758 matches
-
de a savura "licorile negre ale păcatului" (sintagma este a lui Marcel Raymond, privitoare la patronalul Baudelaire). Autodamnarea d-sale atinge cote aparent jenante: "În secolul douăzeci și unu nu vreau să pătrund. Rămîn ce am fost și ieri și alaltăieri - un junimist". Sau chair stridente: "Mă simt mai aproape de omul cavernelor decît de Radu Petrescu sau Adrian Marino. Îmi lipsește respectul pentru cultură. Citesc o carte cum ai suge un os. După aceea, o arunc. O arunc chiar la propriu de cînd
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
să deosebească valorile de non-valori, ci și cum să le substituie pe cele din urmă celor dintîi. Inatacabilul gust e liber a-și satisface orice capriciu ori interes". O vinovăție nespus de grea apasă astfel pe umerii de umbră ai junimistului: "Dacă Ibrăileanu face din Vlahuță un scriitor de prim rang, gustul e de vină; dacă Mihail Dragomirescu identifică în Panait Cerna un mare poet, iar Lovinescu vede în Eftimiu un mare dramaturg, răspunderea este tot a gustului". Așadar a sărmanului
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
dl Șiulea. De la Ibrăileanu, pentru care Maiorescu era un "reacționar" cu puseuri "liberale", trecînd prin Lovinescu, sigur și el de criticismul reacționar maiorescian și pînă la Adrian Marino, care-i descinde pe Nae Ionescu și pe emulii săi din doctrinarul junimist, toți comentatorii s-au lovit de dificultatea de a împăca proeuropenismul lui Maiorescu, încrederea lui în civilizația nouă, liberală, cu un presupus paseism, cu o foarte retrogradă idee despre adoptarea de către români a formelor occidentale. A doua considerație se referă
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
și, cu sau fără aprobarea noastră, e locul său cel mai potrivit. S-ar putea chiar zice că, între companioni, este cel mai temperat. Dar un ingenios care l-a făcut și promotor al spiritului critic în cultura românească, "primul junimist", cum l-a numit G.Ibrăileanu într-un moment de fericită inspirație. În această privință, Negruzzi se apropie mai mult de Maiorescu decât de prietenul său Russo, prin critica formelor fără fond. Nu mai puțin analogia se bazează pe temperament
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
semnalează complex alcătuirea unei demonstrații. Sub emblema libertății de apreciere a operei lui Ioan Slavici își pune Eugen Simion determinarea personalității omului, în perspectiva istoriei, a fragilității construcțiilor critice, a revendicărilor și a semnificațiilor estetice. El caută justificare a entuziasmului junimiștilor, reține ca valabile, patru praguri în receptarea operei lui Slavici, de-a lungul timpului, însoțește cu exemple enumerarea citatelor, culese din referințele critice, pentru a exprima direct în logica alcătuirilor personalității scriitorului intervenind cu implicații teoretice pentru a-și susține
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
alții, protectorul poetului Titu Maiorescu, prietenii săi Slavici și Simțion. De ce trebuia eliminat Eminescu din viața publică? Pur și simplu pentru că publicistul Eminescu se depărtase pînă la negațiune hotărîtă de politica junimistă privind aderarea României la Tripla Alianță (preconizată de junimiști în colaborare perfectă cu liberalii și cu suveranul) care, împotrivindu-se, se înscrisese în Societatea "Carpații" ce năzuia eliberarea Transilvaniei de sub habsburgi, inclusiv prin forța armelor. Să admit, pentru o clipă, că așa ar fi stat lucrurile. Întrebarea e de ce
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
