959 matches
-
îl va aduce mai aproape de statutul de moștenitor legitim. Sub privirile a sute de ochi, lui Tung Chin i se face prima baie, însă copilul devine din ce în ce mai agitat. — Priviți, are o pată întunecată la subsuoara dreaptă! Nuharoo se ridică de pe jilț și aleargă spre mine. S-a schimbat între timp într-o a doua rochie pentru această ocazie. — E un semn de rău augur? — E un semn din naștere, îi răspund. L-am consultat pe doctorul Sun Pao-tien și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
interesat mai mult de acele din părul meu. Oaspeții stau în liniște în sală și așteaptă ca Tung Chih să îndeplinească ritualul. În fața a sute de oameni, îngenunchez dinaintea altarului și aprind tămâie. Împăratul Hsien Feng și Nuharoo stau pe jilțurile din centrul sălii. Ne rugăm, în timp ce fumul de tămâie începe să umple încăperea. Se servește ceai și nuci. Când soarele ajunge deasupra sălii, Tung Chih este adus înăuntru de doi eunuci. E îmbrăcat într-o o robă aurie brodată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ai unui copil curios. După șase straturi de ambalaj, apare și darul. E o piersică enormă cioplită din lemn, mare cât o tigaie. De ce o piersică? întreabă Nuharoo. E o glumă? — Deschide-o! o îndeamnă împăratul. Nuharoo se ridică din jilț și dă ocol piersicii. — Dă la iveală sâmburele, îi spune Majestatea Sa. În sală se lasă liniștea. După ce Nuharoo se învârte de câteva ori tot atingând, ciupind și scuturând piersica, aceasta se deschide, desfăcându-se în două. În mijlocul ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de zona muntoasă Wai-hsin-an, nu-i așa? — Corect, Majestatea Voastră. — E o regiune întinsă. Oamenii de la Curte știu foarte bine cât de mare este această pierdere. Unii încep chiar să plângă. — Su Shun! strigă împăratul Hsien Feng, prăbușindu-se în jilțul său. — Aici sunt, Majestatea Voastră. Su Shun vine în față. — Scurtează-l de cap pe Yi Shan și îndepărtează-l pe Kuei Liang din toate funcțiile. Inima mea e alături de Kuei Liang, în momentul în care gărzile îl escortează afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
zile și în fața porții erau troiene înalte. Deși încălzitoarele cu cărbuni ardeau, era totuși prea frig pentru a fi confortabil. Degetele mi-erau la fel de țepene ca niște bețe. Îngropat în haina sa de blană, Hsien Feng stătea tolănit pe un jilț din Sala Dezvoltării Spirituale. Ochii îi erau închiși. Stăteam la birou, făcând rezumatele documentelor pentru el. De câteva luni devenisem din nou secretara împăratului. El rămăsese pur și simplu fără energie și mă rugase să-l ajut alegându-i cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
visul Majestății Sale de reînviere a Chinei. Mă făcea să mă simt bine - energia mea era inepuizabilă. Pentru prima dată după multă vreme vedeam afecțiune adevărată în ochii săi. Târziu într-o noapte, când Hsien Feng s-a trezit în jilțul său, mi-a oferit mâna lui. Voia să știu că prețuiește ajutorul meu. Nu o mai chema pe Vara, una dintre concubinele sale chineze, nici pe Nuharoo, și o refuza chiar și atunci când îl implora să se plimbe cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ca și cum ar fi fost deja înfrânți. Eticheta era neglijată, iar lumea se certa și dezbătea cu voci zgomotoase. Niște bătrâni au murit în toiul certurilor în care erau implicați. La graniță, gloanțele și obuzele cădeau dese ca grindina. Întins în jilțul său, împăratul citea rapoartele de ultimă oră. Febra îi revenise. Pe față și pe corp i s-au pus prosoape reci, iar foile îi alunecau printre degetele tremurânde. După două zile a sosit vestea înfrângerii. Primul a fost fortul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și vasele smălțuite, tablourile, broderiile și fleacurile. Erau prea multe de luat, asa că barbarii au scos perlele de pe robele împărătesei Nuharoo și au golit cutiile cu diamante ale Majestății Sale... — Unde era prințul Kung? Împăratul Hsien Feng alunecă de pe jilț și încearcă din răsputeri să se împingă înapoi. Prințul Kung lucra în afara Pekingului. A încheiat un acord cu barbarii, eliberându-le ofițerii capturați, pe Parkes și Loch. Însă era prea târziu ca să se pună capăt jafurilor. Pentru a-și acoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dram de liniște aici, zice Nuharoo în cele din urmă. Ne temem... O întrerup înainte de a vorbi mai departe. Îi dau de înțeles că Su Shun și oamenii săi asculă dincolo de perete. Nuharoo aprobă din cap și se sprijină de jilț. — Cheamă călugării, îi zic lui Li Lien-ying. Sub acoperirea psalmodiilor călugărilor, eu și prințul Kung schimbăm informații și discutăm despre planurile de viitor. Punem la cale un contraatac împotriva lui Su Shun, în vreme ce Nuharoo se ocupă să îl distreze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
