575 matches
-
Visby în timpul după-amiezii. A venit cu avionul unei cunoștințe. De fapt e în vacanță dar "a vrut să profite de ocazie". Înlătură imediat toate temerile cu privire la o anchetă a poliției în accidentul lui Mr. Hornig. "Tot nu se mișcă nimic juma' de an și până atunci tipu' pleacă din țară". Nu riscăm nici măcar să-i plătim o despăgubire pentru accident de muncă, mai mult ca sigur că Mr. H, ca străin, nu știe ce drepturi are. Gård a stat șapte ore
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
în pene, directorul. -,,Trebuie să își țină el nasul și gura acoperite...!? sosi imediat răspunsul gâtuit de emoție și teamă. Se mai rățoi, țanțoș și parcă în glumă deși nu era...deloc un glumeț. -,,Păi nu mai avem...’’, răspunse cu juma' de gură drăgălașa brunetă ce îmi luase sânge după mai multe tentative nereușite. Tremură toată și mă privește de parcă eu aș fi vinovat cu ceva. Cealaltă tăcea pământ. Doamna Mari părăsise subtil mica încăpere și asista de undeva din penumbră
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Ochii Îi avea căprui și cu o lucire neobișnuită, de parcă din spatele lor ar fi sclipit niște puncte luminoase. Lumina din cameră scînteia În punctele luminoase din ochii lui ca-ntr-un opal. - CÎtă ai?, m-a-ntrebat. - Șapteș’cinci de sirete de juma’ de dram. - Prețul normal e doi dolari gramul, dar siretele fac ceva mai puțin. Oamenii caută tablete. Siretele-alea au prea multă apă și tre’ să le storci și să prepari substanța. A făcut o pauză și chipul i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
un balot de lucernă. Fumătorii de iarbă nu sînt ca trăgătorii de marfă. Un trăgător Îți dă banii, Își ia marfa și-o taie. Dar fumătorii nu procedează așa. Se-așteaptă ca dealerul să le facă atmosferă și să clămpăne juma’ de oră ca să vîndă iarbă de doi dolari. Dacă treci direct la obiect, zic că ești un „nasol”. În fapt, un dealer nu tre’ să se dea-n fapt și să-și zică dealer. Nu, el doar face rost pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
un sfanț. Era mereu pe cale să primească bani de la mătușă sau de la soacră sau de la altcineva. Își susținea poveștile cu scrisori și telegrame. A devenit o pacoste aproape la fel de mare ca Gene Doolie. Alt client permanent era Marvin, chelner cu juma’ de normă Într-un club de noapte din Village. Era tot timpul neras și avea un aspect mizerabil. Purta o singură cămașă, pe care și-o spăla cam la o săptămînă și o usca pe calorifer. Ca să pună capac, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
iarbă și făcea din cînd În cînd și pe dealerul. Mă Întrebase ce preț are o iarbă ca lumea la New Orleans. Eu l-am Întrebat pe Pat, care mi-a indicat un preț orientativ de patruzeci de dolari la juma’ de kil. În scrisoarea de pe masă amicul făcea referire la cotația de patruzeci de dolari și spunea că vrea niște iarbă la banii ăștia. Întîi am crezut că n-o să ia-n seamă scrisoarea. Erau de la brigada Furturi de Mașini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
În Mexic, i-am dat treizeci de miligrame de morfină și l-a prins imediat. Îmi Închipui că marfa pe care-o vînd ăia acum În State e Îndoită la sînge. După asta trecea-n fiecare zi și-mi cerea „juma’ de doză”. Sau cerșea marfă de la Ike Bătrînu’, care nu putea refuza pe nimeni În sevraj. I-am zis lui Ike să i-o taie și i-am explicat lui Cash că eu nu eram băgat În combinații cu marfă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ca pasărea cerului în mijlocul careului advers, în minutul 82. Și pentru ca partida să aibă ceva memorabil că, vorba aia, suntem în Sâmbăta Mare, în ultimul minut Edi Tismănaru a cadorisit publicul băcăuan cu ratarea campionatului, trimițând balonul paralel cu poarta de la juma’ de metru !!! Una peste alta, victorie fără dubii a Bacăului în fața vecinei de clasament în urma unui meci ca vremea de afară: călduț. FCM BACĂU: Manea - Mihălăchioaie, Carnariu, Vajou (min. 46 Adăscăliței), Dobârceanu - Răduțoiu (min. 38 Tismănaru), Taban, Spiridon, Doboș - Câmpeanu
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
