908 matches
-
Țicu Mirela își propune să pregătească elevii pentru o comunicare mai bună, să îi familiarizeze cu scena mediatică, să cunoască și să aplice cunoștințele despre genurile mass-mediei (știre, interviu, reportaj, anchetă, editorial, recenzie) dobândite aici. Obiectivele finale ale cercului de jurnalistică și creație literară sunt descoperirea talentelor si valorificarea lor, venind în ajutorul dezvoltării profesionale sau personale a elevilor. Se pune accent de asemenea pe dezvoltarea calităților pe care un jurnalist trebuie să le aibă: inteligență, curiozitate, perseverență, fler, talent la
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2953]
-
la metaforele, comparațiile și la logica analitică folosită, toate purtând amprenta culturii, În ciuda pretențiilor eugeniștilor de a-și fi fundamentat ideile pe baze obiective, universale 35. Am urmărit frecvența cu care astfel de tropi culturali erau folosiți În medicină, avocatură, jurnalistică, educație, biologie și mai ales În științele sociale, pentru a formula concluzii despre măsura În care ideile eugeniste au fost importante pentru producția de cunoaștere din România interbelică. Pentru Început, am analizat textele de referință pentru dezbaterile intelectuale și politice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
5%. În Franța, mulți jurnaliști deveneau deputați și orice parlamentar era într-un fel jurnalist prin colaborarea la ziarele difuzate în circumscripția sa. În România, cu rare excepții, calea spre un loc în Parlament nu se deschidea prin debutul în jurnalistică. Presa penetra puțin în mediul rural, unde numărul de analfabeți era foarte mare. Putem observa aici incidența nivelului cultural al corpului electoral asupra compoziției profesionale a Parlamentului. Într-un mediu în care nu sunt mulți cititori de presă, ziaristul nu
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
omule, propriul tău plăsmuitor și sculptor", principiu ce se opune concepției Evului Mediu despre om și despre valoarea creațiilor lui. Nu există pe pământ nimic mai mare decât omul și nimic mai mare în om decât mintea și sufletul..." În jurnalistica modernă, primul profesionist care a practicat interviul se spune că ar fi fost americanul James Gordon Bennet, fondatorul lui "New York Herald", iar la noi, dacă ar fi să-i amintim pe înaintașii care au impus genul, ar trebui să vorbim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
lui Ion Valerian publicate în paginile revistei "Viața românească" între 1926 și 1939 sau despre cele ale lui Felix Aderca din "Vremea" anului 1937, adunate apoi în volumul "Mărturia unei generații". Acestea din urmă, cel puțin, sunt reținute de istoria jurnalisticii românești, dar și de istoria literaturii ca acte de presă definitorii pentru orientarea filosofică a unei generații și ca mărturii de creație ale unor personalități marcante ale perioadei respective. L-am nedreptăți pe Ion Biberi dacă nu am aminti, printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
fiica Melei și a lui Max Hermann Maxy, pictor. A absolvit Colegiul „Onescu” pentru studenți evrei, secția litere și filosofie (1944) și Facultatea de Teatrologie a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București (1962). Intră devreme în jurnalistică, ca redactor la „România liberă” (1945-1971), ulterior ca secretar de redacție la „Secolul 20”, șef de rubrică la „Cultura poporului” și „Îndrumătorul cultural”. Un timp lucrează ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă. Colaborează cu scenarii la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288069_a_289398]
-
Dezordinea preventivă a lui Matei Vișniec, roman al unei episteme deconstructiviste, cu totul atipice: "Fiind o literatură de idei despre viitorul sumbru al omului "destructurat", lectura nu e prea atractivă, dar trebuie continuată cu interes profesional, din curiozitate. Studenții de la Jurnalistică ar avea un profit real din dezbaterea unei astfel de cărți, care i-ar face fie să dea bir cu fugiții, fie să se opună inteligent sclaviei la care obligă meseria, nu fără dezgust, ori poate cu dorința de a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
la ziarul „Cuvântul nou” (până în 1975) și ca profesoară de limba română la Liceul de Filologie-Istorie. În 1978 devine bibliograf la Biblioteca Județeană Astra din Sibiu, iar în 1992 cadru didactic (profesor din 1998) la Facultatea de Litere, Istorie și Jurnalistică a Universității sibiene „Lucian Blaga”. A fost soția scriitorului Radu Selejan. Debutează cu critică literară în 1970, la „Cuvântul nou”, colaborând apoi la „Cronica sătmăreană”, „Tribuna Sibiului”, „Cercetări de limbă și literatură”, „Transilvania”, „Colocviile de critică literară ale revistei «Transilvania
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289609_a_290938]
-
