracul din tăciuni,/ Cu jidanul de perciuni ;/ Iese Dracul de sub iarbă,/ Cu jidanul dus de barbă” <endnote id="(3, p. 12, și 2, p. 39)"/> ; „Jidanul cu barbă roșie/ Duce pe Dracu’ la poștie ;/ Jidanul cu barbă neagră/ Duce pe Dracu’ la iarbă” <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
relația dintre barba evreului și Diavol. În România, ele sunt atestate În secolul al XIX-lea, mai ales În Moldova, unde imaginea evreului ortodox era mai prezentă : „Iese Dracul din tăciuni,/ Cu jidanul de perciuni ;/ Iese Dracul de sub iarbă,/ Cu jidanul dus de barbă” <endnote id="(3, p. 12, și 2, p. 39)"/> ; „Jidanul cu barbă roșie/ Duce pe Dracu’ la poștie ;/ Jidanul cu barbă neagră/ Duce pe Dracu’ la iarbă” <endnote id="(3, p. 13)"/> ; „Măi jidane, barbă mare,/ Măi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
al XIX-lea, mai ales În Moldova, unde imaginea evreului ortodox era mai prezentă : „Iese Dracul din tăciuni,/ Cu jidanul de perciuni ;/ Iese Dracul de sub iarbă,/ Cu jidanul dus de barbă” <endnote id="(3, p. 12, și 2, p. 39)"/> ; „Jidanul cu barbă roșie/ Duce pe Dracu’ la poștie ;/ Jidanul cu barbă neagră/ Duce pe Dracu’ la iarbă” <endnote id="(3, p. 13)"/> ; „Măi jidane, barbă mare,/ Măi jidane, barba ta/ Face Dracul bidinea,/ Bidinea de văruit,/ Barba ta de zgâlțâit
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]