801 matches
-
după oră douăsprezece... * Vocile din bărăgan, toamna, în co pilărie, cîrciumile pline, turburelul abia ieșit, țambalurile, oborul de vite, vocile din cap ascuțite, răgușite, disperate de ba utură , glasul unuia: Vara-torc cojoc pe dos,/ Iarna-l port cu mita-n jos/ Greu, greu de uitat. * Curioasă această situație pe care nu reușesc să mi-o explic: știi că cel cu care te cerți are perfectă dreptate, și continui să-l ataci, deși la mijloc nu-i vorba de nici un interes mai
Cade timpul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18075_a_19400]
-
aripilor uliului/ Simțind cum mi se pietrifică sîngele/ Cum se mineralizează oasele/ Trupului meu slăbit de luna aprilie.// Ploaia a continuat zile în șir/ Iar nopțile au arătat semne de primejdie și surpare/ A pămîntului din văzduh/ Peste pămîntul de jos/ Nici rădăcina copacilor nu mai era în siguranță/ Și nici eu nu mai eram din carne vie/ Peste conturul trupului cădea de pretutindeni o pulbere galbenă" (Cloșca cu puii vii). Aci avem a face cu un caz particular al poetului
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
o țară, bunăoară România, va să zică un rege, va să zică consiliu de coroană la Peleș și la Cotroceni, domni gravi și albi, cu barbișoane și galoane și barbeți și vezi doamne cotleți! Discuții și interpretări și "constituțional" și "tradițional". Și scîrț în jos și scîrț în sus, hai cu ăștia, ba nu domnilor, vă previn și vă prezic! Mai bine hop! pe loc, stăi și-om mai vedea. Espectativă cu arma la picior. Înseamnă rege, care e "neamțul" și neamțul are tratat secret
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
sau găsit prin colb. îl căutau apoi pe bragagiu să-și astâmpere setea. Acesta purta pe spate, prins cu hamuri late de piele, un vas mare de alamă ca un cuptor de alchimist. Gâtul lung, subțire și arcuit, pornea din josul vasului, terminându-se într-un cap de șarpe deasupra umărului. Bragagiul alegea una din cănile de cositor, mari și zornăitoare, agățate în cârlige de chimir și se înclina, făcând licoarea de mei să traseze prin aer un arc de cerc
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
apropia cu repeziciune. Soarele era palid, dar era destul de cald. Oamenii, cu inima plină de dorință, culegeau porumbul cu răbdare. Eu, un năzdrăvan ce eram, am plecat la un pârâiaș în care erau câțiva peștișori. Am plecat mai în josul râului, pentru că sus nu mișca niciun pește și era o liniște tulburătoare... Deodată, pârâiașul, ca printr-o minune, se transformă într-un iaz în toată firea și un vârtej mă prinse de picioare, răpunând o mulțime de copaci, purtându-mă
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
de cer întunecat dintre dinți. într-o clipă, capul și umerii i-ar fi ieșit printre ei, dar el urlă: — închide! Mușcă și închide! întunericul se închise deasupra lui și, cu o ciocnire, căzu. Dar nu prea departe. Cavitatea din josul gurii se îngusta într-un gîtlej în care luneca izbindu-se de pereți cu o viteză descrescătoare, pentru că hainele și brațul înghimpat i se agățau de margini. Pereții se strîngeau și se lărgeau, încălzindu-se cînd se strîngeau și răcindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tîmpită? — Te-am așteptat cît s-a putut de mult... de ce n-ai venit cînd te-am chemat? — Dar nu m-ați chemat! — Ba da. Jack s-a dus în turlă cînd ai început tărăboiul și te-a strigat din josul scării, dar n-ai vrut să cobori. Nu mi-am dat seama că m-a strigat Jack, spuse Lanark încurcat. — Te-ai îmbătat? îl întrebă Rima. — Bineînțeles că nu. Nu m-ai văzut niciodată beat. — Poate, dar de multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dungă de păr mai întunecat la mijloc. Casa lumina albă ca de coajă de ou pe flăcările amurgului. Suiam pe prispă Și intram în tindă pe ușa poroasă și stacojie, cu geam împărțit în patru. Străbăteam tinda cu pământ pe jos și cuptor văruit, cu lucarne-n pereți, dând în odaia cealaltă, și intram în camera mirosind a blană de oaie unde se stătea peste zi. Singura lumină era flacăra purpurie (ce avea să vireze în galben peste un ceas) ce
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