călătoriei. Su Shun? Fără tragere de inimă, dar obligat de formalități, Su Shun răspunde: — Întreaga procesiune imperială va fi divizată în două părți. Prima secțiune am numit-o Parada Fericirii. Am stabilit ca împăratul Tung Chih și împărătesele să aibă jilțurile în această secțiune, pentru a sărbători numirea lui lui Tung Chih drept noul conducător. Paza va fi alcătuită din cincizeci de mii de stegari conduși de prințul Yee. El va fi urmat de alte două divizii. Una una este formată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de aur ce scoate flăcări. De asemenea, erau și clopoței de vânt din cupru. În spatele steagului-dragon se aflau o sută de steaguri cu imaginea unor animale puternice, cum ar fi urși și tigrii. În urma steagurilor veneau palanchine goale pentru spirite. Jilțurile erau de diferite mărimi și forme, și erau decorate fabulos, fiind tapițate cu piele de leopard. O imensă umbrelă galbenă decorată cu flori albe însoțea fiecare jilț. Eunuci în veșminte din mătase albă purtau vase pentru ars tămâia. În spatele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cum ar fi urși și tigrii. În urma steagurilor veneau palanchine goale pentru spirite. Jilțurile erau de diferite mărimi și forme, și erau decorate fabulos, fiind tapițate cu piele de leopard. O imensă umbrelă galbenă decorată cu flori albe însoțea fiecare jilț. Eunuci în veșminte din mătase albă purtau vase pentru ars tămâia. În spatele lor urmau două orchestre, una cu instrumente de alamă, iar cealaltă cu instrumente cu coarde și flaute. Când orchestrele începeau să cânte, în aer se aruncau bani din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
părea că nimeni nu știa nimic despre ce se întâmplase. Oamenii s-au aliniat de o parte și de alta a intrării și au bătut din palme. Mulțimea a ovaționat la vederea palanchinelor imperiale. Nimeni nu știa că persoana din jilțul meu nu eram eu, ci eunucul meu, Li Lien-ying. Nuharoo a sărbătorit sfârșitul călătoriei făcând trei băi una după alta. Slujnica a povestit că aproape s-a înecat în cadă, deoarece a adormit. O vizitez pe Rong și pe fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Dezvoltării Spirituale s-a făcut o curățenie sclipitoare. În mijlocul sălii a fost pus un birou din lemn roșu de trei pe nouă picioare, acoperit cu o față de masă din mătase galbenă brodată cu flori de primăvară. În spatele biroului erau două jilțuri aurite, capitonate, pentru mine și Nuharoo. În fața locului în care urma să stăm noi se afla, atârnând din tavan, un paravan transparent din mătase galbenă. Era un gest simbolic care spunea că nu noi suntem cele care conducem, ci Tung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mai târziu, ca de fiecare dată când ajungea în acest moment al călătoriei, senzații binecunoscute îl asaltară. Gonind parcă stresul, sângele începu să-și facă simțită prezența, croindu-și drum prin degetele vlăguite de trecerea timpului, încleștate până atunci de jilț. Migrena sâcâitoare, ecou dureros al oboselii acumulate, se disipă rapid până aproape de dispariție în timp ce mii de furnicături mărunte începură să-i mărșăluiască prin tot corpul. Un alt oftat, dar nu de ușurare, luă locul celui dintâi - spectrul bătrâneții începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
urcuș, cadrul proiectului la care acum schița mental ultimele retușuri. Putea spune că era foarte aproape de inițierea lui. Reușise să convingă ultima persoană de care avea nevoie, împotriva voinței ei să-l ajute. Ajungând în încăpere se așeză într-un jilț, inițiind în același timp secvența care îi proiecta holograma la locul de întâlnire. Preaonorabilul Poha privi atent înfățișările sub care se ascundeau interlocutorii săi. În dreapta lui, bâțâind sâcâitor din picioare, stătea un pici pistruiat, prea mic pentru scaunul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
