745 matches
-
d-lor se vede că s-au temut că publicul nu va înțelege despre ce e vorba, n-au avut adică încrederea în talentul d-lor de a zugrăvi și atunci au alergat la indicii absolut concrete: Petrache Crap, Club junimist, Jochey Club, Scuza, etc. au făcut întocmai ca pictorul care simte nevoia de a scrie "Cal" sub tabloul în care a vroit să zugrăvească așa ceva. Eu cred că dacă ai găsit esențialul d-lui P.P. Carp (care ar fi "ridicolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
admira "deux". Apoi cetățenii în chestie vor putea reproșa, domnule președinte, și cu drept cuvânt, căci ei nu susțin o instituție pentru ca să fie insultați într-însa. Ia să ne închipuim însă, că d-lor ar fi priceput "ridicolul" și "grandomania" junimistă în politică și că ar fi creat un șef și sateliți așa cum sunt (în concepția d-lor) junimiștii. Ce ar fi urmat atunci? Iată ce: D-lor n-ar fi avut nevoie să aducă în scenă personagii reale, ci chintesențe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a suprimat, iar la întrebarea mea, în ziua apariției, a întrebat: „Era absolut necesar?”), e din septembrie, cel despre Cantemir e vechi, despre Pavel Dan, din 1967 (!), despre un tînăr poet, din 1968 și, restul, din vară, despre niște documente junimiste, din septembrie, ceea ce apare acum și vinerea viitoare, din octombrie! Pentru Ateneu, 11, voiam să scriu despre L. Blaga, ediția lui Mircea Popa. Dar la începutul lui noiembrie, cînd să trec să redactez, scandal la Iași cu antologia de poezie
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
credeam în stare!" -, "Bravo, ne-ați lăsat cu gura căscata" etc., ceea ce ne-a îndemnat să continuăm cu scrisul până li s-a duce gura la ureche! La Iași, am înlocuit reuniunile diplomatice cu cele literar-istorice, fiind prezent la întâlnirile "junimiste" de la Casa "Pogor", la lansările și expozițiile de la Casa "Mihai Eminescu" din Grădina "Copou" sau la alte "soarele" simandicoase. Încet, încet, lumea de aici, mai altfel decât "neoeuropenii" din Capitală, mai așezați, mai atenți, mai politicoși și, de ce n-aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de externe al Italiei, numirea agentului avea ca țel „consolidarea legăturilor de prietenie și bună Înțelegere care unesc România cu Italia”. După cele câteva luni petrecute la Roma, s-a Întors În țară intrând În parlament ca șef al grupării junimiste. Ca urmare a faptului că afacerea Strousberg ajunsese Într-un punct delicat, Carp a fost trimis din nou la Berlin, Începând cu luna mai 1875, pentru a negocia cu Bismarck, Bleiehroder și acționarii germani, reușind să obțină promisiunea acestora de
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
și Berlin, a venit să confirme spusele și convingerile lui. După câștigarea independenței, s-a mutat la București (1880), În casa socrului său, Ion Cantacuzino. În toamna acelui an, partizanii săi au demisionat din Partidul Conservator și au format gruparea junimistă sau carpistă, al cărei lider a devenit, elaborând un nou program politic - Era Nouă (1881), care trebuia să stea la baza dezvoltării României. În mai multe rânduri, I.C. Brătianu a căutat să-i atragă pe membrii acestei grupări la guvernare
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
noiembrie 1888 să dețină și funcția de ministru al Domeniilor. De la sfârșitul lui 1891, Carp a intrat În guvernul Lascăr Catargiu ca ministru al Domeniilor, fiind de fapt „adevăratul șef” al acestuia, având misiunea de a „pune În aplicare programul junimist”. Având numeroase preocupări de importanță majoră pentru soarta românilor din punct de vedere economic, social și politic, Carp a inspirat legea vânzărilor unor bunuri (terenuri) ale statului În loturi mici către țărani, legea minelor (1895), legea modificării tocmelilor agricole (1892-1893
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
fie numai pentru faptul că era opera adversarilor. În aceste condiții, era firesc ca reprezentanți Austro Ungariei și Germaniei la București să acorde o atenție deosebită evoluției guvernamentale. Neliniștea acestora a fost atenuată de faptul că În cele două cabinete junimiste, portofoliul externelor a fost ocupat de Petre P. Carp, care, În discursul din 28 martie 1888, a crezut de cuviință să spună că „guvernul actual este pentru politica germană, pe care a recunoscut-o și domnul Brătianu”. Contele Kalnoky Îl
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
