1,056 matches
-
un drum, Ori buni , ori răi, tot un mormânt! Nu‐ i nimeni drac și nimeni sfânt! Credința‐ i val, iubirea vânt și viața fum ! Zici fum? O, nu‐i adevărat Război e, de viteji purtat! Viața - i datorie grea, și lașii se‐ ngrozesc de ea - Să aibă tot ce‐ i lași ar vrea Pe neluptat. De ce să‐ntrebi viața ce‐i? Așa se‐ ntreabă cei mișei Cei buni n‐ au vreme de gândit La moarte și la tânguit, Căci plânsu‐ i
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
fi ajuns la concluzia că ar fi fost neeficient să-și lase proprii generali să transmită ordinele stricte lansate de la comandament. — Oricine părăsește tabăra fără motiv va fi tăiat pe loc, zbiera el. Fugăriți-i și împușcați-i pe toți lașii care dezertează! Oricine împrăștie zvonuri sau descurajează spiritul războinic al oamenilor să fie executat pe loc! Dar situația se agravase mult prea mult, iar revigorarea asprului spirit marțial al lui Katsuie era zadarnică. Peste jumătate din cei șapte mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ca oricine ce efect avuseseră. Și totuși, nu stătea acum în fața lui chiar Shosuke, oferindu-se să-i ia locul? Vântul înfrângerii sufla trist peste tabără, iar pentru Katsuie fusese insuportabil să-și vadă oamenii șovăind, încă din zorii zilei. Lașii care se grăbiseră să arunce armele și să dezerteze nu fuseseră puțini la număr; Katsuie îi privise cu căldură pe mulți dintre acei oameni și ani de zile îi învrednicise cu favorurile lui. Când îi veniră în minte aceste gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mi trebuie dacă nu-l țin din scurt”. După ce am învins valul de tristețe, resemnat, am pornit în lungul Podului Vechi. “Auzi dumneta. Cică el e gândul meu de veghe. Să ai încredere în el și dumnealui dispare ca un laș” - gândeam eu când, un călăreț, strunindu-și armăsarul focos cu coamă rotată, se oprește în fața mea. Privesc întâi la calul de o frumusețe aparte și apoi la omul care îl strunește... Nu mică mi-a fost mirarea când, înălțat în
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
lasciv în poală. Era ultra-jenant să fii martorul acestei scene, în vreme ce lângă tine stătea directorul general al companiei. Sonny a clătinat din cap cu tristețe. — Mie-mi spui, a zis el. Am simțit un val de milă. Da, era un laș - dar măcar o știa. Ceea ce era cea mai groaznică pedeapsă. Iar noi, toți ceilalți, eram la fel de lași. Eu nu voiam să-mi pierd slujba, iar Sonny nu voia s-o ofenseze pe cea mai mare gâscă, clocitoare de ouă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
oraș și nu vreau decât să termin odată cu asta. Mi-e teamă să-i văd fața când o să-i spun. Ar fi mult mai ușor s-o fac la telefon. Dar desigur că nu o să fac niciodată ceva atât de laș. Tim merită mai mult. Ne cunoaștem de aproape trei ani. Avem amintiri comune, pentru Dumnezeu! Avem chiar și un cântec al nostru. Doar că nu-mi aduc aminte care e acum. O să plec, îi șoptesc lui Debbie la ureche. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
lui Mao după ce a intrat în Orașul Interzis și a devenit un împărat modern. Nici urmă a faptului că eu și Mao fuseserăm cândva îndrăgostiți până la moarte. Mama îi spune fiicei că atât tatăl ei, cât și ea însăși urăsc lașii. Vorbele nu au nici un efect. Nah e prea înfrântă. Mama o privește ca pe o bucată de lemn putred, care nu va putea fi transformată nicicând într-o mobilă frumoasă. Îi este atât de teamă, că vocea îi tremură atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pleci. Dar trebuie. O, cerule, trebuie să te părăsesc. El se încalță și se îndepărtează de pat. Ea încearcă să se miște, dar își simte picioarele ca de plumb. Ce se întâmplă cu tine? țipă el. Ești o lașă? Urăsc lașii! M-auzi? Urăsc, urăsc, și iar urăsc lașii! Pleacă acum. Supune-te ordinului meu. Pleacă! Pleacă! Părăsește-mă, părăsește Yenanul! Afară! Ea pășește spre ușă. Are mâna pe clanță. Îl aude văitându-se în urma ei: Războiul mi-a luat tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
