754 matches
-
cele 9600 de cuvinte (plagiate) ale Manifestului Comunist, unde este statuată lupta de clasă, dictatura proletariatului și fericirea veșnică a celor sărmani, În contra socialismului demontează pas cu pas minciunile bine mascate ale acestuia, evidențiind pericolele rezultate din instaurarea puterii comuniste. Junimiștii, și cu atît mai clar mentorul Junimii, erau conștienți de pericolele comunizării asupra vieții spirituale, materiale și, nu în ultimul rînd, naționale. Traducerea și apoi publicarea de către Titu Maiorescu în două ediții, la zece ani distanță, a eseului spencerian denotă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
între care evocarea unor personalități s-a dovedit cît se poate de prolifică. Între cei pe care pana lui i-a zugrăvit cu obiectivitate, dar nu lipsită de patima unor principii de la care refuza să abdice, s-au aflat: Un junimist antisemit A.C. Cuza (1956), Poezie și politică Octavian Goga (1956), Un singuratic: C. Stere (1956), Nicolae Iorga (1957) etc. Pe toți cei evocați, Pamfil Șeicaru i-a cunoscut îndeaproape, a fost cu ei, mai mult sau mai puțin, prieten, evocările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și neplăcut. E adevărat că lectorii sau foștii noștri lectori, ca și intelectualii de diverse formații și răspândiți pe Întreg teritoriul României, au toate motivele să se simtă dezorientați. Timp de aproape o sută de ani, de la pașoptiștii munteni și junimiștii ieșeni, când marii și luminații boieri se amestecau cu vârfurile scriitorimii, „lumea” privea spre aceștia și aștepta de la ei semnele valorii și ale căii de urmat. România a fost „gândită” și „construită” de marii boieri - unii dintre ei! - și de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să-l am, aș fi putut fi deputat, senator, consilier etc., am preferat să-mi urmez vocația. Dacă aș intra în politică, nu aș participa la alegeri decât pe liste uninominale și aș susține o doctrină liberal-conservatoare cam cum practicau junimiștii. Am scris și argumentat că Eminescu, prin opera politică, se afirmă ca un liberal-conservator și nu ca un reacționar, cum îl definea E. Lovinescu, unul ce ar fi vrut să ne întoarcă la vremea pârcălabilor. Un posibil mobil ar fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tineri alergând (fugind?). Nimerindu-te tu, vechi și bun prieten, în spațiul muzeal de la Casa "Pogor", aflându-se acolo și tânăra poetă, elevă de liceu, Irina Andone, l-am rugat pe C. L. Rusu să vă fotografieze alergând pe aleea junimiștilor de odinioară. Discopatiile mele (rezultat al unui stagiu militar cumplit, cu durata 1 an și 4 luni!) se relaxau, un pic cinic, văzând cum nașul vă tot fugărea în deal și în vale, pe voi, frumoșii poeți ai primăverii noastre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a culturii noastre clarificarea și asimilarea regulilor de scriere corectă în limba română. Nu era desigur în intenția să de a se angaja într-o dezbatere răsunătoare de idei, în genul și de anvergură celei declanșate de Maiorescu și de junimiști, ci de a iniția un model pedagogic concret de acțiune prin care să fie înlăturata predarea - învățarea defectuasă a limbii materne în școală. Trebuia început cu reconsiderarea modului în care se făcea predarea /învățarea scris-cititului. Aici persistau încă metodele străvechi
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
găsim în curând la Institutul de Sănătate (Casa de sănătate) Ober Döbling din Viena, de unde iese (nu știm data) refăcut, dar cu oarecare dispoziții de aspect depresiv. Despre această sanatorizare nu avem documente cu excepția unor liste de subscripții ale unor junimiști și a unor referințe despre câteva conferințe ale lui Alecsandri, cu ocazia reprezentării operei "Fântâna Blanduziei", spectacole în folosul lui Eminescu, internat pe atunci (1883 septembrie-octombrie) la Viena. Acest episod medical, reconstituit indirect din acte fără conținut medical, este suficient
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
într-o suită de imagini cu amplă deschidere spre simbol și mit. Primul act ni-l înfățișează pe tânărul Eminescu, obosit și bolnav, aflat la Floreasca (de fapt Florești, o localitate din vecinătatea vestitei Câmpii de la Rovine unde, grație juristului junimist Mandrea, și-a petrecut, la conacul acestuia, două luni de vară în anul 1878, lucrând lejer la traducerea primului volum de documente Hurmuzachi și plimbându-se reconfortat printr-o natură mirifică înconjurătoare) încredințat că "aerul de aici și căldura sufletească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
