2,595 matches
-
Cu ea puteți să vă cumpărați de la prăvălie tot ce vreți. Bomboane, jucării, cerneală, mă rog, ce credeți voi. Și acum, vă rog să-mi spuneți, vreți să v-o dau ? - Daa! Am urlat noi voioși, cu ochii sticlind de lăcomie. - Iote, mă! Toți vreți, ai? Vreți așa... banul pe degeaba? Păi ce credeți voi, că sunt prostul vostru să vă dau un ban degeaba? Banul se câștigă, mă, nu se primește sau se ia așa, din drum. Nimeni nu vi
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
jocul? - Dacă-i așa, a spus băiatul isteț, eu nu-l joc! Nu mă interesează! - N-ai decât, a spus “domnul” Dode, făcând pe indiferentul. Dar voi, mă, vreți să-l jucați? - Daa! Au răspuns ceilalți, cu ochii sticlind de lăcomie. Și “domnul”Dode a aruncat “banul pe păr”. Cred că vă închipuiți ce a urmat. Toți s-au repezit ca hăbăucii după moneda blestemată, păruindu-se, mușcându-se, dându-și pumni ca turbații. Moneda sprințară îi fugărea prin curtea școlii
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
băiatul cel isteț stătea deoparte și râdea amuzat de prostia turmei întărâtate. Pentru că noi, ceilalți, alergam ca bezmeticii, cu ochii vineți, cu nasurile sparte, cu părul smuls și nu urmăream altceva decât moneda. Nu vedeam cât de jalnici eram cu lăcomia noastră întărâtată de “domnul” Dode. Poate am fi continuat nenorocitul de joc până ne schilodeam de tot, dacă “domnul” Dode nu s-ar fi plictisit de uriașa noastră lăcomie. - Gata, mă, gata! Pentru astăzi ați învățat destul cum se câștigă
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
urmăream altceva decât moneda. Nu vedeam cât de jalnici eram cu lăcomia noastră întărâtată de “domnul” Dode. Poate am fi continuat nenorocitul de joc până ne schilodeam de tot, dacă “domnul” Dode nu s-ar fi plictisit de uriașa noastră lăcomie. - Gata, mă, gata! Pentru astăzi ați învățat destul cum se câștigă banul! În altă zi, “domnul” Dode s-a gândit să ne trezească simțul patriotic (doar eram în vreme de război, cu soldații români pe coclaurile rusești). Voia să scoată
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
așternut, în asemenea măsură, încât drumul a devenit și mai puțin practicabil decât înainte. Revoluția din decembrie ’89 a adus după sine dramatice schimbări și în Umileni. Fabrica, devenită brusc nerentabilă, a fost închisă iar utilajele vândute la fier vechi. Lăcomiei lichidatorilor le-a căzut pradă și linia decovilului împreună cu întregul material rulant, doar o locomotivă cu aburi a fost păstrată într-un jalnic muzeu în aer liber, destinat să amintească, precum necropolele de altădată, de viața și ocupațiile celor dispăruți
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
de altădată, de viața și ocupațiile celor dispăruți. Când vezi cum alții, în diferite colțuri de țară, recondiționează liniile cu ecartament îngust și le folosesc cu mult beneficiu în scopuri turistice, te apucă plânsul. Dar la Umileni se pare că lăcomia a dat pe dinafară și tot ce a fost de valorificat s-a vândut, sub ochii resemnați ai oamenilor, siliți mulți, îndeosebi tinerii, să-și ia lumea în cap în căutarea altor surse de câștig. În numai câțiva ani populația
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
viața pomului în curgerea timpului. Din păcate, când suntem copii nu pricepem acest mister. Chiar dacă ni se spune să avem răbdare că fructul trebuie să crească și să se coacă, noi ne grăbim să le mâncăm de crude. Pofta și lăcomia întrec răbdarea, iar neascultarea dă frâu liber acestora. Așa apar inevitabile fapte nesăbuite. În acea zi, domnul Arsu plecase din școală cu obișnuitele treburi administrative. Cu toate că ne atrăsese atenția să fim cuminți, cu toate că ne spusese ce să-nvățăm până se
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
ramurile caișilor, pline de acei bumbi galbeni-verzui cu miezul alb erau extrem de ademenitoare. Cum să treci pe sub ele și să nu-ți lase gura apa? Cu toate că, dacă mâncai unul, ți se făcea gura pungă și ți se strepezeau dinții. Dar lăcomia din noi s-a furișat printre crengi, precum șarpele biblic sâsâindu-ne în ochi cu păcătoase îndemnuri: - Sss! Hai, rupeți, mușcați, că sunt bune! Luați cât mai multe, să vă săturați! Rupeți crengile cu totul! Altfel, le ia colegul pe
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
