4,444 matches
-
Presupun că era cam aceeași stare, ca la tine - dar invers, dacă Înțelegi ce vreau să spun. Prima mea dramă sexuală a avut loc În spatele cortinei, și lumea a privit-o ca un martorul orb. Mulțumit că am atins centrul labirintului, m-am culcat. — Atât? Se pare că Dora se aștepta să continui. Când a văzut că n-o fac, s-a sprijinit iar pe coate. Cam puțin, nu crezi? I-am explicat că băiatului de pe capră nu i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lambriul de stejar scorojit, era aceeași. Dar, În locul cheliei aplecate deasupra unei integrame, pe tejghea se odihneau două tălpi gigantice de pantof. Pentru o clipă am crezut că sunt aceleași tălpi care Îmi inspectaseră casa. Apoi mi-am amintit de labirintul În care mă aruncase tendința asta de a construi scenarii imaginare, așa că am alungat gândul acesta. Nu de un impas nou aveam nevoie, ci de o ieșire din el. Timorat, mi-am strâns geanta la piept și am făcut câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
decât până la alt coridor de colivii, până la alt perete de pendule bătrânești, de paravane lăcuite și de secrétaire-uri în stil georgian. Aici mi-a propus să ne întâlnim ca să discutăm între patru ochi, într-un depozit de antichități. În acest labirint de mobile dăm tot timpul peste același birou în stil baroc, apoi peste același bufet neoclasic. Ne învârtim în cerc. Ne-am rătăcit. Iar Helen Boyle zice: — Ați mai spus cuiva despre cântecul ăsta mortal? Doar șefului meu. Și ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în oglinda asta. Toate femeile alea tinere și frumoase au murit, dar uite că șifonierul a rămas, și acum valorează mai mult ca oricând. Un parazit care-i supraviețuiește gazdei. Un prădător mare și gras în căutarea următoarei cine. Prin labirintul ăsta de antichități, zice, bântuie stafiile tuturor celor care au avut cândva mobilele de-aici. Ale tuturor celor îndeajuns de bogați și de împliniți cât să vrea s-o și arate. Porcăriile astea decorative uite că au supraviețuit talentului, inteligenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de fotoliul de satin în stil Cromwell, placat cu fildeș, înseamnă că am ajuns prea departe. Am înțeles. Îmi zice: — Doamne, de ce i-oți fi zis Monei? Mona o să-i zică prietenului ei și n-o să mai scăpăm în veci. Labirintul de mobile maronii, roșcate și negre, împestrițat de aur și oglinzi, se înghesuie în jurul nostru. Ici, colo sunt incrustații aurite și oglinzi. Cu o mână își răsucește prețiosul inel de pe mâna cealaltă. Diamantul este masiv și colțuros. Îl învârte până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la magazinul de antichități, depozitul unde mutilase atâtea piese de mobilier. E întuneric și depozitul este închis, dar atinge cu mâna un zăvor și spune o scurtă poezie, iar ușa se deschide încetișor. Fără nici o alarmă. Nimic. Hoinărim prin hățișurile labirintului de mobile, pe sub candelabrele întunecate, fără fire. Lumina lunii pătrunde prin acoperișul vitrat. — Vezi cât e de ușor? zice Helen. Putem să facem absolut orice. Nu, zic, ea poate să facă orice. Helen zice: — Mă mai iubești? Dacă vrea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Cucul și pupăza Cucul este pentru Cressida și Charles, Pupăza este pentru William. CUCUL NOVELETĂ Nu, nam să scriu... Mereu se ține, simt, Ca un cățel de țâță acest gând De mine prin lugubrul labirint; Ori ca o algă pe-a ei stâncă stând; Ori ca sărutul cel dintâi, cu-alint Pe gura sărutată adăstând. Dar nu vreau să filozofez - am zis! Să scriu vreau - și voi să citiți ce-am scris. Byron, Don Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pozează... ci umilirea, expunerea lor. Alan era răscolit fără milă de aceste reverii. Și chiar și când păreau să ia forma unui raționament, așa cum a fost cazul ceva mai devreme - o formă care i-ar fi permis să scape din labirintul psihologic în care fusese aruncat la zece fără zece - totul se năruia rapid sub influența unui nou acces de dorință. Un acces care aducea anatomia lui Bull în fața ochilor lui Alan într-o lumină nouă: o strălucire rozalie, pulsatilă, unduioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
