672 matches
-
localnică și văduvă. Blondina zglobie stă în fața ochilor mei, stridentă, cu capul plin de bigudiuri. Pe urmă o văd în rochia de mireasă din mătase albă de parașută, care a fost procurată în schimbul câtorva saci de câte o sută de kile de sare. Împreună cu un alt ortac - ca și mine, băiat la cuple - a trebuit să fac pe martorul, fiindcă în sat nu s-a găsit nimeni pentru așa ceva. Născut în Kattowitz, mirele vorbea germana cu accent polonez specifică zonei, cânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Unii zic c-ar crede În idoli, da are În salon un taur dă fer mai ceva ca un tramway. Vineri dă vineri se oploșesc lângă taur toți akils, care sunt, așa cel puțin se clevetește, ăia inițiați. Trecuse un kil de vreme de când jinduia doctoru Abenhaldun să fiu inițiat și măndel; nu mă ținea balamalele să-i zic că zexe și-mi venea al naibii la socoteală să mă pun bine cu ghiuju, că doar nația dă om nu trăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
putea atinge, dă parcă avea parpalac antiglonț, și că nici o ciotcă dă Zarlengi n-avea să bage spaima-n el. Inter nos, nu i-a prea fost dă vrun folos parpalacu, dacă l-a avut, că nici nu venise Ziua Kilului, când pă hoitu lui l-a prins zorii din urmă În ogeac la mine. — Și cum s-a sfârșit discuția? a Întrebat Parodi. — Așa ca toate. Nu iera să-și piarză Zarlenga vremea c-un biet diliu zărghit. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
chiar Îl oboseam cu iordanele și că să nu aștept dă la dărnicia lui nici baremi un fir de fărmitură pentru papagal. Mai multă baftă am avut cu magazineru Arruti, care l-am importunat atâta că i-am manglit un kil juma dă făină, care cu iel mă puteam lipsi să prânzesc. Nu-i totu lapte și miere pentru creștinu dă vrea să mă trag dă șireturi cu vipurili. Când m-am Întors dă la târguit, Capitano sforăia cât Îl ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lui să-mi zică, dând cu pumnu d-a Împuținat cristalurile: „Pentru dușmani, nema justiție“. A scuipat vorbele așa dă plesnit, că iera să să Înece cu dopu care Îl șterpelise pă post dă biscuit. Da tot a urlat: — Un kil dă molan! A fost fulgeru care a luminat bezna. Am mișculat niscaiva picăturici colorate Într-un pahar mare dă apă, care omul și l-a trântit Între piept și cocoașă de l-a scos din Încurcătură. Tărășenia, fără Împortanță, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ținut tare să nu-i Învestesc În două completos și pă loc am târguit rumeguș, pitchpin și vopseluri. N-am avut pace În beci până n-am tocmit dân șozurile alea o pudincă dă lemn, cu balama, dă vro trei kile, ș-am zugrăvit-o artistic cu vopsea maronă. Dă la o chitară dizacordată și ieșită la pensie am luat o garnitură dă cuie, care le-am bătut cu foarte bun-gust În bordură. De parcă nu vream, i-am arătat lu protectoru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
uliță, da mandea, cu burdihan cu tot, i-am luat-o nainte și m-am aruncat o clipuță mai dăvreme, ș-așa i-am putut fi saltea, care a amortizat impactu și cuasi mi-a desfundat ghirlanda cu ăle nouăjde kile care le-acuză. Mămulică Doamne, când mi-am descălțat umblătorii din gura până În genunchiu lu Manolo M. Morpurgo, omnibuzu ardea În zare, chiar ca un spiedo a lu Perosio, iar gardianu-conductor-propietar plângea dă mama focului, și dă-i și luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a halit, fără să să strâmbe. Io sunt ca mingea dă cauciuc care dai cu picioru În ea și ricoșază. După ce mi-am permis o oprire În drum (așa, ca să acostez la măsuța mea dân Popolare și să halesc un kil dă lături), am ajuns cu un timp meritor la șandramaua lu Julio Cárdenas, de altfel ipotecată. Chiar Înteresatu mi-a dășchis ușa. Știi tu, tovărășele, i-am zis, pușcându-l cu arătătoru În buric, că ieri noi doi ne-am ciocnitără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
seară. Mi-am perdut foncția, da unu dân marile noastre suflete argentinene - frate-miu dă lapte, doctoru Carbone - Încearcă să mă console, observând, cu lux dă amărunte, că, dacă mai Întârziam, Îmi cădea drept În glagore toate ăle șaizeci dă kile ale lu Cárdenas și răposatu ieram mandea. Are dreptate Momo Carbone, Providența ie cu mine. Chiar În noaptea aia, fără să mă Împresioneze dezertarea lu asociatu meu, mi-am pus mergătorii Birloco ș-am trimis un răvaș, care păstrez copia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