și ei în mediu. Relația lor cu mediul, câteva fotolii răsucite prin casă. Pentru că și mutările mobilei aveau o anume ciclicitate, ca și ritmurile naturii. De îndată am intrat pe ușă am auzit-o așadar pe Rodica beștelindu-l: - De juma’ de oră stai în colțul ăla! Adică nu avansa cu pusul gresiei și de la el avea pretenții. El o ignora, ca de obicei. Și când îl trimitea după țigări, seara la nouă-zece, la fel proceda. Așa zice Șefa, așa fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mintea încă tulbure, la primul stop au văzut o mare de oameni care se năpustea spre ei. Sau așa credeau ei. Că spre mașina lor venea puhoiul. Și normal că prima reacție a fost: bă, ăștia au aflat că avem juma’ de porc în portbagaj și vor să ne jefuiască. Așa era foamea de mare pe atunci. Lucrurile nu s-au schimbat prea tare, pentru că panica scriitorilor români care jinduiau la cârnații mei de povestea asta mi-a adus aminte. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fi înfăptuit un sacrilegiu. Și-ar fi bătut joc de unghia aia. Așa, el arată că ține cont de personalitatea ei. O tratează cu toată responsabilitatea. În picioare, avea niște șlapi. Distanța dintre cei doi șlapi - destul de mare. Peste o juma’ de metru, explicația venind din răscrăcărare. Omul stă ca un pașă. Ca vodă în lobodă. Iar între șlapi și mustață, îl găsim pe cetățeanul despre care povestim. Acolo se află el. Sub un trening mătăsos, lucios. Pe terasă, cea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cuișoare, sau lapte fierbinte cu franzelă albă pentru lumea mai calică, grăbită la treabă. și când vardistul cel blajin, ocrotitorul femeilor cu rele nă ra vuri din mahalaua noastră, Își lua gustarea de dimineață În mijlocul străzii, la post, cu o juma’ de pâine coltuc, caldă, În mie zul căreia băcanul din colț turna, galantonește, untdelemn gre cesc, sare și piper, și din care vardistul mușca, cu untdelem nul prelins pe mustăți și pe bărbie, de-mi lasă și astăzi gura apă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
oricum semăna ca două picături de apă cu ăla. Îngerul a venit înspre el tăcut și zâmbitor. L-a bătut pe umăr. S-a așezat și el pe trepte, alături. Cât era tovarășul Cameniță de zdrahon, pe lângă înger părea firav, juma de om, ce juma, pitic: îngerul era imens și era făcut din lumină. I-a cerut lui Cameniță, cu aerul cel mai firesc, un foc. Cameniță i-a dat, mirându-se în sinea lui că îngerul fumează și că știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
picături de apă cu ăla. Îngerul a venit înspre el tăcut și zâmbitor. L-a bătut pe umăr. S-a așezat și el pe trepte, alături. Cât era tovarășul Cameniță de zdrahon, pe lângă înger părea firav, juma de om, ce juma, pitic: îngerul era imens și era făcut din lumină. I-a cerut lui Cameniță, cu aerul cel mai firesc, un foc. Cameniță i-a dat, mirându-se în sinea lui că îngerul fumează și că știe să vorbească și vorbește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Înțelegea și, mai ales, Îl umplea de speranță. Odată ajunși acolo, șefii, manageri blonzi, eficienți și aroganți, ne-au spus, Într-o spaniolă stricată: „Acesta nu e un oraș turistic. Vă găsesc un ghid să vă facă un tur de juma’ de oră prin instalațiile din mină, apoi fiți buni și lăsați-ne În pace, că avem o grămadă de muncă.“ Se anunța o grevă. Ghidul, cățel credincios al șefilor yankei, ne-a spus, totuși: „Gringos tîmpiți, pierd mii de peso
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
o refuzaseră categoric, dar tovarășii sovietici țineau să știe cu orice chip („chipul uman” - glumi criticul de cinema) de ce n-o cumpărăm; nu insistaseră pentru Odessa cu Iliescu, aceea fusese demult, nu?, dar cu „Cehoslovacia ne-au bătut la cap juma’ de oră”, după expresia contabilului; oricât „tovarășul Vali le explica foarte clar”, ei nu și nu, „se întorceau la locul crimei” - aici le-am făcut un semn spre colțul tavanului - dar contabilul, într-un elan al demnității regăsite, formulă limpede
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
un milion de ori să facă rost de blugi și de adidași de la Galați și mi-a adus de la Fondul Plastic din București cureaua aia șmecheră și pantofii bulgărești... Ce-i drept, aici m-a muiat, e-adevărat că acum juma’ de an a venit cu o pereche de blugi stas, îi luase doamna Mariana de la vaporeni și am leșinat când i-am văzut. Apoi, când să-i pun pe mine, canci. Nu puteam nici să-i închei, de ziceai că
