582 matches
-
Arestări sau faci treaba de rahat de la Omucideri până când se satură Russ Millard de tine? Millard e un tip răbdător, care înghite multe, Dwight, așa că s-ar putea să dureze ceva timp. Chinta mea royală s-a năruit. — Accept. Loew jubila. — Te duci la închisoare chiar acum. Gardianul din tura de noapte a eliberat foile de ieșire ale celor patru. În parcare este o dubă. Cheile sunt sub covoraș. Du-i pe suspecți pe South Alameda, la numărul 1701. Acolo îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
le aduc în situația de a-și astupa urechile ca să nu mă mai audă. Eram încântat, mă închipuiam un fel de rege vagabond al străzii și fiecare reproș care mi se adresa îmi ațâța entuziasmul; toată lipsa mea de măsură jubila în asemenea împrejurări. Cu timpul, sigur, m-aș fi plictisit de asta, cum mă plictisisem și de alte isprăvi nu mai puțin stingheritoare, dar au intervenit două întâmplări, una după alta, care m-au făcut să nu cedez atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sec. N-am fost altceva. — Ba ai fost, m-am încăpățânat. M-a fixat cu ochii lui șireți. Dar de ce credeți dumneavoastră că am fost mai mult decât spun? — Așa. — Poate aveți dreptate, admise el prefăcut. Și eram gata să jubilez când mi-a scuipat în obraz această ironie: într-o altă viață am fost proprietarul carierei unde ați învățat să ciopliți piatra... Și mi-a întors spatele. După un timp am aflat de la Domnul Andrei că Mopsul mă bârfea: „Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
În care Gerald se avânta pe scenă, În uniforma sa de dragon, cu abandon asudat. Tree dăduse consistență personajului lui Svengali, făcând din el o prezență dominantă, un individ malefic, slinos, cu colți Îngălbeniți, care Își dădea ochii peste cap, jubila și făcea giumbușlucuri, care manipula toate celelalte personaje ca pe niște marionete. Henry observă că actorul pronunța numele Svengali cu un a lung, făcându-l să sune mult mai sinistru decât În pronunția lui Du Maurier, care rima cu „canalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a uzinei, a referințelor bancare... Dar sunt sigură că nu e nevoie să-ți spun eu despre toate astea. Când o să am nevoie de sfaturile tale, o să ți le cer, i-a zis Bunce. Nu a rezistat nici să nu jubileze În fața mea a doua zi dimineață În timp ce ne adunam În sala de conferințe, cu o mână masându-și bărbația de parc-ar fi fost lampa lui Aladin. Am găsit un produs nou genial, Kate: un scutec. O să ne aducă căcălău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Între culoarea veșmintelor și desenul lor; despre desăvârșirea detaliilor, care poartă urma mâinii dibace și neobosite a cameristei. Aceste Înalte autorități feminine știu de minune să se supună constrângerilor rolului impus de cel ce se plimbă la pas, deoarece au jubilat de nenumărate ori trăind toate Îndrăznelile permise de mersul cu trăsura; căci numai persoanele deprinse cu luxul caleștii știu să se Îmbrace atunci când merg pe jos. Așa se face că datorăm următoarele două formule uneia dintre aceste fermecătoare zeițe pariziene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
lui ARTUR.) ARTUR: Da... CĂLĂUL (Către COLONEL.): Ați auzit? A spus „da”! Toți pentru unul și unul pentru toți. Ca în Cei trei mușchetari... Ați citit Cei trei mușchetari? COLONELUL (Efort de amintire.): Cu niște cai, cu niște, niște... GARDIANUL (Jubilând.): A citit-o! CĂLĂUL: Da, da! Cu mulți cai. Mai povestiți. Nu e totul pierdut... COLONELUL (Molatic.): Ce păcat că nu ne-am întâlnit mai din timp... Am fi putut sta cu picioarele în apă... toți... Ne-am fi gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
apropiindu-se de buza gropii.): Asta ar fi prea de tot. (Ascultă încordat.) GRUBI (Se târăște până la marginea gropii.): Se aude, se aude! BRUNO: Nu aud nimic... BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Fii atent! (Începe să fredoneze, bătând măsura.) Laa-laa-laa... la-la... GRUBI (Jubilând.): Se aude, Bruno! Se aude! înseamnă că am reușit. BĂRBATUL CU TOMBERONUL ( Aruncând și restul gunoiului în groapă.): Na! Na! Ați făcut treabă bună, mă! Hi-hi! Laa... la-la-la... BRUNO (Receptând muzica și luminându-se la față pe măsură ce aceasta crește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Iluminat.): Cum? A cântat? GRUBI: A cântat. OMUL CU SACAUA: Cât? GRUBI (Enervat.): Cât! Cât! A cântat... BRUNO: A cântat puțin, da’ a cântat... OMUL CU SACAUA: A cântat măcar un