părăsesc. El se încalță și se îndepărtează de pat. Ea încearcă să se miște, dar își simte picioarele ca de plumb. Ce se întâmplă cu tine? țipă el. Ești o lașă? Urăsc lașii! M-auzi? Urăsc, urăsc, și iar urăsc lașii! Pleacă acum. Supune-te ordinului meu. Pleacă! Pleacă! Părăsește-mă, părăsește Yenanul! Afară! Ea pășește spre ușă. Are mâna pe clanță. Îl aude văitându-se în urma ei: Războiul mi-a luat tot, soțiile și copiii... Inima mea a fost împușcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fost mereu alegerea voastră, în secret? De ce o conspirație? De ce ați votat pentru Revoluția Culturală, din capul locului? De ce nu votați împotriva mea și nu trăiți în cinstea pe care pretindeți că o aveți ca principiu? De ce acționați ca niște lași? Băieții din vechea gardă rămân fără grai. Mareșalul Tan aruncă o privire în partea opusă a mesei, acolo unde Doamna Mao Jiang Ching stă între Kang Sheng și Chun-qiao. Tan rupe tăcerea. Eu îmi mențin părerea. Nu pricep, ca să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mele. A sosit timpul să fiu o martiră, să îmi înfig un bețișor în gât - mă pregătesc. O actriță bună se poate descurca să joace orice scenă... Unde e Yu Hui-yong? Am nevoie să-mi aud operele. Yu e un laș înnăscut. Nu m-ar mira dacă ar ajunge să se sinucidă. E foarte fragil și trăiește cu sentimente și frică. Asta e problema cu artiștii. Suntem artiști. De-aia o să se sinucidă Yu. Și la fel și eu, mă tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
șold. Femeia a înșfăcat microfonul, l-a întors către ea și a bătut în el ca un adevărat profesionist, ca să se asigure că tot ceea ce avea să spună urma să fie auzit în întreaga încăpere. —Fostul meu soț e un laș, iar ea e binevenită să-l ia. Vocea Sofiei părea să se lovească de peretele din spatele sălii, pentru ca apoi să ricoșeze umplând fiecare colț al încăperii. — Dar copiii nu i-i dau. Și, cu asta, femeia s-a întors, împingându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a menținut așa pentru că niciodată n-a acceptat o umilință sau o jignire - clătină din cap. Și nu-i momentul să ne schimbăm. Dar ei sunt mulți. Și puternici. — E-adevărat, recunoscu targuí-ul. Și așa trebuie să fie. Doar un laș îl înfruntă pe cel despre care știe că e mai slab decât el, fiindcă victoria nu-l va înnobila. Și doar un prost luptă cu egalul său, pentru că în asemenea cazuri doar norocul hotărăște rezultatul bătăliei. Imohag-ul, adevăratul războinic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
toți oamenii trebuie să fie egali, cu aceleași îndatoriri și drepturi, și că bogățiile trebuie să se împartă între toți... — Vor să fie egali un deștept și un prost, un imohag și un sclav, omul muncitor și trântorul, războinicul și lașul? exclamă cu uimire. Sunt nebuni! Dacă Alah ne-a făcut diferiți, de ce vor ei să fim egali? pufni. La ce mi-ar mai folosi atunci faptul că m-am născut targuí? — Lucrurile sunt mai complicate, spuse bătrânul. — îmi închipui, acceptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
trebuie să plătești această datorie? — Nu e cazul. Eu m-am născut imohag. Ei s-au născut akli. — Și cine a hotărât că un imohag este superior unui akli? — Alah. Dacă n-ar fi așa, nu i-ar fi făcut lași, hoți și servili. Iar pe noi nu ne-ar fi făcut curajoși, cinstiți și mândri. Fir-ar să fie! exclamă. Ai fi putut fi cel mai fanatic dintre fasciști... Ce e un fascist? — Cel care afirmă că rasa lui e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
treaz, dându-ți ceva bani și câte ceva de mâncare și hăinuțe pentru ăla mic din ce le rămăsese de la ai lor și întrecându-se să-l bălăcărească pe idiotu’ ăla de Velicu că s-a dat la fund ca un laș nenorocit ce este și a lăsat-o de izbeliște când îi e mai greu, deh, un împuțit și o zdreanță, și las’ că tot răul spre bine, bine că și-a dat arama pe față, ca să știe de-acum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vrea să.... Lăsase să-i cadă lesa din mână ca să-l îmbrățișeze. — Nu-ți face probleme. E cuminte. Am văzut cât de cuminte... Zici că te gândeai. Ți-era dor, ai? M-ai lăsat acolo și-ai fugit ca un laș. — Mă săturasem, crede-mă, îmi ajunsese la os. De șapte ani... Și la mine nu te-ai gândit că tot de șapte ani? Mie nu-mi ajunsese la os? Și uite-mă că-s tot acolo, spuse, smiorcăindu-se teatral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
