1,051 matches
-
din tablă pe care sta scris Și pe ploaie și pe vânt Șnițelul eu îl mănânc. clienții intrau cu droaia. - Băiete, striga tare Lipa din când în când, trece-i lui badea Ion un chil de vin. - L-am trecut, jupâne. - Nu-i nimic, mai trece-l o dată ca să nu se uite ! Câteun român își scutura punga pe tejghea. Din ea se rostogoleau gologanii. - Pune-mi și mie niște rachiu. Mai mult nu am. Corect, Lipa îi turna în țoi de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
iunie până pe 4 aprilie. Pe 4 aprilie o venit decretul. Pe pușcărie m-a apărat tovarășu’ de faptă. Ăsta era de doi metri. Mă dădeam în spatele lui, nici nu mă vedea nimeni. Și n-am simțit pușcăria. Pentru că ăsta era jupânul lor, la toți. Nu ne deranja nimeni. Aveam instructor - major - care stătea zilnic. Și pe ăla-l bătea, dacă mârâia. Și ăla trebuia să se poarte frumos. Că ăla avea câștig, avea avantaje cât stătea acolo, la minori. Minorii aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
-te tare și tu știi, pentru cauza noastră, deci“. Eram așa, un pic revoluționari. Dumnezeiește Dumnezeu e Bosul. Eu îi zic Bosul. E Șeful. Noi suntem într-o piesă de teatru, noi nu suntem decât actorii Lui. El ne coordonează. Jupânul, Bosul te influențează. Am fumat un joint, un hașiș, o bucată de hașiș, și intri în legătură cu spiritele astea. Eu nu știu - de ce interzice lucrurile astea? De pildă, se știe de ele și Iisus Hristos și marii profeți au fumat așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și percepută, în consecință, ca fiind tributară balastului minor al manierismului stilistic simbolist). Simion Mioc remarca avenit coincidența apariției - între 1923-1925 - a mai multor volume aparținînd unor „fantaziști” postsimboliști, pe urmele romanului Thalassa/Le calvaire du feu al lui Macedonski: Jupînul care făcea aur de Adrian Maniu (1923), Remember de Mateiu I. Caragiale (1924), Crima din strada Nopții de Nicolae Davidescu (1925), Descîntecul și Flori de lampă de Ion Vinea (1925). S-ar putea adăuga, firește, și altele, filiera Arghezi-Urmuz nefiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
zile. În mod obișnuit, pleca în zori, deghizat în măturător, purtând în coada târnului o flamură tricoloră, mare cam cât un ștergar de bucătărie, cu gaura de rigoare în locul stemei socialiste. Se întorcea spre prânz, de data aceasta transformat în Jupân Goilă, pălărierul care avea atelierul pe Biruinței cinsprezece, peste drum de rămășițele fostei sinagogi. Mai ieșea încă o dată pe înseat, de data aceasta în straie femeiești, de bonă sau precupeață, cam grăsană și cu sprâncene groase, răvășite. Târa un cărucior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-n probleme, Învățătoare-ți spun, cu fală, Iubită mamă de la școală! Eu sfatul ți-l ascult cuminte, Tot ce mă-nveți eu iau aminte, Îți simt ocrotitoarea mână, Învățătoare, zână bună! J Joi, trecut-au pe la noi Jupâneasa Vulpișoară Cu jupânul ei Vulpoi. Jupâneasa grațioasă Ca pe jar ședea: vai, vai! Răsucind un evantai, Sorbind sucul cu un pai. -Vai! - zice jupân Vulpoi ( Când servește o cafea) Nu știu ce-au unii cu noi, Zău așa! -Rea e lumea, soro dragă
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
eu iau aminte, Îți simt ocrotitoarea mână, Învățătoare, zână bună! J Joi, trecut-au pe la noi Jupâneasa Vulpișoară Cu jupânul ei Vulpoi. Jupâneasa grațioasă Ca pe jar ședea: vai, vai! Răsucind un evantai, Sorbind sucul cu un pai. -Vai! - zice jupân Vulpoi ( Când servește o cafea) Nu știu ce-au unii cu noi, Zău așa! -Rea e lumea, soro dragă, Zice dânsa cu dispteț. -Noi mâncăm doar fân din luncă... (Dar cu ochii spre coteț...) K Kilogramele de mere Cu obrajii
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
-și consuma cuvintele, sunetele, cum avea obiceiul. Era surprins. El făcea pe hacker-ul de amorul artei, chiar așa considera. Nu jefuia conturi, nu șantaja pe nimeni, nu trăgea nici un folos În afara plăcerii. Doar se uita pe gaura cheii cînd jupînii erau la masă, puneau la cale afaceri sau erau cu nădragii În vine, cam așa. Urîtă treabă. Dar cîte lucruri nu erau pocite? Așa că Lars nu-și făcea pentru indiscrețiile sale mustrări de con știință. Dum ne zeu, care vedea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