scorbură. "O comoară", șopti Ionel cu ochii lărgiți. Uneori, săpîndu-și bordeiele în pământ, sau cîte-o fântână, consătenii lui găsiseră o căldare ruginită, plină de galbeni. Sau un pui de aur bătut în smaragde... Ionel mai privi o dată în susul și-n josul aleii deja scufundate în umbră, apoi se dădu jos, strânse scara și o ascunse într-un tufiș de tuia. Dintr-un salt fu sus pe postament, ținîndu-se bine de gâtul poetului rus, care acum se uita într-o parte, ca și când
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
M-am dezbrăcat atunci de veșminte și, complet goală, l-am așteptat în picioare pe mirele înaripat, acolo, în strimta odaie nupțială. El m-a știut aici, înainte de-a mă vedea din carlinga lui, a simțit feromonii emanând din josul pântecului meu (i-a simțit cu creierul și nu cu nările, căci creierul mare nu-i decât înfoiarea monstruoasă a bulbului olfactiv), și-a coborât în picaj peste zigguratul meu de păcură și metal. Și deodată-a fost în cabina
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
frumos împăturite și perfect alineate, umpleau rafturile. Pe muchie li se vedeau desenele, numai și numai animale și păsări, schițate destul de aproximativ și repetate pe tot materialul. Sora a ezitat un pic, m-a privit, a scotocit printre pijamalele din josul rafturilor și a scos una dintre ele, bleu cu elefanți albi, a despăturit bluza și mi-a arătat-o zîmbindu-mi ispititor. Nu știu de ce, cârpa aceea de finet, uzată la coate încît se vedea prin țesătură, mi s-a părut
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Trăgîndu-le de limbă, pe neobservate, despre ciudatul lor fel de a vorbi, sora află o poveste mai curând mimată decât spusă în cuvinte. Caria visa din când în când același vis, în care, goală și cu părul cârlionțat atîrnîndu-i până-n josul feselor ("și aveam și țâțe de femeie mare", arătase ea rotindu-și degetele în dreptul pieptului), umbla printr-un vast palat de marmură albă, cu portic, galerii și statui, cu mozaic lucios întinzîndu-se pe podele și conturând un desen de neînțeles
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aveau să fie recuperate și, poate, date uitării ca niște haine rămase prea mici. Acum sora încerca să mă posede, era deasupra mea, îmi săruta gâtul și bărbia și-și strecurase o mână în pantalonii mei de pijama, mîngîindu-mi întîi josul pântecului, pe sub bara de carne rigidă, pe care apoi mi-o cuprinse în palma rece și strânse cu putere. Am răsturnat-o și i-am întors și eu mângâierile. I-am simțit sânii abia proeminenți, dar cu sfârcuri negre ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de primii drept intestine nu erau decât circumvoluțiuni cerebrale, iar așa-zisa vezică - epifiza mustind de hormoni neurali. Și, cum marele disc al podelei își reluase, la această lumină stinsă, virtuțile oglinditoare, pluteam acum într-o sferă unde susul și josul se substituiau de miliarde de ori pe secundă, în identitatea lor desăvârșită, mixând feliuțe de real și de virtual pînă-ntr-acolo încît ființa devenea omogenă, și nici un personaj n-ar mai fi putut spune cine era el cu adevărat: cel ce
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Însuși Selivanov, o cruce de voinic, roșu-n obraji și cu barba căzîndu-i în inele Pină la pântece, simțea adesea, chiar și când se afla în rugăciune, chiar după săptămâni de hrană doar cu ierburi și borș, învîrtoșarea Adversarului din josul ființei sale, învecinat cu locul întinării și al ocarei. Iar nopțile, în toiul viselor cu muieri dezvelite, o zeamă sidefie îi umplea cămeșa de cânepă și profetul se rezea ud și-nghețat, dîndu-se singur, în gând, anatema. Însă Domnul nostru Iisus
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mamaia lui Jean și-1 luase acasă, nu știu ce treabă avea să-i dea. Atunci copiii se duseră și ei acasă, fiindcă urmau sportivii și mai ales parada militară, pe care vroiau s-o vadă la televizor. Mircea o luă-n josul blocului, de gât cu Luci, și se despărțiră în gang: Luci stătea la Scara Trei. Intră apoi în holul scării lui, repetîndu-și poezia ca s-o țină minte: Cînd fu Tică nu fu Tache..." Ce caraghios să se numească un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-nfășurase-n perdea și o dăduse jos, răsturnase scaunele... Degeaba luase antinevralgice, degeaba-i puseseră spirt pe gingie... Dimineața trebuiseră să meargă la dentist, la policlinica Mașina de Pâine. Când dăduse cu ochii de clădirea sinistră, puțind a dentist până-n josul străzii, îi dispăruse durerea de frică. Așteptaseră vreo două ore în fața cabinetului, pe un hol întunecat. Lângă ei, pe scaune de plastic slinoase, așteptau resemnați mulți alți oameni cu figuri amărâte. Din cabinet se auzeau cei de pe scaun urlând, văitîndu-se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
