587 matches
-
treia oară. În alegerile generale din 1935, guvernul de uniune națională dominat de conservatori a pierdut 90 de locuri față de majoritatea covârșitoare din 1931, dar a păstrat 255 de locuri în Camera Comunelor, suficiente pentru susținerea guvernului. În timpul campaniei, vicepreședintele laburist Arthur Greenwood l-a atacat pentru cheltuirea banilor pe reînarmare, afirmând că această politică este „o simplă reacție panicardă, rușinoasă pentru un om politic aflat în funcția de conducere a domnului Chamberlain, să spună că trebuie să se cheltuiască alte
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
spre orele prânzului și a dat un avertisment Germaniei, că dacă nu se retrage de pe teritoriul polonez, Regatul Unit își va îndeplini obligațiile față de Polonia. Când s-a întrunit și Camera Comunelor la orele 6:00 p.m., Chamberlain și vicepreședintele laburist Arthur Greenwood (care-i ținea locul lui Clement Attlee, bolnav) au fost aplaudați la intrarea în sala de ședință. Chamberlain a ținut un discurs emoționant, dând vina pe Hitler pentru război. Declarația de război oficială nu s-a făcut imediat
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
răspuns că problemele tehnice pe liniile telefonice făceau comunicarea cu Parisul dificilă, și a încercat să risipească temerile că francezii își slăbesc poziția. Nu a avut prea mult succes; prea mulți parlamentari erau la curent cu eforturile lui Bonnet. Parlamentarul laburist Harold Nicolson a scris mai târziu: „în acele câteva minute, și-a irosit toată reputația”. Aparenta întârziere a dat naștere unor temeri că Chamberlain va încerca din nou să cadă la înțelegere cu Hitler. Ultima ședință a guvernului Chamberlain pe
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
lucru pe care îl pot face: să-mi dedic toată forța și puterea pe care o am țelului victoriei cauzei pentru care am sacrificat atât de mult.” Chamberlain a instituit un Cabinet de Război, și a invitat partidele liberal și laburist să se alăture guvernului, dar ele au refuzat. L-a numit pe Churchill în guvern în postul de Prim Lord al Amiralității, post ce îl făcea membru al Cabinetului de Război. Chamberlain l-a numit și pe Eden în guvern
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
Numeroși parlamentari conservatori, chiar dintre cei ce votaseră împotriva guvernului, au arătat la 9 mai că nu-și doreau plecarea sa în zilele ce urmau, ci doar reorganizarea guvernului. El, însă, a decis să demisioneze în condițiile în care Partidul Laburist nu dorește să intre în guvern și s-a întâlnit cu Attlee în aceeași zi. Attlee a refuzat intrarea la guvernare, dar a acceptat să consulte Executivul Național al partidului, care se reunise la Bournemouth. Chamberlain dorea ca Halifax să
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
aveau încredere în noul prim-ministru, Churchill nu a înlăturat nicio persoană loială lui Chamberlain din guvern. Churchill a dorit ca Chamberlain să redevină ministru de finanțe, dar acesta a refuzat, convins că dacă acceptă, vor apărea dificultăți cu Partidul Laburist. În schimb, el a acceptat postul de Lord Președinte al Consiliului de Coroană, ocupând astfel un post în Cabinetul de Război, acum restrâns la cinci membri. Când a intrat în Camera Comunelor la 13 mai 1940, pentru prima dată după
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
a aflat că laburiștii intenționează să se folosească de o sesiune secretă a Parlamentului pentru a-l ataca, Chamberlain i-a spus lui Churchill că nu se poate apăra decât atacându-i pe laburiști. Primul ministru a intervenit în Partidul Laburist și în presă și criticile au încetat, așa cum arăta Chamberlain, „ca oprite de la robinet”. În iulie 1940, o polemică intitulată "Vinovații" a fost publicată de „Cato”, un pseudonim sub care semnau trei ziariști (printre care viitorul lider laburist Michael Foot
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
de-al doilea război mondial care a dăunat reputației sale. "We Were Not All Wrong" ("Nu ne-am înșelat cu toții"), publicată în 1941, a avut un efect similar cu "Vinovații". În ea se arăta că mai mulți parlamentari liberali și laburiști, și câțiva conservatori, luptaseră împotriva politicilor de pacificare ale lui Chamberlain. Autorul cărții, parlamentarul liberal Geoffrey Mander, votase împotriva legii recrutării din 1939. O altă polemică împotriva politicilor conservatorilor a fost "Why Not Trust the Tories" ("De ce să n-avem
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
mandat de cinci ani, și este numit printr-o rezoluție a Camerei Deputaților efectuată cu majoritate simplă. Rolul președintelui ca șef al statului este în mare parte ceremonial. Principalele partide politice sunt , de orientare creștin-democrată, și , de orientare social-democrată. Partidul Laburist este în prezent la guvernare, prim-ministru fiind Joseph Muscat. Partidul Naționalist, cu Simon Busuttil, ca lider, este în opoziție. În Malta există și alte partide politice mai mici, care în prezent nu au reprezentare parlamentară. Până la al Doilea Război