fi întâmplat ceva, că dom’ Tolea a răspuns ca un mielușel, să vezi și să nu crezi. Ei, acum și tu... Am tot felul de chestii. De parcă n-ai ști... Domn’ doctor Marga și-a tras imediat un taburet lângă jilțul lui dom’ Tolea. S-a aplecat spre el, ca o mamă, ca o adevărată mamă, zău așa, așa făcea totdeauna dom’ doctor. Exact așa, ca totdeauna. Ce s-a întâmplat, Tolea? Da’ ce s-a mai întâmplat? Bineînțeles! „Ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cum trebuie pe toate, sticla și paharul și revistele și vorbele dulci pe care le știe dom’ doctor. Anatol Dominic zis Tolea privește bosumflat sticla. Mde! Dopul metalic stă cuminte, lângă sticlă. Dom’ Dominic privește încruntat dopul. Saltă puțin din jilț, apucă precaut sticla. Își toarnă în palma stângă, cu dreapta reașază sticla pe măsuță. Toarnă din palma stângă în palma dreaptă și cu amândouă pe... chelie. Da, da, toarnă pe chelie și freacă, freacă palma, stânga dreapta, pe chelie. — Buuun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ruginită care probabil nici nu se mai deschide ca să intri din stradă în curte... Asupra monstrului vegetal îmi atrăsese și mie atenția, acum câteva zile, un copil al străzii, o puștoaică de cinșpe-șaișpe ani, care dimineața stătea ca într-un jilț imperial la prima ramificație a trunchiul arborelui, între două crăci mai groase decât trunchiurile copacilor din jur. Stătea și fuma, cu picioarele goale în adidași spânzurând spre apa verzuie. În timpul ăsta, contempla cu ochii micșorați panorama orașului în dimineața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
duc întins la Sala Sănătății și Fericirii. Se înalță vizavi de scenă, la o distanță de mai puțin de douăzeci de metri. Aici este locul în care împărăteasa se delecta cu spectacole teatrale. Mă așez pe tronul ei. E un jilț lăcuit în aur, cu un model înfățișând o sută de păsări care aduc omagiu păsării pheonix. E confortabil. Jilțul e păstrat ca nou. Spiritul femeii poate fi atins. Vin aici să-mi îmbunătățesc starea de spirit. Vin să visez, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
douăzeci de metri. Aici este locul în care împărăteasa se delecta cu spectacole teatrale. Mă așez pe tronul ei. E un jilț lăcuit în aur, cu un model înfățișând o sută de păsări care aduc omagiu păsării pheonix. E confortabil. Jilțul e păstrat ca nou. Spiritul femeii poate fi atins. Vin aici să-mi îmbunătățesc starea de spirit. Vin să visez, și să simt cum e să fii împărăteasa văduvă și să ai putere adevărată. Nu am nevoie de o trupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
doar generalii ruși. Boierii continuau să sosească. Schimbau câteva cuvinte cu consulul francez, apoi treceau în următorul salon, ceva mai mic, dar cu mult mai primitor. Acolo, în fața unui foc care mistuia cu entuziasm buștenii înghesuiți în cămin, trona un jilț în întregime aurit, cu ornamente bizare, copiate după mobilierul adus de soldații lui Napoleon în urma campaniei din Egipt. Patru sfincși înaripați își înfigeau ghearele în covor. Spătarul drept se termina cu un mic fronton pe care se înfruntau doi centauri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
întregime aurit, cu ornamente bizare, copiate după mobilierul adus de soldații lui Napoleon în urma campaniei din Egipt. Patru sfincși înaripați își înfigeau ghearele în covor. Spătarul drept se termina cu un mic fronton pe care se înfruntau doi centauri. Un jilț pretențios, deosebit de incomod. Doar îmbinarea fericită a tonurilor roz-violet-aurii reușea să estompeze rigiditatea formei, conferindu-i un oarecare farmec exotic. Și în acest jilț doamna consul li se înfățișă vizitatorilor mai mult decât golașă, ba chiar picată din altă lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
covor. Spătarul drept se termina cu un mic fronton pe care se înfruntau doi centauri. Un jilț pretențios, deosebit de incomod. Doar îmbinarea fericită a tonurilor roz-violet-aurii reușea să estompeze rigiditatea formei, conferindu-i un oarecare farmec exotic. Și în acest jilț doamna consul li se înfățișă vizitatorilor mai mult decât golașă, ba chiar picată din altă lume. Părul ridicat, coafat cu panglici aurite și perle, lăsa ceafa, gâtul, umerii și brațele total neacoperite. Croiala îndrăzneață și transparența toaletei vert d’eau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
măcar umerii ei orbitori. Cei care tot veneau din urmă încercau să vadă și ei ce anume îi oprise pe primii. Curând, presiunea deveni atât de mare, încât risca să-i propulseze pe cei din față grămadă peste femeia din jilț. La rândul ei, doamna Ledoulx, obișnuită cu moda și mai ales cu purtarea lejeră, plină de curtenie a francezilor, îi privea din ce în ce mai contrariată, chiar neliniștită. Atunci se întâmplă un lucru neprevăzut. Stârnit de noile mirosuri, alintatul patruped al doamnei consul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]