* Mari personalități ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene - 18702003, Editura TIPOMOLDOVA,Iași 2004. * Bucovina în presa vremii I (Cernăuți 1811-2004). * Bucovina pământ românesc II - Presa din Rădăuți - 1892 - 2004. * Cu capul pe umărul meu... Jurnalistică împreună cu cititorii, cuprinzând parte din publicistica autorului. * Mălin, vestitorul revoluției - antologie ziaristicoscriitoricească dedicată poetului Alexandru Mălin Tacu, obiectiv informativ al securității din România într-un fel de proces al postcomunismului. * Vaslui - Capitala „Țării de Jos” în presa vremii -18752005. * Dorohoi
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cu 292 de pagini, iar în 1850 - anul III de activitate - 60 de numere până la 20 septembrie cu 196 pagini. Citim în Bucovina documentarul: „Din istoria românilor din Transilvania” (până la adunarea de la Blaj din 15 iunie 1747); „Seminarul de la Socola”; „Jurnalistica din Moldova” - cu trimitere la Albina românească, Buletinul oficial, Alăuta românească, Foaia sătească, Dacia literară, Icoana lumei, Arhiva românească, Arhiva albinei românești, Jurnalul Dunărea”, „Faptele belice ale românilor transilvăneni în anul 1849”; „Epistola pastorală a episcopului Andrei Șaguna”; „Despre deregotariatul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
creadă încă. A fost un bine fragil, foarte modest sau chiar sărăcăcios în comparație cu cel din "lumea liberă", dar demn de remarcat în raport cu ceea îl precedase și cu eșecul care i-a urmat. Manualele nu îl numesc însă așa, preferând termenii jurnalistici și politici consacrați: "apatie" (Polonia), "destindere" (România), "epoca de aur" (Ungaria), "dezvoltarea economică" (Bulgaria, Albania). Dar peste tot a însemnat cam aceleași lucruri: credite externe, urbanizare, aprovizionare satisfăcătoare, mai puțină teroare politică, investiții culturale majore. Acest "bine" relativ a fost
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
CHIRIAC, Teo (29.V.1956, Coșernița, j. Soroca), poet. Este fiul Valentinei și al lui Gherasim Chiriac. După ce a studiat la Facultatea de Filologie, secția de jurnalistică, a Universității de Stat din Chișinău (1974-1979), a fost redactor la Radio Moldova, redactor și redactor-șef la Editura Hyperion. Volumele de poezii Lucrare de control (1987) și Salonul 33 (1989) au impus un poet cultivat, cu umor intelectual și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286206_a_287535]
-
cea de-a doua parte, susținute prin contribuții semiotice și din câmpul cercetării imaginarului. Pentru partea a treia, majoritatea studiilor consultate s-au poziționat în domeniul istoriei și al istoriei mentalităților, secondate de incursiuni în aria științelor politice și ale jurnalisticii. Deși această răspândire disciplinară comportă riscul lipsei de rigoare și al diluării forței argumentelor, pentru moment am preferat larga deschidere oferită de multitudinea abordărilor stricteții metodologice monodisciplinare, în speranța că studii specializate pe fiecare din aceste direcții vor urma în
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
secțiuni s-a adăugat o a patra, mai consistentă, de bibliografie generală, unde au fost incluse atât lucrări cu caracter enciclopedic ori dicționare, cât și lucrări din alte domenii, care nu au întrunit numărul necesar pentru stabilirea unei bibliografii distincte (jurnalistică, biografii, cultură de masă, memorialistică) precum și operele literare care au constituit surse majore de inspirație pentru banda desenată ori au fost efect al acesteia, opere care deși nu au beneficiat de o tratare detaliată pe cuprinsul prezentei lucrări, oferă o
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
această eroare a avut totuși, în anumite medii intelectuale, un rol decisiv. La răspândirea și consolidarea ei au contribuit mai cu seamă sistemele didactice de vulgarizare (mai demult manualele școlare și o anumită folcloristică, mai târziu excesele raționalismului, propaganda ateistă, jurnalistica periferică ș.a.), toate acestea făcând ca noțiunea de mit să fie identificată adesea cu noțiunea de născocire năstrușnică, în ultima instanță, cu noțiunea de minciună, deși de fapt rădăcina erorii se afla încă în conotațiile grecești ale cuvântului mythos."131
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
, Olimpian (1.VII.1937, Jugureni, j. Prahova), gazetar și prozator. Este fiul Ștefaniei Ungherea, dactilografă. Urmează la București Facultatea de Drept și Jurnalistica. Înainte de 1989 lucrează ca ofițer operativ în Ministerul de Interne, redactor, șef de secție și redactor-șef la revista „Pentru patrie”. Între 1993 și 1997 îndeplinește funcția de consilier de presă al Partidului Social Democrat Român. Colaborator al publicațiilor „Drum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290342_a_291671]
-