la 23 februarie 1888, ia cuvântul în legătură cu votarea unei pensii viagere de 250 lei lunar lui Mihai Eminescu; vezi Discursuri parlamentare junimiste, ediție de Liviu Papuc, Iași, 2000, p. 74-76). Față de alți oameni politici care și-au scris memoriile, clasicul junimist se deosebește de un C. A. Rosetti, sau C. Argetoianu, spre exemplu, apropiindu-se mai mult de Nicolae Iorga, în sensul că el se înfățișează și în această parte a operei sale ca scriitor. Narațiunea, portretele personajelor, oralitatea alternând cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ținute în casa lui Vasile Pogor. Din acest an, Nicolae Gane, ca și G. Panu și A. D. Xenopol, trece în tabăra partidului național-liberal, pe care-l sprijină până la sfârșitul carierei sale politice ceea ce i-a atras critici severe din partea unor junimiști, între care Titu Maiorescu (cf. Istoria contemporană a României, București, 1925, pp. 181, 198, 218, 235). Deputat în Constituantă, Gane este ales într-o comisie însărcinată cu redactarea proiectului de modificare a Constituției. 1884. Publică în Convorbiri poezii: Vis de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
României, București, 1925, pp. 181, 198, 218, 235). Deputat în Constituantă, Gane este ales într-o comisie însărcinată cu redactarea proiectului de modificare a Constituției. 1884. Publică în Convorbiri poezii: Vis de poet, Bucegiul, Din trecut. În iulie, împreună cu alți junimiști, profesorii universitari Ioan Melic și Ștefan Vârgolici, întreprinde o excursie în munți, pe itinerarul: Stânișoara, Borca, Hangu, Ceahlău, Piatra Neamț. 1885. Colaborare la Convorbiri cu două nuvele: Ura din copilărie și Friguri de autor. 1886. În aceeași importantă publicație văd lumina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de marele public cu drept sau cu nedrept, încât, fără nici un examen, ne supunem lor întocmai ca dogmelor unei religiuni. Astfel, la numele lui Homer, pus înainte de Caraiani, toți au strigat: Ei, da! Pe acesta îl primim; deși dintre toți junimiștii trei pătrimi desigur nu cunoșteau Iliada și Odiseea și deși nici astăzi nu este dovedit că Homer a existat. Numele lui Dante, pronunțat de mine pentru că începusem să-l traduc, fu iarăși primit așa pe încredere, deși opera lui cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
am cetit. Dl. V. B., în Folticeni. Ne ameninți că n-om scăpa numai cu cele trimese. O! fiți îndurători!" Și așa mai departe. Apoi s-a dat lectură diferitelor compuneri în proză sau în versuri alcătuite mai toate de junimiști în gen umoristic pentru ocaziunea serbărei și prin care se lua în zeflemea pe membrii care scriau în Convorbiri și mai ales pe cei care nu scriau, pe membrii care vorbeau în "Junimea" și pe cei care nu vorbeau. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nouă viață literară care părea de mult amorțită. Izbânda finală a fost a Convorbirilor, căci Revista contimporană a închinat steagul de mulți ani, iar Convorbirile trăiesc și astăzi. Însuși Hasdeu și răposatul V. A. Urechia, care erau capii mișcărei contra junimiștilor, au sfârșit prin a intra în rândurile lor, luând parte la multe din ședințele săptămânale ce se țineau în București, la Maiorescu și Iacob Negruzzi. Din nenorocire însă, a început de la o vreme să intre vrajba politică în cercul Convorbirilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cercul Convorbirilor literare. Prin imboldul lui Carp mai cu samă, s-a căutat a se da o coloare politică conservatoare societăței "Junimea", de unde ea fusese numai un grup de diletanți cu caracter exclusiv literar. Cu toate acestea, deși unii dintre junimiști și cu deosebire membrii fondatori înclinau spre conservatori, totuși grupul întreg, sub înrâurirea faptelor mari săvârșite de Ioan Brătianu, a încheiat pe la începutul anului 1883 o alianță fățișă cu el, iar ca semn al participărei "Junimei" la afacerile statului, Petru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
întrebarea dacă munca ei, considerată în totalitate, a avut sau nu vreo înrâurire asupra mișcării noastre literare din ultimii 36 de ani. La aceasta răspund fără sfială, da... și dacă n-am aprobat și nu aprob linia de conduită a junimiștilor în politică, ca unii ce totdeauna au șovăit când spre dreapta când spre stânga, totuși în ce privește activitatea lor literară nu cred să se găsească un om de bună-credință și în curent cu cele petrecute de la aparițiunea Convorbirilor și pănă astăzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ce aveau loc, rămânea singur de această părere între toți tovarășii săi din "Junimea": era un fel de originalitate a lui care s-a ciocnit de multe ori cu ironiile noastre. Seratele noastre muzicale, la care erau admise și soțiile junimiștilor ce se cunoșteau și erau în vizită, aveau același caracter de intimitate cu o ținută, bineînțeles, mai rezervată și se