Hai, rupeți, mușcați, că sunt bune! Luați cât mai multe, să vă săturați! Rupeți crengile cu totul! Altfel, le ia colegul pe toate și tu nu mai apuci, nu mai ai ce să mănânci. Sss! Sss! Așa ne îndemna șarpele lăcomiei. Toți ne-am înarmat cu bolovani, pietre, bucăți de lemne, scânduri, și am început să aruncăm în caiși. Alții, mai sprinteni, s-au urcat în ei și rupeau crengile cu totul. Ca apucații, ne repezeam să culegem cât mai multe
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
să culegem cât mai multe. Ne umpleam buzunarele cu ele, umpleam și geacurile, făceam rezerve ca să avem pentru... pentru ce? Era clar că Necuratul își râdea în barbă mulțumit, dar noi nu-l observam, bântuiți de nesățioasa noastră poftă și lăcomie. Pană la urmă, pișicherul de Necurat l-a adus pe domnul Arsu în curtea școlii. Probabil că-i șoptise: - Hai să-ți vezi odraslele educației dumitale! Domnul Arsu s-a oprit pe alee năucit de ce vedea. Până l-a observat
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
cazul să mă obosiți și altă dată. Cum bâzâielile nu mai conteneau, dumnealui ne-a mai spus: - Dacă vreo unul dintre voi este nemulțumit, îl rog să poftească să-i mai dau. După jaful pe care l-ați făcut și lăcomia de care ați dat dovadă, se pare că unii dintre voi mai doresc. Poftiți! Care vreți mai mult, vă rog, poftiți! Deși... sunt obosit. Se înțelege că nimeni nu a mai poftit. Ce tâlhar dorește mărirea pedepsei pe măsura faptei
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
și în puținele noastre asemănări. Nici pe Magistrat nu-l urâm la fel. Înverșunarea mea are un suport logic: orice putere necontrolată trebuie distrusă. La ei, ura se poate transforma în iubire dacă Magistratul le-ar înlesni câștiguri pe măsura lăcomiei lor! Buzunarul și burta! Nimic pentru suflet sau minte! În prima zi de libertate vor devasta Cazinoul și vor împărții caii de la Hipodrom. Vor jefui Banca. Îi vor sparge capul Romancierului deoarece va încerca să se opună. Îl vor cotonogi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Să mergem, porunci, luând-o Înaintea lui Bargello peste prag. Străbătură lungul portic, unde dădeau ușile chiliilor. Dante se gândi la ceilalți cinci priori, cu siguranță cufundați În somnul tulbure al minților slabe, somn populat cu fantasmele preacurviei și ale lăcomiei. Apoi se opri, reținându-l cu mâna pe Bargello. — Pentru care motiv m-ai căutat pe mine? Celălalt Își drese glasul. Părea stânjenit. — Fiindcă mi s-a spus că știi carte mai mult decât oricine. Ești poet, nu? Ai scris o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fizic al cardinalului Îl indica drept un laș concupiscent, cu chipul marcat de ipocrizia curială. Iar când, În sala Consiliului, făcuse marele gest de a refuza o cupă plină cu florini de aur, lui Dante nu Îi scăpase străfulgerarea de lăcomie care Îi măturase fața cu o lumină sinistră. Refuza banii ca să obțină mult mai mulți În continuare. Poetului nu-i erau pe plac nici secretarii cei Înșelători, curteni precum inchizitorul Noffo Dei, care se Înrolaseră de partea lui, asmuțiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pentru prima oară când trecea unul din acele praguri. După moartea tatălui său, averea Alighierilor se subțiase odată cu prăbușirea valorilor funciare ale pământurilor care constituiau patrimoniul de familie. Veniturile se reduseseră la mai nimic, arse de anii proști și de lăcomia arendașilor, așa Încât, din ce În ce mai des, Dante fusese nevoit să ceară câte un Împrumut de la oamenii aceia de joasă speță. La Începuturile angajamentului său politic, nu puțini cămătari făcuseră un pas În față În mod spontan, oferindu-se să Îi acopere cheltuielile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
arătând cu un gest spre ușa prăvăliei din spatele său. Dante ar fi vrut să pătrundă dincolo de suprafața acelei veselii forțate. I se părea că venețianul ținea să Își subaprecieze În mod voit posibilitățile, pe când el zărise prea bine scânteierea de lăcomie din ochii lui messer Domenico. Nu acela era, În mod sigur, tratamentul pe care câinele acela hrăpăreț Îl rezerva cuiva care se umilea În fața lui pentru un Împrumut. Nu, ar fi jurat că Veniero venise să ofere, mai curând decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Am auzit câte ceva, În Îndelungata mea viață. Multe iluzii, o cercetare cu sângele clocotind În vine. Ani Întregi de insomnie Închinați acestei lucrări... nu știu dacă divină, prin dorința de a pătrunde În matricea naturii, ori numai inspirată de demonul lăcomiei. Acest dubiu conștiința nu Îl poate rezolva, ori de câte ori mintea noastră pătrunde Într-un secret al naturii, cât de mic. — Dar