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
un sistem multipartid politic încă de la începutul anilor 1990, deși sistemul este puternic dominat de președintele Denis Sassou Nguesso, el a lipsit de concurență serioasă în alegerile prezidențiale desfășurate sub conducerea lui. Sassou Nguesso este susținut de propriul său Partid Laburist Congolez (PCT), precum și o serie de partide mai mici. Pe plan internațional, regimul Sassou a fost lovit de revelații coruptive în ciuda încercărilor de a le cenzura. Un anchetator francez a găsit peste 110 de conturi bancare și zeci de proprietăți
Republica Congo () [Corola-website/Science/298089_a_299418]
-
cu 31 de locuri fiecare. Locul de 12 locuri sunt luate de partile minore: 9 in centrul politic (liberalii, 4 locuri; liberalii verzi,3 locuri; Partidul Evanghelica Poporului,2 locuri) pe langă regionalista Liga Ticino, Partid Social Creștin și Partidul Laburist de stânga au fiecare câte un loc. Din 200 de locuri 59 au fost câștigate de femei(29,5%), față de 50 din 200 in 2003. Ricardo Lumengo (social-democrat, născut în Angola) este remarcat ca primul consilier negru național elvețian, 23
Alegeri legislative în Elveția, 2007 () [Corola-website/Science/319608_a_320937]
-
pentru a alege membrii Stortingului. Noul Storting este alcătuit din 169 de membri. Alegerile au fost câștigate de opoziția de stânga reprezentată de așa-numita Coaliție a Roșiilor și a Verzilor, care ocupă 87 de locuri, dintre care doar Partidul Laburist a obținut 61 de locuri. Coaliția de centru-dreapta aflată la guvernare a câștigat 44 de locuri și partidul Progresist populist a câștigat 38 de locuri devenind cel mai mare partid opozant. Prezența la vot a fost de 71,1 % și
Alegeri legislative în Norvegia, 2005 () [Corola-website/Science/319636_a_320965]
-
în urma unor înțelegeri. Guvernul a atras critici cu privire la manipularea cutremului din Oceanul Indian (2004), unde numeroși norvegieni au murit. Primul ministru a admis greșelile guvernului său și a reacțiilor întârziate cu privire la dezastru. Problema școlilor private a fost controversată în 2005.Partidul Laburist, Partid Socialist de Stânga și Partidul Central s-au opus și doreau respingerea planului guvernului de a permite în sistemul privat de educație alte școli decât cele care oferă o educație „alternativă”, sau cele bazate pe convingeri religioase. În mijlocul unui
Alegeri legislative în Norvegia, 2005 () [Corola-website/Science/319636_a_320965]
-
de educație alte școli decât cele care oferă o educație „alternativă”, sau cele bazate pe convingeri religioase. În mijlocul unui declin în popularitatea personală a primului ministru, sondajele de opinie la începutul anului 2005 au indicat un avans clar pentru Partidul Laburist. Liderul acesteiuia, Jens Stoltenberg, a fost prim-ministru din martie 2000 până în octombrie 2001, și s-a bucurat de sprijinul publicului larg în alegerile premergătoare. Sondajele sugerează că Partidele Muncii,Socialist de stânga și cel al Părții Centrale ar putea
Alegeri legislative în Norvegia, 2005 () [Corola-website/Science/319636_a_320965]
-
octombrie 2001, și s-a bucurat de sprijinul publicului larg în alegerile premergătoare. Sondajele sugerează că Partidele Muncii,Socialist de stânga și cel al Părții Centrale ar putea forma o coaliție roșu-verde, care ar forma o majoritate în Storting. Partidul Laburist și Partidul Socialist de Stânga s-au angajat să mențină loialitatea lor cu Partidul Central,chiar dacă acest lucru nu va duce la o majoritate. În iunie, liderul Partidului Progresist, Carl I. Hagen, a declarat că partidul său nu va sprijini
Alegeri legislative în Norvegia, 2005 () [Corola-website/Science/319636_a_320965]
-
asemenea, dizolvat. Partidele finlandeze au fost împărțite mai târziu în susținători ai "Vechilor finlandezi" și “Tinerilor finlandezi”, care au fondat un partid propriu.Un eveniment mai important a fost fondarea unui partid socialist în 1899. Prima dată numit Partidul finlandez Laburist, acesta a adoptat apoi numele de Partidul Social Democrat din Finlanda în 1903 și a căutat sprijinul clasei urbane de lucru și a populației rurale fără pământ.Votul universal natural a foarte important pentru aceste grupuri, deoarece nu au avut
Alegeri legislative în Finlanda, 1907 () [Corola-website/Science/319678_a_321007]
-
înclinat balanța în favoarea Peroniștilor. Opoziția le-a dizolvat alianța în 1945, Uniunea Democratică aderând însă la unicul partid care putea face față Peronului: Uniunea Civică Radicală Centristă (UCR). Președintele a început mecanisme pentru a-și consolida puterea politică, înlocuind Partidul Laburist, care îl votase, cu un Partid Peronist, în 1947 și dând afară membrii opoziției din cadrul Curții Supreme și al universităților. Aceste manevre au fost urmate de introducerea Peroniștilor în Congres a unui proiect de lege, împuternicind crearea unui Sfat, a