iar celălalt capăt a plutit. Astfel, i-a fost ușor să dea răspunsul corect. Pentru a doua întrebare, împăratul a scos o bucată de jad, cu un orificiu mic, întreaga bucată fiind străbătută de un canal subțire sub formă de labirint. Cine putea să introducă o ață prin acest labirint astfel incât aceasta să străbată de la un capăt la altul bucata de jad era declarat câștigător. Toți trimișii au luat câte o bucată de ață și au încercat să o introducă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ușor să dea răspunsul corect. Pentru a doua întrebare, împăratul a scos o bucată de jad, cu un orificiu mic, întreaga bucată fiind străbătută de un canal subțire sub formă de labirint. Cine putea să introducă o ață prin acest labirint astfel incât aceasta să străbată de la un capăt la altul bucata de jad era declarat câștigător. Toți trimișii au luat câte o bucată de ață și au încercat să o introducă în orificiul respectiv. Mgar stong-btsan yul-srung a pus însă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de la un capăt la altul bucata de jad era declarat câștigător. Toți trimișii au luat câte o bucată de ață și au încercat să o introducă în orificiul respectiv. Mgar stong-btsan yul-srung a pus însă la una dintre ieșirile minusculului labirint puțină miere și a legat ața de o furnică pe care a așezat-o la celălalt capăt. Furnica a intrat imediat în orificiu dorind să ajungă la miere și trăgând ața după ea până la celălalt capăt al labirintului. A treia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ieșirile minusculului labirint puțină miere și a legat ața de o furnică pe care a așezat-o la celălalt capăt. Furnica a intrat imediat în orificiu dorind să ajungă la miere și trăgând ața după ea până la celălalt capăt al labirintului. A treia întrebare: "O sută de iepe și o sută de mânji sunt puși împreună într-un grajd. Cine reușește să identifice care iapă este mama fiecărui mânz va fi declarat învingător." Solii s-au gândit la toate metodele posibile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Suoxiyu din ținutul Cili și Rezervația Naturală Tianzishan din ținutul Sangzhi. Wulingyuan este o zonă cu formațiuni geologice din gresie, fenomen rar întâlnit în lume. Străbătută de văi cu munți falnici, păduri cu faună bogată, Wulingyuan este cunoscut ca un "labirint natural" care și-a câștigat renumele de "Cel mai frumos munte din lume" . Acum câteva miliarde de ani, Wulingyuan era o zonă acoperită de ocean. În urma modificărilor scoarței terestre, zona s-a transformat dintr-un adânc de mare în munții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
extrem de interesantă plasarea acestora. Încăperile sunt construite simetric, urmând curbura muntelui. Vizitând aceste săli legate prin culoare suspendate fixate de stânci în diverse direcții, îți poți pierde ușor orientarea și să nu mai găsești ieșirea, la fel ca într-un labirint. De ce a fost ales acest loc pentru a ridica un templu? Explicația se găsește în faptul că jos în vale era o arteră importantă de circulație, pe unde treceau mulți credincioși. Ridicarea unui templu putea satisface nevoile lor religioase. Pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Taie-n penumbră șlefuind cristale, Și seara moare-n jur, și te ucide, Serile serilor le sunt egale. Mâinile lui și spațiul de hiacint Pălind într-un ghetou, sunt o părere Pentru senina, calma lui tăcere Care-și visează clarul labirint Nu-l tulbură nici gloria, oglindă Visată de oglinzi, și suferindă, Nici fetele iubind sfios, nici ele. Abandonând metafora și mitul, Taie cristalul, unul: infinitul Hartă a Celui rispit în stele”. (Spinoza, de Jorge Luis Borges, în traducerea lui Anatol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
un Matei mare care boscorodește ceva despre o scrisoare, un roman, despre iertare și alte bazaconii, lucruri d-astea pe care trebuie să fii nebun să le visezi atâta timp cât o ai pe Setița Kindo și mai știu eu ce alte labirinturi cu pești prin care, mă rog, voi ăștia mici găsiți întotdeauna ceva de făcut, o scoateți la capăt într-un fel sau altul, iar dimineața mergeți la grădiniță și așa și pe dincolo, chestii importante nu baliverne mizilicuri mustrări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