utilitate, în alte condiții, o recunoaște. Romanul e naiv. N. Petrașcu a scris și critică, utilă numai în măsura în care documentează. El mai era și un admirator al lui Eminescu și un junimist, cum nu era Duiliu Zamfirescu. Alții vor ataca valorile junimiste pe față. Anghel Demetriescu (1847-1903) adulă pe Titu Maiorescu într-o compoziție savantă cu mare aparat critic (imitație după Lessing) și mari figuri clasice ("Ca Hector ce respingea pe Achei până la corăbiile lor" etc.). Asta îl îndreptăți să atace pe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
gol afară, Și totul repetat necontenit. Oraș ori sat, - netrebnice fermente, Aceleași în palate turbulente Și-n pașnicul colibelor azil. Oriunde truda fără de repaos... Și-n sfere vide: Astrul unutil, Perpetuând banalitatea-n haos. P. CERNA Părerea moștenită din cercurile junimiste că P. Cerna (1881-1913) ar fi un poet mare nu se poate susține. Cerna nu e în realitate decât un modest poet, trudnic, în luptă cu limba, conceptual, oratoric, având cu toate astea nota lui. Afectat de o iubire neprimită
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sub fanarioți și, după aceea, sub Regulamentul organic. Dionisie Eclesiarhul ne arată caznele pe care le îndurau țăranii sub domnii greci 2. Constantin Radovici din Golești 1 În cartea aceasta ă Buc., 1904î, dl Rădulescu-Motru vrea să justifice filozoficește atitudinea junimistă față cu liberalismul. Teza pe care vrea d-sa s-o dovedească e următoarea: Țara românească trebuia lăsată să se dezvolte normal; constituționalismul, formele de viață noi n-au fost necesare; din contra, au fost dăunătoare. Schimbările le-au făcut
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de simțiri - de unde atitudinea sa disprețuitoare și negativă 4 -, nu-mai un astfel de om putea deveni reprezentativ. N-am vorbit anume aci de C. Negruzzi și V. Alecsandri, pentru că unul, C. Negruzzi, deși a trăit în prima epocă, a fost junimist, iar celălalt, V. Alecsandri, n-a avut o atitudine bine hotărâtă, ceea ce, neputând fi arătat în treacăt, necesită un studiu special. 1 Vezi ce spune însuși Kogălniceanu, în A. D. Xenopol: M. Kogălni-ceanu, p. 9. 2 Cultura aceasta, spiritul critic, caracterul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
da sfaturi." (Critice, II, p. 396 și p. 386. Aforisme.) În "Convorbiri", zice Alecsandri (Scrisori, p. 64), e numai "critică și iar critică, și tot critică". Vezi și dl Panu ("Săptămîna", anul 1901, 6, și anul 1903, 49). VII Primul junimist: Costache Negruzii Costache Negruzzi a fost primul junimist. Mă voi încerca să dovedesc acest lucru. Junimismul a avut pretenția, cum am arătat aiurea 1 , că asistă, ca conștiință, la fenomenele politice, sociale și culturale și că le definește din punct
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
sociale, nici nu poate fi vorba de oglindirea realității, logica luptătorului e condiționată de scopul pe care-l urmărește, mintea sa este "advocatus diaboli". Și am arătat că, dacă în ideologia patruzecioptistă vorbește instinctul revoluționar, dorința de renovare, în ideologia junimistă vorbește instinctul reacționar, tendința de rezistență la inovațiuni. Și, în adevăr, junimistul este mai mult o stare sufletească vagă, un sentiment, decât o teorie bine definită. "Junimiștii" nu sunt toți acei care au făcut patre din societatea literară din Iași
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
1904. În legătură cu disputa Ibrăileanu-Rădulescu-Motru, a se vedea și vol. III din Scrisori către Ibrăileanu, Buc., Minerva, 1973. lei Bărnuțiu", în care "Junimea" întîmpină o serioasă rezistență, dl Maiorescu face apel la principiile de "umanitare și liberalism", principiile marii Revoluții Franceze. Junimiștilor nu le-a plăcut (acesta este cuvântul, căci teoretic n-au susținut-o; abia dacă dl Rădulescu-Motru e ceva mai clar) ca de aceste achiziții să se folosească masa cea mare a poporului român. Din această cauză - civilizația numai pentru
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cum să-și împlinească datoriile către cârmuirea care se îngrijește pentru binele lor ă idem !î, cum să se ferească de lene și de beție, și prin urmare cum să se facă buni gospodari"1, așadar, în germene, tot programul junimist: îmbunătățirea vieții materiale a păturilor de jos și oprirea lor de la o viață conștientă, care ar putea să le dezvolte spiritul de cercetare și de critică și deci să le dea acces la trebile statului. Deși om nou, civilizat, "european
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
șarjând însă ca și Alecsandri (care a fost puntea de trecere între școala veche critică și junimism), pentru că Negruzzi nu înțelegea fatalitatea fenomenului pe care îl zugrăvea, pentru că nu avea încredere în efectele civilizației introduse pe pământul românesc - pentru că era junimist. Acest critic în toată puterea cuvântului, acest fenomenalist în privința limbii, care nu admite îndreptări ori creațiuni de cuvinte după voința conștientă a cărturarilor, își caracterizează singur pozițiunea sa în mijlocul diferitelor curente din vremea lui în Scrisoarea a XVIII-a: " Cînd