Alegeri legislative în Argentina, 1948 () [Corola-website/Science/319703_a_321032]
-
deputați erau programate pentru data de 5 decembrie. Rezultatele le-au reflectat îndeaproape pe cele de la alegerile legislative, deși numărul de voturi nule crescuse din cauza intervenției lui Sabattini. Unul dintre membrii partidului Peronist a fost ales din randul vechiului partid Laburist, alăturându-se opoziției lui Sabattini și la redenumirea partidului ca partid Peronist. Membrii UCR nu au luat parte decât la sesiunea inaugurală pentru a-și exprima opoziția față de legalitatea organismului. Adunarea a încheiat procedurile la 16 martie 1949, rezultând o
Alegeri legislative în Argentina, 1948 () [Corola-website/Science/319703_a_321032]
-
Democrat din Elveția (centru-dreapta) Partidul Democat Liberal (centru-dreapta, liberal) Partidul Verde din Elveția Liste (sub denumiri diferite în fiecare canton) Partidul Liberal-Verde (centru) Partidul Liberal al Elveției Partidul Oamenilor Evanghelici din Elveția (centre) Uniunea Federal Democratică din Elveția (conservatoare-dreapta) Partidul Laburist (stânga) Consiliul Național Elvețian Electoral, 2003 Consiliul Elvețian din Statele Alegerilor, 2003
Alegeri legislative în Elveția, 2003 () [Corola-website/Science/319750_a_321079]
-
l-a creditat pe Cameron pentru răspunsurile „mai ascuțite” ale lui Major din Cameră, printre care evidențierea de către Major a unor exprimări ambigue ale lui Tony Blair (pe atunci purtător de cuvânt pe teme de forță de muncă al Partidului Laburist) despre efectul unui salariu minim la nivel național. A devenit șeful secțiunii politice din cadrul Conservative Research Department, iar în august 1991 a fost sfătuit să o urmeze pe Judith Chaplin ca Secretar Politic al Primului Ministru. Cameron nu a reușit
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
și că Lewis i-a mulțumit în scris lui Cameron pentru o contribuție de valoare. În perioada cât a lucrat pentru Howard, Cameron a ținut adesea conferințe de presă. În martie 1994, presa a aflat o informație conform căreia Partidul Laburist ar fi cerut o întâlnire cu John Major pentru a ajunge la un consens privind Legea de Prevenire a Terorismului. După ce investigațiile nu au arătat cine este de vină pentru scurgerea de informații, parlamentarul laburist Peter Mandelson i-a cerut
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
o informație conform căreia Partidul Laburist ar fi cerut o întâlnire cu John Major pentru a ajunge la un consens privind Legea de Prevenire a Terorismului. După ce investigațiile nu au arătat cine este de vină pentru scurgerea de informații, parlamentarul laburist Peter Mandelson i-a cerut asigurări lui Howard că nu Cameron era cel responsabil, iar Howard l-a asigurat că nu era de vină. Un membru civil al Home Office a observat influența consilierilor speciali ai lui Howard declarând că
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
angajat să nu o susțină. Aceasta era o distanțare de politica oficială a conservatorilor, dar alți aproximativ 200 de candidați au făcut declarații similare. Altfel, Cameron a rămas apropiat de linia partidului. În campanie, el a susținut că un guvern laburist va lua măsuri ce vor crește prețul unui "pint" de pere cu 24 pence; candidatul laburist David Kidney, pe de altă parte, l-a descris pe Cameron ca fiind „un "Tory" (conservator) de dreapta”. În colegiul Stafford, cetățenii și-au
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
aproximativ 200 de candidați au făcut declarații similare. Altfel, Cameron a rămas apropiat de linia partidului. În campanie, el a susținut că un guvern laburist va lua măsuri ce vor crește prețul unui "pint" de pere cu 24 pence; candidatul laburist David Kidney, pe de altă parte, l-a descris pe Cameron ca fiind „un "Tory" (conservator) de dreapta”. În colegiul Stafford, cetățenii și-au schimbat votul, ca și în toată țara, iar mandatul de parlamentar a fost obținut de laburiști
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
posibil candidat pentru colegiul Witney din Oxfordshire. Acesta era un colegiu considerat sigur de conservatori, și câștigat în mod repetat în trecut, dar parlamentarul titular Shaun Woodward (care lucrase cu Cameron în campania pentru alegerile din 1992) trecuse la Partidul Laburist; ziarele au scris că Cameron și Woodward „nu se puteau suporta”, deși biografii Francis Elliott și James Hanning au descris relațiile dintre ei ca fiind „în termeni relativ amicali”. Cameron a depus mult efort în a-și apropia alegătorii din
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]