De la bastonașe. Am ieșit. Ce, parcă poate cineva să-și facă tema când îi curge stiloul!? Crucea se plictisise. În afară de mine, n-o prea mai băga nimeni în seamă. Din cauza școlii cred. În fine. Se făcea că rătăceam într-un labirint cu alei Băiuț, întortocheate, identice, obositoare, căutam să mă liniștesc, să găsesc blocul D 13, se lăsase un întuneric beznă, mirosea a brânză, străzile începeau să se șteargă încet în jurul meu, îmi șopteam întruna „rezistență, pace și cadență, cine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și a pânze de păianjeni, la geamurile blocurilor din jur fâlfâiau perdelele (și doar era imposibil ca în tăcerea aia bezmetică să mai poată adia vântul), urcam treptele cu grijă, una câte una, etajele arătau la fel de mohorâte și pustii ca labirintul aleilor Băiuț, de dincolo de ușa familiei Pascu nu se auzea nici o bufnitură, nici un glas, puteam să jur că Migu și Pipiță nu locuiau acolo, etajul patru se preschimbase într-un fel de pod mucegăit, nu înțelegeam de ce mai trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să le confrunt, nici vreun vechi prieten de familie. Cum aș fi putut verifica ? Tot ce puteam face era să compar o imagine mentală cu o alta, la fel de suspectă, și În final, toate s-au aglutinat. Mintea mea era un labirint, Încîntător sau Îngrozitor, În funcție de starea mea de spirit. Simțeam cum mi se cască pămîntul sub picioare, iar chestia ciudată era că nici măcar nu-mi păsa. Lucrurile se derulau cu viteza fulgerului. Corabia se scufunda și, la o săptămînă după ce Shine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
-se neobișnuit de lucid, cum se spune că ar fi muribunzi. Nu primi, Însă, nici un răspuns, iar pantalonii albaștri, ce lăsau să se vadă, sub tunica scurtă, fesele băiatului, Își urmară drumul. Rowe avea sentimentul că Într-un astfel de labirint te puteai pierde de-a binelea: doar recepționerul putea să cunoască poziția exactă a locatarilor, deși era Îndoielnic că se aventurase vreodată el Însuși În adîncul labirintului. Rowe se gîndi că Înapoia acestor pereți există oameni care deschid din cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fesele băiatului, Își urmară drumul. Rowe avea sentimentul că Într-un astfel de labirint te puteai pierde de-a binelea: doar recepționerul putea să cunoască poziția exactă a locatarilor, deși era Îndoielnic că se aventurase vreodată el Însuși În adîncul labirintului. Rowe se gîndi că Înapoia acestor pereți există oameni care deschid din cînd În cînd robinetele de apă și care spre seară ies după cumpărături (se hrăneau, probabil, cu conserve). Numerele camerelor se desfășurau În sens invers sub ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
copleșit de teama eșecului; ghemuit Într-un colț al mașinii, Îngîna o melodie tristă. Se Însera cînd ajunseră la periferia Londrei și era noapte de-a binelea cînd ieșiră la cîmp deschis. Prin ferestruica din spate se vedea cerul - un labirint de linii și pete luminoase, aidoma străzilor și piețelor unui mare oraș, ca și cum lumea locuită ar fi planat deasupra, lăsînd dedesubt doar șesurile negre ale nopții. Drumul era lung și lugubru, dar Rowe izbutea cu greu să-și ascundă entuziasmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
infirmiere și-mi pierdeam vremea în camera personalului, încercând să port discuții profesionale cu doctorii plictisiți. Conștiința unui sex viu răzbătea prin euforia mea nefericită, prin vinovăția mea confuză pentru omul pe care-l ucisesem. Săptămâna de după accident fusese un labirint de durere și fantezii nebunești. După platitudinile vieții de zi cu zi, cu dramele lor înăbușite, întreaga mea pricepere organică de-a face față rănile fizice fusese demult trunchiată sau uitată. Accidentul era singura experiență adevărată prin care trecusem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ar vorbi pe tonuri animate despre ultima retrospectivă Hitchcock, ar lansa o discuție agresivă despre drepturile femeilor, și-ar înclina un șold într-un fel provocator, și-ar dezgoli un sfârc. În schimb, am stat față-n față în acel labirint de aparate electrice, parcă total decerebrați. Limbajele erotismelor invizibile, ale actelor sexuale nedescoperite, zăceau în așteptare printre mașinăriile acelea complexe. Aceeași sexualitate nevăzută plutea peste șirurile de pasageri care treceau prin terminalele aeroporturilor, peste încrucișarea organelor lor genitale abia ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
puntea descoperită a autostrăzii, în mijlocul fluxului rapid de trafic. Perspectivele se schimbaseră sub toate aspectele. Zidurile de ciment ale drumurilor de racord se înălțau deasupra noastră ca niște faleze luminoase. Liniile demarcatoare, cu mișcările lor paralele sau încrucișate, formau un labirint de șerpi albi, care se zvârcoleau, veseli ca niște delfini, în vreme ce purtau în spinare roțile mașinilor. Indicatoarele rutiere suspendate se profilau deasupra noastră ca niște bombardiere în picaj pline. Mi-am apăsat palmele pe bordura volanului, împingând mașina doar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]