Cronicar Lista lui Pleșu În CONVORBIRI LITERARE din octombrie, dl. Liviu Papuc ne reamintește, în legătură cu disputele recente pe tema "legii Pruteanu", un savuros episod din vremea cînd junimistul Vasile Pogor, unicul "franțuz" din societatea ieșeană, era primar la Iași. Istoria este preluată din C. Săteanu. Legea Pogor (valabilă însă doar pentru Iași), cunoscută în epocă drept "legea marxismului", îi obliga pe negustorii care aveau magazine să le traducă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14585_a_15910]
-
în retragere cu mișcări retractate, gata să se arunce. Caricaturile timpului (din Facla, de pildă - n.m.) l-au fixat în această poziție de câne rău ce păzește casa de hoți dar și de vizitatorii blajini. Cave Filipescu!”. Ajunge, spre bătrânețe, junimist de circumstanță, pentru ca apoi să se despartă, în chestiuni politice, de vechii prieteni. Citim, în articolele lui pe care le antologhează Lovinescu, despre un Eminescu ancorat în politică și despre un Maiorescu asemenea. Așadar, trăgând literatura spre preocupările de obște
Fiii risipitori by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4933_a_6258]
-
să-i contureze pregnant făptura. Primul o face N. A. BOGDAN, în necrologul apărut la câteva zile după înmormântare, susținând că lumea Iașului îl remarcase mai întâi ca „orator iubit și popular” prin adunări electorale, unde trecea ca „vajnic adversar al junimiștilor”, după care Eminescu a văzut în el un talent „neinfluențat de valurile civilizației” și l-a dus la întrunirile literare de la „Junimea”. Menționează primul că datorită intervenției sale la primarul Pogor teatrul de păpuși a lui Hanganu a primit permisiunea
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
Cel dintâi comentariu critic la un roman de anticipație se regăsește în prefața la Castelul din Carpați (Sibiu, 1897) și îi aparține lui Elie Dăianu (1868-1956). De altminteri, Jules Verne va sta și la originea sistemului de estetică pozitivă a junimistului George Panu, formulat în 1874. Paradoxal, deși critica a fost cu câțiva pași înaintea ficțiunii, ele nu își mai împart astăzi soarta. Căci dacă numărul scriitorilor se înmulțește și calitatea literaturii acestora nu poate fi contestată, ,oficiul critic practică simultan
Istoria anticipatiei românesti by Bogdan Miahi Dascălu () [Corola-journal/Journalistic/7870_a_9195]
-
instituțiilor democratice, introduse de revoluția din 1848". Se afirma ritos că "Eminescu nu suferă despotismul lui Titu Maiorescu și nu aprobă sentințele lui "ocrotitoare". În momentele de necaz, poetul își da sama de starea de inferioritate în care îl țineau junimiștii". De asemenea, se sublinia faptul de o scăzută relevanță, însă pus sub lupă, că Ion Creangă, după ce și-a tipărit cvasiintegral opera în "conservatoarea" publicație Convorbiri literare, către sfîrșitul vieții "colaborează la revista progresistă Contemporanul". Enciclopedia Literatura și arta Moldovei
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
Sovietică Moldovenească: "În critica și istoria literară sovietico-moldovenească este ciudată atitudinea negativă în aprecierea acestei mișcări literar-culturale și a mentorului ei, atitudine neschimbată și astăzi, venind într-o absolută contradicție cu felul în care, începînd cu anii șaizeci, sînt evaluați junimiștii în România". De ce am făcut această introducere? Pentru faptul că antologia pe care o comentăm este axată pe poeții "minori" ai Junimii sau aflați în cîmpul de influență al faimoasei societăți: Anton Naum, Vasile Pogor, Ioan Ianov, Nicolae Nicoleanu, Nicolai
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
nu mai puțin decît pentru premiul Academiei, cu "poema epică", intitulată redundant Șoimii de la Războieni, ni se oferă meritate aprecieri caustice: Deși uitat de dicționare, de enciclopedii și chiar de unele istorii ale literaturii, Ioan S. Nenițescu este probabil unicul junimist minor cunoscut și azi maselor. Lipsa aproape totală de har și - ca o desfidere a logicii estetice elementare - notorietatea de care se bucură peste secol fac din el o ciudățenie a literaturii. Paradoxala sa glorie (găsiți un alt sinonim dacă