sfârșeau ca și seratele literare cu același ceai tradițional, speranța și mângâierea caracudei. Dar violoniștii junimiști își exercitau talentul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mă aștepta o masă mare, îmbelșugată, întinsă sub niște tei umbroși la care asistau și alți vreo 20 de oaspeți, toți tineri unul și unul, dispuși a face cinstea cuvenită merindelor și mai ales băuturilor. Printre dânșii erau și mulți junimiști, între care Theodor Burada și Grigore Buiucliu. Halal! zău de sfintele tinerețe!... Nimene dintre noi n-avea fruntea încrețită de necazuri, nimene nu ducea pe vremea aceea sacul cu grijile în spinare. Toți trăiau într-o lume trandafirie în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
-lea în picioare). Lipsesc Nicu (Nicolae) magistratul și soția acestuia, Virginia (născută Drăghici), care în acel moment erau la Constanța. (Prof. Constantin MERIȘCA) Bust Nicolae Gane (în fața casei-muzeu, monument istoric din Iași). Autor: Dan Covătaru (1993, bronz). Alexandru Philippide (1859-1993), junimist. În curtea casei "Gane", Iași. Autor: Oscar Späthe (1923, bronz). Dimitrie Greceanu (primar, prefect). Bust. În curtea casei "Nicolae Gane", Iași. Autor: Richard P. Hette (bronz, 1930). Ioan Ianov (semna și Ianow), scriitor junimist și viceprimar al Iașilor. Bust. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Weitzecker, soțul directoarei pensionului; în Anii de ucenicie , o pagină e consacrată acestui devotat om de catedră. La cursul superior, profesori erudiți care vor fi și ai lui M. Sadoveanu, "prea puțin însă pedagogi" zice Eugen Herovanu. Referiri speciale la junimistul Burlă, inclusiv la profesorul Brandea, evocați ulterior de autorul Anilor de ucenicie. Lucid, raționalist, refractar extremelor, totodată neignorându-și dimensiunea afectivă, evocatorul vârstnic se autoprezintă sobru, în marginile adevărului; demers urmărit fără devieri. E ceea ce conferă nu numai audiență paginilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
culme, reconstruiește. Până la un punct, discursul savuros se înscrie relevant în matca Negruzzi, Creangă, Gane, Sadoveanu; pe de altă parte, de observat citatul livresc, un intelectualism de substanță, achiziții junimiste încă vii în anii formațiunii naratorului. "Am cunoscut pe toți junimiștii rămași în viață", va preciza el. O demonie a cunoașterii îl definea de timpuriu: "Temperamentul meu arzător și neliniștit, spiritul meu deopotrivă chinuit de curiozitate și de îndoială, explică de ce toate actele vieții mele poartă semnul pasiunii care le animă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Național asista, foarte adesea, d. A.C. Cuza, pe atunci membru al acelui comitet. D. Cuza era junimist, asta se știe. Nu însă numai membru al Junimii literare, dar și membru al partidului politic. La data când se petreceau aceste lucruri, junimiștilor li se spunea "porumbei", tot așa cum altădată lumea designa pe bravii noștri dorobanți sub porecla de "curcani". Când tenorul Poenaru termina cupletul pronunțând "...un porumbel a fost", galeria exulta. De la un capăt la celălalt, tot tineretul se pleca peste balustradă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
intitulat Porumbeii, care mi-a evocat toate câte le-am spus, nu lămurește problema aceasta. Articolul e totuși interesant, glumeț, spiritual; are o factură de cronică ușoară și nu poartă nici o semnătură. El a apărut în No. 4 al oficiosului junimist, cu data de Duminică 22 Octombrie 1889. Nu știu pentru ce, am sentimentul că el s-ar datori lui Petre Missir. E, în orice caz, în factura lui, în maniera lui, în concepția lui, ceva care amintește scrisul, verva și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pe ale sale și pe ale fiilor săi. "Junimea", de pildă, a început la Iași, unde s-a impus ca o mișcare literară și culturală de prim ordin. Cât a durat? Zece ani, cincisprezece ani? Ceva mai mult... Pe rând, junimiștii au plecat însă în Capitală unde și-au continuat cariera, mai toți în condiții excepționale. Mișcarea socialistă a plecat de asemenea din Iași, unde a trăit faza romantică a existenței sale. Apoi șefii au plecat și ei în Capitală. "Evenimentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
susțin o instituție pentru ca să fie insultați într-însa. Ia să ne închipuim însă, că d-lor ar fi priceput "ridicolul" și "grandomania" junimistă în politică și că ar fi creat un șef și sateliți așa cum sunt (în concepția d-lor) junimiștii. Ce ar fi urmat atunci? Iată ce: D-lor n-ar fi avut nevoie să aducă în scenă personagii reale, ci chintesențe; caracterul social ar fi rămas; în acest caz chiar și junimiștii ar fi admirat (căci omul nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]