înmulțise capitalul, se cunoștea că avea școală de negustor. Bătrânul îl ispitise, că se ajuta cu el; aflase că e băiat de la țară, sărac. Slugărise la un negustor prin Lipscani de la doisprezece ani, învățase meseria. Când se făcuse de armată, jupânul îi spusese: - Du-te să te încalțe ăia, să te mai deprinzi și cu alte rele, să vezi și tu ce-i pe lumea asta, și, când oi veni înapoi, te fac om! Și așa fusese. Se canonise doi ani
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de pe tine. La mine au slujit mulți. Au avut ce învăța, când mă văd își scot pălăria. Unii zic că sânt zgârcit și-al dracului. Oi fi, că așa trebuie să se poarte stăpânii. O palmă, două, merge. Unde dă jupânul, crește! Ce să te mai învăț? Ia-o încet, de la mic la mare! Fii cu ochii în patru! Se deschid cartiere noi, acolo e câștigul. Dacă ești șmecher, banul crește, face pui! Lasă-i pe alții să petreacă, o să-ți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
le vedeau ochii. Negustorii strigau la trecători și-i ademeneau în prăvăliile lor întunecoase. Lângă ei, olteni încinși cu brâie de piele, șoltici, vindeau mere iernatice, trăgând la cântar de sub priviri, sau se amestecau purtîndu-și cobilițele grele pe umeri ca jupânii adevărați ce se plimbau numai, privind, fumând și înțelegîndu-se din ochi în fața vitrinelor. Rafturile îți luau ochii, valuri de stambă prinse în pioneze amestecîndu-și culorile ca un curcubeu; mătăsuri lucioase, haine țepene pe manechine de lemn; pantofi lungi și unduiți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
deasupra rafturilor, ardeau lămpi care împrăștiau o lumină plăcută. Negustorii își înmuiau glasurile, îi momeau, lăudîndu-și marfa, până scoteau baloturile, aruncîndu-le pe tejghelele din fața lor. Stere căuta haine de gata. De când se știuse, tot pe căpătate se îmbrăcase. Îi aducea jupânul niște pantaloni de-ai lui, vechi și cârpiți 20 În genunchi, îi lega cu o sfoară, punea deasupra haina ruptă în coate și se numea că nu e gol. Într-un loc găsiră. Cârciumarul încercă vreo câteva costume. Nu-i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe dumneata! îndreaptă umerii, ce-ai dus crucea la înmormîntarea lui tata? El, ca pe jar. Negustorul nu mai prididea aducând alte costume. Nimeriră unul. Era cam strâmt, dar mergea. Când auzi prețul, i se strânse inima: - Cum, atâția bani? Jupânul mototoli pantalonii. - Stofă bună, domnule! Ce, crezi că magazinul meu are lucruri de două parale? Tot femeia se tocmi: - Mai lași dumneata. Sîntem oameni săraci. - Cum o să mai las? Ce marfă! Ți-e mai mare dragul să ai așa ceva pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai bună... Negustorul le zvârli una peste alta, o duzină: albastre, albe, verzi, tutunii, în dungi, pestrițe, scorțoase, moi ca mătasea, mai largi la guler, străvezii, cu manșetele făcute din două bucăți, cum îți poftea inima. Așa cămăși purta numai jupânul lui. Erau ca firul de păianjen, calde la pipăit, unduioase și miroseau plăcut. Le-ar fi luat pe toate. Le cântări în mână și începu să se tocmească. Două a cumpărat. Mai târgui o flendură de palton, o cravată și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe negustor cu vorbe subțiri, umblase cu ' el, cântărise ce stofă are. Băiatul era dezghețat, băgăreț, la tribunal învîrtea grefierii pe degete, scosese la iuțeală actele, plătise în dreapta și-n stânga, cunoștea. Cu un plan -la cărat și pe la prăvălia jupânului, unde muncise, să-l laude și domnul Pandele, să vadă bătrânul ce probă de om o să aibă de ajutor la bătrânețe. Și cu ce mai pusese Aglaia o vorbă, cu ce mai auzise de la fostul stăpân, meșterul se hotărâse. Îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ba cu împrumuturi, ba cu economii, au plătit parcelele. Funcționarul primăriei își făcea drum tot mai des spre locuri. - Mișcă! Mișcă! zicea Grigore cârciumarului. Crește! - Crește, nene! răspundea Stere. Era altceva să vadă acoperișuri în dreapta și-n stânga. Avusese dreptate jupânul lui: nici orașul ăsta nu stătea pe loc, se lățea. Statul scumpise de la o vreme prețul metrilor de pământ și asta îi plăcea negustorului. "Ce, adică aici nu era bine? se întreba. Ai treabă, te urci în tramvaiul cu cai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