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și Cristi Puiu (în nr. 244). Amândouă sunt în priză directă și fără menajamente față de establishment-ul cinematografic. Radu Muntean mi s-a părut onest și obiectiv : a spus răspicat câteva lucruri de bun-simț pe care alții le spun cu juma de gură, pe la colțuri sau nu le spun deloc. Cristi Puiu a vorbit și el despre jalea din cinematografia noastră, dar personajul principal a fost Cristi Puiu și cum îl afectează această jale pe el, Cristi Puiu. Eu sunt un
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
m-ai văzut pe mine. Ar trebui să mă țin deoparte de femeile însărcinate... — Trebuie să mă duc la spital. Suze e albă ca varul. Toate femeile din familia noastră nasc repede. Mami m-a născut pe mine într-o juma de oră. — Juma de oră? Aproape scap telefonul din mână. Păi, ce mai stăm! Hai să mergem! Dar n-am geanta cu lucruri, n-am nimic cu mine. Și am nevoie de o groază de chestii... Își mușcă buza îngrijorată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pe mine. Ar trebui să mă țin deoparte de femeile însărcinate... — Trebuie să mă duc la spital. Suze e albă ca varul. Toate femeile din familia noastră nasc repede. Mami m-a născut pe mine într-o juma de oră. — Juma de oră? Aproape scap telefonul din mână. Păi, ce mai stăm! Hai să mergem! Dar n-am geanta cu lucruri, n-am nimic cu mine. Și am nevoie de o groază de chestii... Își mușcă buza îngrijorată. Să trec pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în dreptul unui burlan, descheiat la pantaloni. Pe obraz îi curgeau lacrimile șiroaie. Bineînțeles, absolventul s-a înspăimântat: - Ce e, dom’ profesor, vi-e rău? Cu ochii țintă la spuma care țâșnea din burlan, profesorul i-a răspuns: - Dom’le, de juma’ de oră mă piș și nu mai termin !... Soția, care era medic, nu coresponda cu dânsul. În locuința lor ușa de trecere era blocată cu cărți. Ștefan Cuciureanu își continua boema în odaia în care mânca, dormea și se spăla
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
de-a dreptul tonic să ne gîndim la Mondial în momentele în care ne vine să ne dăm arama pe față. Să ne amintim că pînă și un naționalist excesiv ca Gigi Becali, care merge cu o limuzină nemțească de juma’ de milion de euro și varsă lacrimi pentru România, și-a smuls din timpul dedicat simțirii patriotice pentru a vedea un meci de antologie precum Franța-Brazilia. iulie 2006 Țară, țară, vrem borfași! Emir Kusturica La Timișoara, Ștefan Grigorie e pălmuit
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
roșie. Zi-mi, ce-ai făcut aseară? B: Am jucat cărți. A: Hahahaha! [...] A: Stai, stai, lasă, lasă ăsta!. Liniște! (IVLRA: 242) ( amenințare: A: Și Vic spune: ești un cerșetor! Și el ...da...((rugător)) Aveți să-mi dați și mie juma de pîine? Și Vic: Da. ((rugător)) Și o temă la ce ne... B: Îmi plce de el. Cum adică? Stai un pic că mă enervez! Cum adică. o temă rezolvată? (IVLRA: 59) ( reproș: Stați putin, cum adică nu vedeți legătura
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
dimineața ne-au ținut acolo... Gardienii s-au schimbat din două-n două ore, ca să nu le fie frig, iar noi am stat de seara până dimineața, astfel Încât marea majoritate ne-am Îmbolnăvit... A doua zi, ne-a lăsat o juma’ de zi și după-masa ne-au scos iar la muncă... Dar zi de groază pot să spun c-a fost asta, de fapt, noaptea de 9 spre 10 februarie... Vă mai amintiți cum a fost cu eliberarea? În șase ani
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nici unul dintre maramureșeni nu și-o consumat mâncarea aia ce-o primit-o de-acasă de unul singur sau izolat! Toți Împreună: s-au făcut porțioare, așa, mici, cât o cutie de chibrituri, poate-o bucățică de slănină sau o juma’ de lingură de untură dintr-un recipient... era pus pe tavă și, când se servea masa, se suplimenta la fiecare. De-aia am zis că acest comportament al maramureșenilor nu l-am observat la nici un alt lot din toată țara
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]