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
supuși unei carantine morale, iar eventuala lor bună-credință e dintru-nceput suspendată. Intuind o atare dificultate, Sorin Lavric încearcă s-o rezolve conciliant în concluzia cronicii sale (din nr. 10 al revistei noastre), definindu-l pe memorialist ca pe un „junimist autentic”. Nu zic că Panu n-a empatizat cu Junimea. I-a dedicat în fond două volume consistente. Numai că, punând în balanță cei trei ani ai săi (atât cât s-a manifestat de drept ca un discipol al lui
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
în acela al unui anume impact greu de reprimat. Poetul părea el însuși transportat în alte epoci, scrie memorialistul printre rânduri, dădea chiar impresia că a devenit nici mai mult, nici mai puțin decât un avatar al lui Dionis. Ca și cum junimiștii n-ar fi asistat la o lectură de cenaclu, ci la un adevărat performance în care metempsihoza se produce nu numai în text, dar și aievea, în timp real. Scena capătă proporții de epifanie pe care condeiul memorialistului o surprinde
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
în 1907, membru al înaltului for în 1918), dar l-a și ancorat în siajul unui paseism tradiționalist ce îl va înstrăina complet, după 1918, de actualitatea literaturii noastre. Căci, în 1890, Convorbiri literare nu mai era deloc publicația clasicilor junimiști, ci începea să devină o revistă bătrânicioasă și osificată, în care literatura autentică își făcea tot mai rar apariția. Capitolul de Schițe și nuvele ne oferă, cu toate acestea, și o mică surpriză, dacă pot spune așa. Este vorba despre
O recuperare exemplară by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5667_a_6992]
-
ar trebui izgoniți din rîndul lumii. Poate că alandala aceasta de întîlniri mai mult între ei decât și cu massele de cititori a creat un soi de melanj între adevărații scriitori, puțini la număr, și falșii scriitori, caracuda, cum spuneau junimiștii, o coabitare emulativă pentru cei din urmă și plină de lihtis și nonsens pentru primii, încît cel la care, din întîmplare, a ajuns o carte proastă, o aruncă și nu mai întinde mîna a doua oară, din prejudecată, după o
Scriitorii, între anatemî și vip by Gelu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/10086_a_11411]
-
măsură cu plăcerea pe care ne-o fac textele din „Cațavencii”. Cam tot ce am descoperit oarecum general valabil au fost versuri ca următoarele, care critică „spurcata împreunare” dintre takiști și liberali din 1911: „E un incest împreunarea/ Nababului cu junimiștii...” Asta fiindcă avem și noi parte de „spurcate împreunări” politice. Sau o satiră antiliberală de la 1914: „Partidul nostru este tare,/ Căci el se reazemă pe lei./ De ce să ne trudim atâta/ Când azi cu mia și cu suta/ Mobilizezi pe
Lirică electorală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5070_a_6395]
-
subțire, superior prin cunoaștere, ascuțit ca o lamă, asigurându-și tot timpul o distanțare salubră. Așezând criticismul junimist în contextul european al filiațiilor și influențelor, Cornel Moraru își păstrează vigilența remarcând, de exemplu, că “în ciuda negației vehemente a trecutului imediat, junimiștii sunt în realitate conservatori”, spre deosebire de alte grupări europene. Pe de altă parte, observă cu finețe și discernământ elemenele contradictorii ale programului mișcării: “Junimiștii au obsesia unui nou început în cultura română, iar programul lor inițial exprima această atitudine intelectuală iconoclastă
Eterna reîntoarcere la Maiorescu by Nicoleta Sălcu () [Corola-journal/Journalistic/12925_a_14250]