da nu trist: — Domne, tema anchetei care o faci ie peste capacitățile mele. Cutiile poștale n-are gură, fincă nu se mai pun răvașe În iele. — Și tu ce faci? l-am Întrebat. Mi-a răspuns, băgând sub nas alt kil: Se pare, domne, c-ați uitat că stați dă vorbă cu poștașu. Ce știu eu dă chestii-trestii?! Io-mi fac decât datoria. N-am putut să scoț alceva de la iel. Alți informatori, dân ăle mai diverse straturi - domnu cu bivolii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
am înțeles, a zis ea râzând. Apoi a bolborosit, nu foarte discret: —Ei, nici ăsta nu e nume de copil. Apoi mi-a înapoiat fetița, cu același gest cu care fermierii descarcă din camion un sac de cartofi de paisprezece kile și-l livrează la aprozar. Adică folosind un gest la fel de neîndemânatic, de lipsit de grijă, care nu ia în considerare starea de bine sau confortul cartofilor. După care, spre oroarea mea, a zis: — Hei, James e aici? Unde e James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și care nu face doi bani... Steve Erickson PROLOG 21 februarie 1950 Un parc auto părăsit de la poalele dealurilor San Berdoo. Buzz Meeks Își luă o cameră la motel, avînd asupra sa nouăzeci și patru de mii de dolari, opt kile de heroină din cea mai pură, o pușcă de asalt cu zece gloanțe, un pistol calibrul 38 și Încă unul automat, calibrul 45, plus un cuțit cu arc cumpărat de la un șmecher mexican la frontieră, chiar Înainte să zărească mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
din treabă și și-a Întors spre mine ochii căprui, Îngustați: — Nu, cred că e din cauză că bucătarul de la raionul de supe insistă să prepare chestiile astea Îngrozitor de grase - ai idee câte calorii sunt În supa asta? Păi pune omul cinci kile numai uitându-se la ea... ... iar tu nu ești „omul“ care Își poate permite să pună cinci kile, era, de fapt, mesajul. Au. Ca și când nu mi-ar fi fost și așa destul de greu să mă conving că am greutatea normală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
raionul de supe insistă să prepare chestiile astea Îngrozitor de grase - ai idee câte calorii sunt În supa asta? Păi pune omul cinci kile numai uitându-se la ea... ... iar tu nu ești „omul“ care Își poate permite să pună cinci kile, era, de fapt, mesajul. Au. Ca și când nu mi-ar fi fost și așa destul de greu să mă conving că am greutatea normală pentru Înălțimea mea normală În timp ce toate blondele Înalte și mlădioase ca salciile de la Runway mă examinau fățiș, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu au negustorit multe cuvinte, dar Vartolomei, înainte de a-i pofti în casă, a socotit că e potrivit lucru să se fudulească, arătându-le cele două juninci, contractate cu statul, cu obligația de a le livra la greutatea de 400 kile, fiecare. Cele două juninci contractate mestecau, pe gânduri, lângă mama lor, în grajdul plin de paie și de fân. Se uitară la musafiri, dar nu conteniră din mestecat, nici ele, nici mama lor, iar Vartolomei, le-a zis că toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din când în când: ia du-te și mai vezi, ce mai este prin podul casei! Eu refuz să execut ordinul, fiindcă sunt cam gras și urc greu pe scară. Îi zisei: ce e fă? Dacă se rupe scara de kilele mele?! Ia zi: tu răspunzi pentru asta? Ai? Tu răspunzi?... Își arătă cu degetul burta enormă care-l făcea să evoce o morsă tolănită pe o banchiză de gheață, lăfăindu-se lenevos, cu mustața năclăită de vin basarabean roșu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
muzicuță! - Cum?... - Apollo cântând la muzicuță,... una de-aia, de bâlci, știi. - în rest, Apollo, Apollo, numai că avea mutra mea, cam zbanghie... și în loc de vița de vie clasică acoperind sexul,... un strugure, dom^le, un ciorchine negru cam două-trei kile, un Hamburg frumos care astupa locul unde de obicei arată bărbăția... Era un tablou splendid. Chestia cu muzicuța era o idee nostimă. Simbolul artei kitsch în plină virilitate. Nu e mai interesant decât o bestială împreunare?... Ce zici?... - O fi
Servituțile iubirii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8679_a_10004]