Vanda D.). Recunoscută ca o vajnică militantă în interiorul mișcării social-democrate românești, se vede însă obligată să părăsească partidul în 1899, odată cu Ioan Nădejde. Crezând în puterea de influență a scrisului, N. a făcut deseori și din literatură o prelungire a jurnalisticii militante. Debutase literar în 1885, la „Contemporanul”, cu nuvela Două mame, fiind prezentă apoi în mai toate publicațiile socialiste, dar și în „Universul”, „Noua revistă română”, „Adevărul”, „Dimineața”, „Arta”, „Voința națională”, „Comoara tinerimei”, „Viața românească” ș.a. Tipărește proză scurtă - Nuvele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]
-
lui "nu vreau", i-am trimis lui papa, dar nu sunt corecte lu' Ioana, lu' ăsta, lu' ăștia etc.). Construcțiile de sub (c), în care întreaga informație cazuală este preluată de regent, deși nerecomandabile, sunt frecvente în limbajul administrativ și în jurnalistică. Pentru detalii, vezi Dindelegan (2008c - sub tipar). 50 Pentru descrierea acestui fenomen, vezi Dediu, în volumul de față, p. 51 Pentru tendințele în manifestarea alternanțelor fonetice vezi Guțu Romalo (1985: 140-143). 52 La Philippide (1928), etnonimele circulau cu formele albaneji
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
25.IX.1968, Iași - 20.V.1997, Iași), poet. Este fiul lui Ioan Anuța, profesor, și al Margaretei Anuța, ingineră. A făcut studii primare, gimnaziale și liceale în orașul natal, încercând să le continue la Facultatea de Litere, secția de jurnalistică. O boală necruțătoare l-a răpus însă timpuriu. A debutat în 1986, la „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, publicând apoi în „Orizont”, „Ramuri”, „România literară”, „Steaua”, „Astra”, „Amfiteatru” ș.a. Postum, i-au apărut volumele Ars longa, vita brevis (1997), Invazia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285401_a_286730]
-
-ne, Fă „încheierea timpului nu este moartea, ci timpul mesianic în care perpetuul se convertește în etern” (Emmanuel Levinas). Interesant ar fi să analizăm succint și stilul acestui expozeu (făcând trimitere doar spre câte un singur exemplu), presărat cu: termeni jurnalistici (p. 9), expresii/ziceri populare (p. 96), expresii ideomatice (p. 63) sau calamburul (p. 39), simbioza între verbal și nonverbal (p. 46), monologul interior (p. 25) sau stilul indirect liber (p. 43), crestări ale topicii (p. 123), experimentarea unei frazări
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
cât de bine sau nu) nu numai epoci trecute dar fără îndoiala și prezentul pe care îl trăim. Cartea este destinată unui cerc de cititori destul de larg. În primul rând am în vedere elevii și profesorii de engleză, profesorii de la jurnalistică, comunicare mass-media, și cei care se ocupă cu studii de cultură americană și care doresc să înceapă propriile cercetări în vederea înțelegerii și contextualizării acestei forme de expresie - indiferent cât de imperfectă ar fi cercetarea istorică prezentată în această carte. Uneori
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
această formă și cu cercetările asupra ei. Aici trebuie amintit Norman Sims, cel care, așa cum a făcut-o și cu alți profesori, cercetători și alți devotați ai jurnalismului literar, m-a inițiat în această formă de expresie prin a sa Jurnalistică Literară și în științele umaniste prin colecția sa Jurnalismul literar în secolul XX. La acesta se adaugă și cercetările lui Thomas Berner, Thomas B. Connery, David Eason, Barbara Lounsberry, John J. Pauly, Sam G. Riley și Ronald Weber, ca să amintesc
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
adevărat este că Many remarcă, spre lauda lui, că jurnalismul literar se dezvoltă pe falia apărută între literatură și jurnalism ca două lucruri cu identități diferite (562-65). Sunt de acord nu numai că o falie a apărut între literatură și jurnalistică dar și că aceasta s-a produs și prin jurnalism ca rezulat al obiectivării știrilor, la care jurnalismul literar narativ a apărut ca o reacție. E foarte important să demonstrăm această "obiectivare" a știrilor pentru a demonstra modul prin care
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
acești factori nu ne explică de ce forma, căreia un grup de jurnaliști i-au fost adepți fervenți, a fost sprijinită și practicată atât de fățiș în afara traseelor pe care se afla centrul de greutate atât a literaturii cât și a jurnalisticii. Cu alte cuvinte, de ce cei care au practicat acest gen s-au angajat să-l practice, și de ce criticii din afara genului i-au acordat o atenție mai mult decât trecătoare? Eu cred că sunt argumente convingătoare care sunt legate de
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și teribil, și aici se află locul în care forma a răsărit ca o modalitate de a portretiza o societate și o cultură. Așa va face și fiul Rebeccăi Harding Davis, Richard, care va porni în căutarea cumplitului sens în jurnalistica sa literar narativă, explorând experiența oribilă a invaziei Belgiei în 1914 de către Germania. Totuși, Willliam Dean Howells, ca editor al lui Atlantis, este creditat ca principalul susținător al literaturii americane realiste. Pentru Howells realismul va "dovedi fidelitate față de experiența fenomenală
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]