unde ar putea să se afle În prezent? — V-am spus, când am fost luat pe sus, un singur om a Îndrăznit să se Împotrivească soldaților șahului, era Mirza Reza. S-a ridicat, a strigat, a plâns, i-a făcut lași pe soldați și pe cei din asistență. A fost arestat și torturat, a petrecut mai bine de patru ani În temniță. Când a fost eliberat, a venit la Istanbul ca să mă vadă. Arăta atât de rău, Încât am făcut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
că ea își va retrage mâna din mâna mea, nu s-a întâmplat. Asta a fost minunea a patra. Și-a repetat întrebarea și eu nu i-am dat nici un răspuns. Era ca mai înainte: cuvintele nepotrivite mai bine le lași nespuse. Mergeam alături și, când am ajuns la pod, eu am trecut în dreapta, ca să pot urca treptele sprijinindu-mă de balustradă. Apoi am intrat într-un cartier unde casele erau scunde și aveau acoperișuri de țiglă roșie. În dosul intrărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
zbat înăuntrul unor lacuri roșii, fierbinți, desprind hainele încă umede și i le arunc în față, acum înțeleg, urlu eu destul de tare cât să trezesc întreg cartierul, ai așteptat să îți termin de spălat toate hainele, iar acum pleci, ticălosule, lașule, om de nimic, ți-am spălat toate hainele din dulap, iar acum pleci, iar el îmi face semn să tac, cu buzele acelea iubite, termină, cât ești de josnică, asta te doare pe tine acum, mașina de spălat? Dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
toată iarna, cînd se ajungea la -400C. Eram prieteni buni și el era nebun după whisky; acum era un om mort. — Pleacă acum, Îmi spuse. Ai cu ce? — Da. — Ai prins ceva imagini? — CÎteva. Niște tancuri. — Tancurile, spuse amar. Porcii. Lașii. Ai grijă să nu fii ucis. Se presupune că ești scriitor. — Nu pot scrie acum. Scrie după aia. După aia poți să scrii despre tot. Și nu muri. Mai ales asta, nu te lăsa ucis. Și-acum dă-i drumu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
N-a depășit încă momentul Jenna. Sosise clipa să mă răzbun. — Nu știu ce să zic... Am mai discutat asta la Alcoolicii Anonimi. Nu-i același lucru, susțin cu fermitate. N-ar trebui să primim în grup prea mulți care se cunosc... —Lașule! îi strig. —Fricosule, mă susține Finn. —Poate mai târziu. Nu sunt pregătit... Ești patetic! îl apostrofează Finn din nou. — Ne pune pe noi să facem ceva ce el nu e în stare. — Lasă că îi arătăm noi! zice Finn. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Încetinit pasul și ne-am postat pe după colțurile caselor, observând de departe. Dacă Martinetti ne-ar fi organizat În avangardă și ariergardă, ne-am fi făcut datoria, Însă a fost un fel de diviziune spontană. Cei mai cu inimă Înainte, lașii la urmă. Iar din refugiile noastre, al meu mai În spate decât ale altora, am observat bătălia. Care nu avu loc. Ajunse la câțiva metri unul de altul, cele două grupuri se Înfruntară scrâșnind din dinți, apoi șefii ieșiră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-o numai În treacăt...” Eu tăceam, iar Belbo nu știa cum să Încheie. „O să-mi zici că am fugit din nou, ca În via Larga”. „Prostii. Am făcut bine. La revedere”. Mi-era milă de el pentru că se simțea un laș. Eu nu, mă Învățaseră la școală că poliția trebuie mințită. Din principiu. Dar așa se Întâmplă, mustrările de conștiință Întinează prietenia. Din ziua aceea nu l-am mai văzut. Eu eram remușcarea lui, iar el a mea. Dar atunci m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
tipărit o mie și a legat opt sute cincizeci, dintre care cinci sute au fost plătite a doua oară. Cincizeci de autori pe an, și Manuzio Își Încheie totdeauna bilanțul cu sume mari la activ. Și fără remușcări: Împarte fericire. 40 Lașii mor de mai multe ori Înainte de a muri. (Shakespeare, Julius Caesar, II, 2) Întotdeauna simțisem o contradicție Între devoțiunea cu care Belbo lucra pentru autorii săi respectabili de la Garamond, Încercând să scoată cărți de care să fie mândru, și pirateria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]