așa cum în Bardo Thodol, cu părul fluturând în vântul cumplit al karmei, cauți refugiu până și-n pântecele cele mai umile. Firește, sîntem precedați de filamente și cili cauzali, dar vârful creștetului nostru adevărat e oul viu ce coboară-n josul trompei din burta unei mame și înnădește în uter. Țeasta noastră, încet scanată de pelicula lumii, e fătul ce crește mai mult și mai mult, fiind pe rând pește, amfibian, reptilă și mamifer, acoperindu-se de-o lânică simiană și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în mijloc. «Ceva nu e în regulă! Oare ce?» Nu știam ce se întâmpla. Plus că nu era treaba mea. Am stat liniștit pe scaun. Până la Ningyōchō mai era o stație, trebuia să rezist. Nu aveam chef să merg pe jos și... Oricum după aceea nu s-a mai întâmplat nimic. Era o liniște mormântală. Am stat nemișcat cinci minute. Am renunțat și am ieșit afară. Trepat, oamenii începeau să plece. Era o priveliște tristă (râde). Te impacientai. M-am hotorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mormăie Sorin. De când? Păi, ăă, de când am venit de la grădiniță. Dar la grădiniță te-ai simțit bine? Da, foarte bine. Da’ m-am bătut cu Gicu. Și el m-a dat cu capul de masă și m-a trântit pe jos și... Și după ce s-au întâmplat toate acestea nu te-a durut nimic? Nu, adică ba da, dar la început n-am simțit nimic. Pe urmă... Mda, zice doctorul. Ia să facem noi o consultație. Și l examinează cu atenție
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
un semn politicos să se apropie. Abia atunci Înțelege că, În realitate, soldatul era el, acum, cel care curăța spălătorul pentru fostul captiv. Zâmbetul său slugarnic exprima nerăbdarea de a-l servi pe sclavul de ieri. „Lumea se răsturnase cu josul În sus, fără să se schimbe totuși decât prin faptul, deloc neglijabil, că ieri eu eram Învinsul, iar astăzi era el.” Fostul Învins devenit peste noapte Învingător trăiește, apoi, sub psihoza că „nemții s-ar putea Întoarce oricând”, fie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
etichetă improvizată, din hârtie de ambalaj, de culoarea nisipului, pe care artistul scrisese mare, cu creionul, și Încadrase: FIRST CLASS. Eticheta era, de fapt, o porțiune dintr-o bandă de lipit, comunicând cu cele două petice de același tip din josul și din dreapta pătratului, capetele fâșiei care sigilase versoul plicului. Jumătatea de jos a paginii era ocupată de frumoasa caligrafie, În tuș negru și litere de mână: șase rânduri indicând numele și adresa destinatarului. Harta de mari dimensiuni, pliată Înăuntrul plicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
feluri în care se pierdeau aceste semnale. Spulberate la fiecare articulație - spațiu fără dimensiune, efect înainte de cauză, cuvinte desprinse de cadrul lor de referință. Să le arate cum era posibil să dispară cineva în neglijență spațială, să încurce susul cu josul și înainte cu după. Văz fără cunoaștere, amintire fără rațiune, petreceri ale personalităților care se bat pentru a controla trupul zăpăcit - continue totuși, întregi pentru ele însele. La fel de consistente și de complete cum se simțeau acum acești studenți străluciți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la capătul lui 16, de unde pleacă rata spre Călărași și Oltenița, de lângă monumentul eroilor din Primul Război Mondial. Este atât de departe, Încât această depărtare inspiră mila și folclorul. „Vă rog frumos, drăguț și politicos / Că din Cioplea viu pe jos / Pentr-un kil de zahăr tos!” Talciocul e un rai de tinichele, un iad de boarfe, e locul unde Dumnezeu a fugit de pe lume și unde a rămas doar norocul, și el orb, bântuind În devălmășie printre oameni și nimicuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să nu fim răniți prea tare mâine sau altă dată. Mi s-a părut o rugăciune foarte frumoasă, așa că m-am uitat pe fereastră și am început s-o spun, dar ochii mi-au căzut pe Biblia de neon din josul dealului și nu am mai putut să continui. Apoi am văzut că stelele de pe cer strălucesc ca rugăciunea cea frumoasă a lui tanti Mae și am început din nou, și rugăciunea mi-a venit fără măcar să mă gândesc la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]