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ca și dl Maiorescu 2 . Aș ieși din genul acestui studiu, dacă aș analiza mai amănunțit temperamentul acestui scriitor, pentru a arăta că tonul său, când atacă curentele adverse, mai ales literatura care nu-i place, e perfect acel ton "junimist", rece, sarcastic, că umorul său n-are notă simpatică, altruistă, bună, ca de pildă al lui A. Russo. Repet: zeflemismul a putut să iasă dintr-un umor ca al lui C. Negruzzi, și nu din unul ca al lui A
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și duelgiii, în sfârșit, triumfă (să ne aducem aminte cum Alecsandri se indigna pe la 1840 că ei n-au trecere în Moldova), Alecsandri, nemulțumit, îi caricaturizează, le ridiculizează lupta și triumful. Acum se vede clar că tendința, să-i zicem, "junimistă" (în înțelesul ce am dat cuvântului când am vorbit de C. Negruzzi), e mai puternică în el decât tendința cealaltă. Și cu cât trece vremea, cu cât Alecsandri îmbătrînește și cu cât dorințele patruzecioptiștilor se îndeplinesc, creând o societate în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Alecsandri nu se mai simte ca-n pădure și în care meritele-i sunt recunoscute (pe la 1840 se plângea, cum am văzut, că bonjuriștii sunt aruncați aci, în barbaria orientală și că meritele lor nu sunt recunoscute), cu atât tendința junimistă din el crește în dauna celeilalte: acum, societatea românească îi acordase lui și clasei sale tot ce dorise; era vorba să se acorde și mulțimii, și atunci el începe să ridiculizeze pe partizanii drepturilor mulțimii: junimismul este, cum am mai
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
realizat renașterea partidului socialist, după 1906, reconstituit fiind în 1910. Dar Ibrăileanu ignora aceste realități modificate și își nutrea în 1908-1909 aprecierile despre mișcarea socialistă pe prevederile programatice din 1885. Cât privește alăturarea socialismului pe același plan ideologic cu conservatorismul junimist eroarea nu e mai puțin evidentă. Dar despre aceasta nu mai insistăm aici, invitând cititorul interesat spre notele noastre de la paginile 115, 187. În Ianus Galuscus, alt tip din Rusaliile, Alecsandri a ridiculizat pe democratul în alt ipostaz, în ipostazul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
tinerii francezi și nemți, bonjuriștii și duelgiii erau chemați a începe și a urma fără descurajare solia lor civilizătoare". (Proză, p. 557.) ă Nicolae Bălcescu î 2 ă...î (Scrisori, p. 220, 231) 3 Teatru, I, p. XXV. numai tendința junimistă, care, necombătută de cealaltă, se accentuează din ce în ce. Rar acest om va mai scoate accentele de altădată: în Ginta latină, în Ostașii noștri, unde zice: "Am văzut visul cu ochii", adică visul de patruzecioptist 1 . * În celelalte privințe
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cum se vede, în faza întîi e, ca și în privința limbii, comprehensiv, conștient de nevoile momentului, el își apără "sărăcia și nevoile și neamul" și, încă o dată, nu privește lucrurile de la "nivelul secolului al XIX-lea"... În faza a doua, junimistă, nu că dezvoltă cine știe ce idei contrare celor din faza întîi, dar nu mai găsim nimic din acele idei și simțim bine că, dacă încă poate tot ar face caz de condiția etică a operei de artă, în orice caz, nu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
critică de frazeologia filozofiei de stat germane, ajungem la concluzia că Eminescu a făcut procesul noii organizații politico-sociale în numele intereselor acelor clase, deși, la o privire superficială, s-ar părea că Eminescu este un junimist care duce la extrem critica junimistă. În realitate, junimiștii au criticat o organizare politică, și critica lor a avut ca principiu, ca punct de plecare, interesele boierimii amenințate în viitor de cître liberalism, pe când critica lui Eminescu, pe lângă critica anomaliilor politice, făcută din punct de vedere
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
organizare politică, și critica lor a avut ca principiu, ca punct de plecare, interesele boierimii amenințate în viitor de cître liberalism, pe când critica lui Eminescu, pe lângă critica anomaliilor politice, făcută din punct de vedere reacționar (și într-aceasta el e junimist), a fost mai cu seamă critica unei organizări sociale, din punctul de vedere al intereselor claselor de jos, al claselor vechi, "pozitive", cum le zice Eminescu (și aici nu mai e junimist). Vom dovedi aceste lucruri. În privința problemelor sociale, Eminescu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]