niște sume, cum le luase lor dobânzi, cum își cumpărase alte butoaie și lucruri pentru prăvălie, viță de om! Băgase băiat de prăvălie pe-o rudă de-a lui de la țară, copil sărac, fără părinți. Îl îmbrăcase, îl încălțase, era jupân, nu altceva. Umbla cu șorț de piele, negustoria mergea, ieșeau bani. Stere tot pe drum se afla, după vin. Era când la Drăgăsani, când la Buzău, tocmea rachiul, mai avea vreun necaz, cinstea vameșii, aducea băutura, o descărca, începuse să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vinului, își aducea aminte de ucenicia lui la Pandele. Nu uitase încă palmele și ghiontii, dar astea "îl făcuseră om". Îi era drag să povestească cum îl adusese taică-său de la țară și cum îl băgase băiat de prăvălie la jupân. Domnul Vasiliu avea cârciumă mare în gura Lipscanilor la Piața Sfîntu Gheorghe. Mușterii, gârlă. Oameni darnici, cu inimă largă. Nu se uitau la bani. Stăpânul îl tunsese din prima zi, și-l pusese să se spele. Pe vremea aceea avea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
taică-său îi spusese: ; - Numai cuminte să fii, că de rest are Dumnezeu grijă! Să asculți : și să te supui, că aici sânt o mulțime de oameni. Fel de fel. Nu te lua după unu și după altu. Țu de jupân să știi. Ce ți-o spune el e sfînt! M-ai auzit? Stere privise mulțimea zgomotoasă, peroanele înalte și locomotivele învăluite în nori de aburi. Și când au ieșit afară și au dat cu ochii de clădirile cu caturi, luminate
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să robotești de la cinci dimineața și până seara târziu. În nări mai simțea încă, după ani de zile, mirosul halatului albastru, peticit pe la coate, atunci spălat, cu iz de leșie. Așa începuse viața lui la oraș. Cât a stat la jupân, a văzut și pe alții. Unii plecau după câteva luni. El ce să facă? Unde să se ducă? Era legat, vândut stăpânului. Mătura prăvălia, căra butoaiele cu bere din curte, curățase cartofi pentru bucătărie, ce nu făcuse? Norocul lui era
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și întunecoasă, cu femeile laolaltă, bucătărese și jupânese, se obișnuise, nu-i păsa. Tat-său venea o dată pe an, îi aducea o pâine mare, albă, făcută de surorile 81 de acasă, îl pupa în creștetul capului și-l întreba pe jupân dacă e ascultător. Domnul Vasiliu n-avea de ce să se plângă. Mai dăduse și în el, nu se putea treabă fără scărmăneală. Greșea, i se cuvenea. Anii trecuseră repede. Venise războiul. Deverul nu slăbise. Stăpânul mai mărise prăvălia, vânzarea crescuse
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dacă e ascultător. Domnul Vasiliu n-avea de ce să se plângă. Mai dăduse și în el, nu se putea treabă fără scărmăneală. Greșea, i se cuvenea. Anii trecuseră repede. Venise războiul. Deverul nu slăbise. Stăpânul mai mărise prăvălia, vânzarea crescuse. Jupânul avea în-vîrtelile lui cu comandamentul nemțesc care ocupase Bucureștiul. Vindea și cumpăra cartofi pe sub mână, cine-l știa? După plecarea dușmanului, domnul Vasiliu avusese câteva încurcături, dar scăpase. Trebuie să fi ținut bani berechet, gândeau toți băieții de prăvălie. Mulți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cine-l știa? După plecarea dușmanului, domnul Vasiliu avusese câteva încurcături, dar scăpase. Trebuie să fi ținut bani berechet, gândeau toți băieții de prăvălie. Mulți plecaseră, deschiseseră prăvălii și ei, ajunseseră. Mai treceau pe la el, să-i mulțumească. Fără ajutorul jupânului ar fi slugărit încă. Se ridicase și Stere. Începuse să doarmă în patul bucătăreselor și să bea pe furiș din țuica stăpânului. De ziua acestuia, la Sfântul Pantelimon, se adunau sus în odăile întunecoase toți cei de-l slujiseră. Nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ridicase prăvălia cea nouă și cam isprăvise banii. I-ar fi trebuit vreo zece mii de lei ca să se pună pe picioare. Cu socrul nu se mai avea așa bine, nu putea să-i ceară. Unde să se ducă decât la jupîn? S-a suit în tramvai și-a coborât în Lipscani. Trecuseră ani de zile de când nu mai dăduse prin locurile acelea. A privit vechiul vad comercial unde-și mâncase anii și tinerețile. Firmele erau neschimbate. Le bătea vântul. Lumea, forfotă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
coborât în Lipscani. Trecuseră ani de zile de când nu mai dăduse prin locurile acelea. A privit vechiul vad comercial unde-și mâncase anii și tinerețile. Firmele erau neschimbate. Le bătea vântul. Lumea, forfotă. Abia te mișcai, parcă ieri plecase de la jupân. Vânzătorii te trăgeau de mânecă, îți împuiau auzul, strigîndu-și mărfurile. Găseai ce voiai și ce nu voiai: lână, sobe, putini, mosorele de ață, rafie, panglici, sfoară, parchet de pus pe jos, preșuri și covoare cu desene. A zărit de departe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]