minut? BRUNO: Cred că a cântat... OMUL CU SACAUA (Jubilând.): Fraților! M-ați salvat! Asta-nseamnă că pot să iau apă! BRUNO: Ia. GRUBI: Ia și tu mai dintr-o parte... (Îi arată.) Vezi? În partea aia a cântat mai tare. OMUL CU SACAUA: Ce minune! Ați făcut treabă bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ei nu știu și că toată chestia e foarte simplă... că dacă ar ști și-ar vedea de treabă... Că-și scot ochii unul altuia fără să știe și că de acu o să călcăm pe ochi... INAMICUL (Trage o dușcă, jubilează.): Da! Da! PARASCHIV (În transă.): Mai zice că dacă noi ne ducem pe jos... așa... cu trompeta subsuoară... ei or să ne vadă și or să înțeleagă... Și că ei nu știu nici să miroasă o floare... Că au una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
succintele dări de seamă asupra misiunilor Centrului, de genul celei dedicate asasinării lui Alexandru cel Mare, pe care mi-o livrase Eveline. Nici ele nu erau de lepădat, până la urmă. Suspectându-mă de păcatul trufiei, trebuie să recunosc că am jubilat din nou, constatând că nu puține figurau În rândul evenimentelor de care mă ocupasem și eu În buclucașul studiu despre pseudoaccidentele istoriei. Acum Începeam să-i Înțeleg oarecum pe centromani: coincidențele erau frapante și, cu un pic de imaginație, puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fluturi, de parcă o piază rea s-ar fi abătut asupra coastei adriatice, făcând invizibile „lepidele“ (după cum se exprimă argotic unii dintre noi). Exact așa s-ar putea simți Într-o bună zi un entomolog, când tropăind alături de un botanist ce jubilează, deja fără cască pe cap, În mijlocul hidoasei flore a unei planete paralele, n-ar zări absolut nici o insectă; tot așa (ca o bizară dovadă a bizarului fapt că ori de câte ori este posibil, peisajul primei noastre copilării este folosit de un regizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
coborî pleoapele. Inginerul intră zâmbind. ― Gentlemeni, drumul e liber! Cine merge cu mine? ― Eu. Scarlat stă de caraulă. ― Perfect. ― Ah! Tresăriră toți. Omul își izbea fruntea și obrajii cu palmele. Ionescu îi prinse mâna. ― Ce s-a întîmplat? ― Fluturele! Dascălu jubila, continuând să se pălmuiască. A sosit fluturele meu albastru! I-am simțit aripile. ― Slavă Domnului, oftă Nucii Scarlat. Vezi numai să nu-l omori. Melania Lupu era atentă, dar nu desluși nici un cuvânt din șoaptele celor trei. Inginerul și Scarlat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
exclamînd de unul singur : „Da, da, așa e ! Da, bineînțeles !”. Motivul bucuriei mele nestăpînite îl constituia o operațiune cît se poate de abstractă și academică, în aparență, pe care am putea-o numi, pe scurt, periodizare istorică. Ce-i de jubilat la așa ceva ? vă puteți întreba. Ei bine, este ! Urmărind avatarurile temei sale, materializată în planuri, construcții și politici urbane, autoarea (Adriana Diaconu) trecea cu un firesc fermecător peste epoci, perioade și evenimente, demonstrînd cît se poate de convingător continuități acolo
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sportivii. Minciuna pare înscrisă în codul genetic al omului. Discursurile funebre sunt o dovadă că îi lingușim și pe cei morți. Întotdeauna vor exista corbi cu alergie la zăpadă. S - au schimbat radical mentalitățile fetelor. Nu și ale mamelor. Sirenele jubilează. Nu mai există nici un Ulise care să le reziste. De când e lumea lume, diriguitorii nu se țin de cuvânt, ci de scaun. Mulți tineri de astăzi tind să devină niște banali subalterni ai sexului. Pe scriitori nu - i vând numai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
biserica. Din crâșmă, coboară într-o pivniță, unde îl întâmpină un „gentleman” păzit de două namile îmbrăcate în negru și cu pistoale la brâu. Aceștia se gratulau cu termenul „frate”, de unde adolescentul nerăbdător deduce că aceștia ar fi „francmasoni”. Șerban jubilează că a obținut așa de ușor drogurile jinduite. Într-adevăr, câteva luni este în culmea „perfecțiunii” și a „fericirii”. Stupefiantele sunt noul său dumnezeu. Numai că, la scurt timp, banii mamei se împuținează, iar narcomanul simte nevoia acută de cantități
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să-și ducă cu tact la împlinire propriile ordine. Era atent și precaut, dar detașat și liber de constrângeri totodată. Își trăia clipele de glorie în plin, adânc cufundate-n beția dulce a răzbunării lui iminente și imposibil de împiedicat. Jubila în tăcere, dar jubila! Într-un cuvânt, se simțea călare pe situație, stăpân absolut peste tot ce mișca acolo! În aceste momente, singurul lucru și cel mai evident, care urla cu putere în el, era numai nerăbdarea febrilă de a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