-
și influențelor, Cornel Moraru își păstrează vigilența remarcând, de exemplu, că “în ciuda negației vehemente a trecutului imediat, junimiștii sunt în realitate conservatori”, spre deosebire de alte grupări europene. Pe de altă parte, observă cu finețe și discernământ elemenele contradictorii ale programului mișcării: “Junimiștii au obsesia unui nou început în cultura română, iar programul lor inițial exprima această atitudine intelectuală iconoclastă, dar - surprinzător - într-un spirit pragmatic, așezat și coerent în cele mai mici detalii ale unei acțiuni culturale pozitive de bătaie lungă. Aceasta
Eterna reîntoarcere la Maiorescu by Nicoleta Sălcu () [Corola-journal/Journalistic/12925_a_14250]
-
unde citește în 1886 nuvela Trubadurul nu-l împiedică, un an mai tîrziu, să intre în redacția României noi, condusă de B.P. Hasdeu. De aici lansează polemici, nu întotdeauna fondate, de exemplu pe tema "străinismului" ce ar fi emanat de la junimiștii lui T. Maiorescu. Cu mentorul Junimii, Delavrancea mai avusese și alte încleștări de opinie, relativ dure. Însă astăzi, pusă sub lupa obiectivării detașate, relația lor rămîne una pur conjuncturală, căci este greu să nu vezi, chiar și printre rîndurile discursului
APRILIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14010_a_15335]
-
continuare, ne va exaspera pe cîteva zeci de pagini cu un nesărat pseudo-basm pe tema vînătorii. Deși fraza lui Odobescu, extrem de construită în esența ei, e formată din cele mai ciudate elemente lexicale, ea corespundea totuși, în ecou, idealului estetic junimist: se încadra în mod evident unui stil "serios", bine dominat de autor, fără patetisme romantice, era destinată doar oamenilor cultivați. Ponderea, varietatea lexicală, proprietatea termenilor, eleganța sintactică reprezentau exact ceea ce Maiorescu dorise să instaureze în cultura română. Fără să fi
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
logia Bucureștilor în literatură și evocări. Cele mai tari fragmente din literatura noastră de călătorie. Ori din memorialistica anilor de studiu: ar fi minunat să vadă ju ni mea de azi cum s-au copt la universitățile apusene pa șoptiștii, junimiștii, criterioniștii. Și optzeciștii... după 1989. Ți-ai găsit! Să vă spună editorii de la Curtea Veche cât au pătimit cu Copyro-ul - instituție specializată în infarctul și albitul părului redacțional - când am alcătuit antologia De la coroana regală la Cercul polar ! Numai ce
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
P. Carp. Viciile modernizării vor fi sesizate mai întâi de scriitori (Negruzzi, Russo, Alecsandri, Maiorescu, Caragiale, Eminescu), apoi de economiști (I. Ghica, D. P. Marțian, Th. Rosetti) 4) și în cele din urmă de politicienii din întreg spectrul (liberali, conservatori, junimiști și socialiști). Dintre toți, mai liberi în opțiuni dar și mai puțin eficienți, cel puțin în durata scurtă, se vor dovedi scriitorii. Chiar dacă apropiați, nu însă și înfeudați zonei de interes a conservatorilor, Eminescu și Caragiale se detașează în peisajul
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
Ion Vartic, Ioana Pârvulescu și Dan C. Mihăilescu, interpretarea s-a îndepărtat considerabil atât de perspectiva clasică impusă de Șerban Cioculescu, cât și de cea tendențioasă (cuprinsă în formula „realismului critic”), din anii ’50. Caragiale nu mai este, acum, doar junimistul care, în piesele și prozele sale scurte, construiește o lume românească în care formele plutesc la înălțime, fără legătură cu fondul, și cu atât mai puțin „criticul burghezo-moșierimii”. Nu la fel de mult au progresat cercetările privindu-l pe omul Caragiale, capitol
Caragiale Revizitat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2695_a_4020]