credeți că se poate face? Sau că s-a făcut deja? Întrebă Dante, ignorând scrupulele morale ale bătrânului, care ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să le rezume Într-un plan comprehensibil, să schițeze harta cetății păcatului și sulfului, hotarele lui Dite. În jur, lumea continua să se Îmbulzească, râzând de nenorocirile fantoșei. Preacurvia se apucase să Îl gâdile obscen În părțile de jos, În timp ce Lăcomia se prefăcea să se Îndoapă fără măsură În fața ei. Dante privi În jur, parcurgând cu privirea fețele din acea mulțime urlătoare. Ce deosebire exista Între chipurile acelea și fața impasibilă din pânză și din paie? Dacă cele șapte Păcate ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Încheietura mâinii, pe care o ridică până În dreptul ochilor lui Dante, arătându-i brățara. — Există atât de mult Încât s-ar putea umple burta a o sută de galere de-ale noastre. Și Într-o măsură Îndestulătoare pentru a sătura lăcomia tuturor regilor din Europa și pentru a le finanța războaiele pentru o mie de ani. Pentru a Întemeia un nou imperiu... sau pentru a-l nărui. Făcu o pauză, ca pentru a se asigura că celălalt Îi Înțelesese cuvintele. — Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
iad? Ce știe despre el inteligența noastră? Doar lumina lui Dumnezeu ne luminează pașii, nu vechile voastre hârțoage. Dacă Dumnezeu ne Încredințează cheile acestei porți, să nu o deschidem ar fi o insultă adusă voinței Lui. — Dumneata Îți faci scut lăcomiei din cuvinte. Dar fie precum dorești, dat fiind că ziua asta Îți aparține. Vor veni și alte zile, crede-mă. Amintește-ți: o oră. — O vei avea. O oră. Pe când cei doi treceau de pragul ușii, Dante i se adresă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și urmașii noștri, deopotrivă, condamnați să Împlinim blestemele vechilor inocenți, căci nu În visurile visătorilor, ci În blestemele victimelor din trecut se află rădăcinile viitorului oamenilor și al lumii acesteia pornite de la Începuturi pe calea pierzaniei, din cauza răutății și a lăcomiei sale endemice, a patimii de a avea... În toate limbile, gramatica Începe cu a fi și a avea, ele sunt baza flexiunii verbale, cu ele se conjugă toate celelalte părți de vorbire existențiale și acumulative... s-au schimbat raporturile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care i-a lăsat fiului său o suliță și agricultoul care și-a Înzestrat urmașul cu o bucată de pământ spre cultivare privilegiată, ei au deschis era marilor nedreptăți și crime În istoria umanității, de la ei se trag invidia, violența, lăcomia, disputele, politica, războaiele, ei au falsificat relația omului cu sine și cu ceilalți, pe de o parte, și a omului cu posesiunea, pe de altă parte; animalele - În egală măsură ființe ale Domnului, ca și Adam - se nasc la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un moment dat junele călugăr surprinsese fără voie mișcarea eminamente pofticioasă făcută de Despina de a duce la gură o ditamai ciosvârtă de berbec șiroind de sos, iar fata, observând privirea tânărului și citind în ea o tăcută dezaprobare la adresa lăcomiei ei când poate că pe întinsul Moldovei, în cătunele pitite între dealuri, în bordeie căzute într-o rână, la lumina pe sfârșite a opaițelor, copilași osoși, moșnegi supți la față, mame jerpelite și tați nervoși n-aveau să-mbuce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nor de praf. Mă uit la salcîmii chirciți ca jnepenii, la iasomia pipernicită care nu dă miros nici după ploaie, la frunza de nalbă, lată cît palma crăpată cu porii astupați de o acnee malignă pe care o absoarbe cu lăcomia Înecatului după aer. Îmi imaginez canalele secrete ale plantelor, nările, gurile lor și le ghicesc suferința În tulpinile răsucite convulsiv, În frunzele subțiate și sfărîmicioase. Mă gîndesc la plămînii copiilor. Fiecare oraș, fiecare cartier, orice așezare umană are un semnalment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
iartă-mă că aplecîndu-mi urechea la țipătul cărnii mele mi-am zămislit un mit și șoapta ta Îndepărtată În care respiră bronhiile pierdutelor stele pulsînd semnale străine, Înfricoșătoare, am alungat-o de la mine. Te-am folosit În toate felurile cu lăcomie și nerușinare, uitîndu-te din ce În ce mai mult. Te-am supt cît am putut și-n pîntecul tău fierbinte m-am bălăcit și am lăsat urme adînci În materia ta somnolentă. Păreai mereu absentă, nici nu știu dacă În vis măcar te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]