tot?! Ah, și eu care vedeam în a face rost de droguri un lucru atât de irealizabil și de fantezist... 168 Rareș Tiron Dar uite că m-am descurcat perfect admirabil. Pe scurt, veni, vidi, vici!1” Pur și simplu, jubila. „Într-adevăr, ce chestie interesantă!, își mai zise pe urmă. Da, recunosc că niciodată nu mă învăț minte cum trebuie! Întotdeauna sunt suficient de ambițios, încât să-mi stabilesc dinainte scopuri multe și mărețe și, totodată, suficient de inconștient, încât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
așază mâna pe creștet și... Cred, spun eu pe nerăsuflate, gândindu-mă că în curând voi arăta ca Vasile Fotea, vecinul nostru care a lucrat în mină și și-a uitat părul pe-acolo, cred că nea Toni știe... Ahaaaaa! jubilează directorul. Bănuiam eu că nu-i străină canalia de măgăria asta... Începe să fie aglomerație. Intră nea Toni. Are o figură de nedumerit de serviciu... Cum e, tovarășe Toni, cu javra Loly?... Bine, tovarășe director, își face veacul pe-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sfeșnicul de la picioarele lui nea Onuț. O ocazie ca asta nu putea fi ratată. După vreo zece minute, sfeșnicul fusese mutat, milimetru cu milimetru, sub geanta primului devotat. Lumânările aprinse își făceau treaba. Pitu, drăcosul Pitu, a prins mișcarea și jubila. Băieții cu periile, praful și filmătoarea tot mai munceau; ca și roboțelul. Deodată, unul dintre pălărioși țipă ca din gaură de șarpe: "Foc! Foc! Foc! Geanta cu documente!"... Devotatul sare ca din pușcă și aruncă geanta fumegândă... Toți rămân încremeniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
din geantă și el Întinse crema Într-un strat gros peste broasca ușii, lăsând doar o mică pată uscată. Începu să râdă ușor, pentru sine, și se aplecă aproape la nouăzeci de grade, cu ochii la Încuietoare. Ce mai broască, jubilă el În șoaptă, ce mai broască! — De ce ai nevoie de cremă? — Liniște, spuse el. E ca să nu se audă ce fac. Se Întoarse la soba rece și le făcu semn să se adune În jurul lui. — Broasca asta, le spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ministru, a Comisiei Senatoriale, acceptul țării unde ești trimis și apoi decretul Președintelui. În total, minimum 4-5 luni de zile. Continui jocul: Decretul să apară pînă la 1 ale lunii (un răgaz de 30 de zile). Sigur, se face. Individul jubilează. Mare politician. Mai marii săi l-au tras de urechi. Credeți că s-a lăsat? Nici vorbă. A căutat alt fraier și, din păcate, chiar a găsit. Te fac Președinte al CJ, a promis Parpanghel. Mîine îmi dau demisia. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
liber, unde oricum nu‑i nici urmă de libertate. Peisaje fade se întind în ploaie, nu li se văd limitele, dar acestea există totuși, și anume în capetele locuitorilor. Minți înguste au descoperit cei doi frați și în metropolă și jubilează fiindcă ei au depășit deja cu ceva timp în urmă aceste limite. S‑au năpustit cu dinții lor ascuțiți asupra cordonului ombilical vinețiu, ce‑i ținea legați de anumite locuri predestinate, și l‑au secționat. Urma de sânge li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
întotdeauna Dumnezeu a ținut cu împilatorii. Până nu s-a pus mâna pe armă, nimic nu s-a mișcat. In mod sigur, nu cu cădelnița s-au făcut revoluțiile. Sunt azi de Sfântul Dimitrie foarte mâhnit, când văd cum guvernanții jubilează și zâmbesc plini de încredere cu gândul la moțiunea de cenzură de mâine, în timp ce amărâții acestei țări în loc să-și ia coasele și topoarele în mâini și să se posteze la intrările Parlamentului, stau cu zilele la rând ca să vadă moaștele
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
pe comuniștii de la putere în frunte cu Dej și Petru Groza. Succedarea lui Ceaușescu în scaunul lui Dej, nu va schimba nimic pentru că nu e vorba de om, ci că sistemul pe care îl reprezintă este ucigător pentru nație. Comuniștii jubilează în 1962 că au încheiat colectivizarea, dar în rândul țăranilor “e jale mare, în câțiva ani s-a schimbat totul”. Pe bunicul l-au închis din nou trei ani, luându-i întreaga avere la colectiv. Observator atent, Fănel mărturisește că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]