-
strica. În ochi i se citea teroarea, iar tendoanele gâtului se reliefau puternic. Trecu pe lângă copii și apucă microfonul din tabloul de bord urlând: ― Mayday! Mayday! Aici Alpha Kilo doi patru nouă și chem Controlul din Hardley. Repet. Aici Alpha Kil... Newt abia o auzea. Își ținea mâinile lipite de gură pentru a se apăra de atmosfera viciată. Îndărătul ei, filtrele tractorului gemeau încercând în zadar să purifice aerul saturat de praf. Era în fața sasului și nu reușea să-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
rămâneau strânși, saliva nu circula dincolo de vârful gingiilor. Buzele se-atingeau prudent, delicat, departe de palatali; dacă nu eram atenți, mișcam din loc dintele, cu tot cu rădăcina lui de-oțel. Doar nopțile curgeau mai liniștit, adormeam imediat, sub plapuma de două kile adusă de la Constanța. Cât despre micuțul și antipaticul Coco, când îl parașutai din cușcă, te pișca de ureche sau zbura pe degetele Feliciei de la picioare și se-apuca să le pigulească. Era un peruș verde, infect, căruia, trimestrial, îi cădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai cred că și-ar trăi bine mersi bătrânețile și astăzi, undeva prin Chile, Venezuela sau Argentina. Oricum, dus a fost; nimeni nu i-a mai dat de urmă. Deși, dacă te uiți pe poze, tipul are vreo sută de kile: genul care nu se pierde pur și simplu-n natură. În plus, ca o coincidență, în același an 1943, prin vară, englezii reușesc să-l construiască pe Colossus, super-computerul electric care a spart codurile Enigma ale submarinelor nemțești, ajutându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-n lapte și puse la prăjit); la fel, vinul „16 Țâțe“ (un Jidvei alb, cu opt țărănci dansând pe etichetă), jumările (să ne spună istoricii ce sunt) sau borșul de la subsoluri (turnat cu pâlnia-n sticle de lapte de-un kil). Nu mai existau șerbetul (citiți Caragiale, pentru detalii), „minciunelele“ (nu cele pe care le scoteam eu, ci prăjiturile lungi, sucite la mijloc ca un papion), „șodoul“ (un amestec de miere și gălbenuș de ou, peste care se turna lapte fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi condamnat-o. „Am deconectat sistemele. Putem intra.“, m-a anunțat Mihnea în grabă. „Cum ai reușit?“, m-am interesat. „Laptop-ul e-n mașină.“ „Nu fi naiv...“, s-a răstit Mihnea. „Doar nu credeai că mă car cu două kile de-aparatură electronică prin ploaie? Te cocoșezi ca prostu’ și-atrage și-atenția. Am modificat un iPod, i-am pus un procesor Ferrari Turion de 1,8 MHz și l-am programat pe frecvența Uniunii. În loc de muzică, rulează coduri. Deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lui îți apar mai repede și distrugerea se pune în mișcare. Slăbiciunea Mariei erau puloverele. Totul răbufnea energic, ca o răzbunare a perioadei comuniste, când nu găseai iarna nimic de îmbrăcat și trebuia să aștepți puloverul de lână de două kile pe care ți-l tricota mătușa la țară. Uneori, așteptai și doi ani. Pe lângă colecția impresionantă de chiloți și sutiene, care abia încăpea în două sertare ale comodei, puloverele păreau niște invadatori de neoprit, ființe multiplicate prin diviziune textilă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
copii, iubire multă, o fermă. Și-n spate, pe creier, valul neuromagnetic.“ „E tare filmul. Doar la americani vezi mafioți care poartă centură de siguranță când se urcă-n mașină. Ca tot omul. Au limuzină neagră blindată, șofer, bodyguard, câteva kile de pistoale-n portbagaj, dar respectă cu strictețe regulile de circulație.“ „Mă rog, problema lor. Să revin. Ăla e-un exemplu de furtună neuromagnetică. La scară mică, dar eficientă.“ „Se poate și mai rău?“, m-am interesat, suflând aer cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
colegi care stăteau acolo de 14-15 zile, puțea cămașa pe ei, nu alta. S.B.: Nu s-au dus acasă, condiții de spălare nu. G.Ș.: Da, dar să vă spun de ce. Ei erau securiștii ăia de cereau: Pune-mi 5 kile de carne!". Erau șmecherii. Plângeau nevestele și-i chemau acasă. Le era frică fiindcă s-au dat șmecheri la ei în cartier. S.B.: Aaa, știau că vor trage ponoasele comportamentului lor abuziv. G.Ș.: Unul dintre ei mi-a spus
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]