574 matches
-
și mi-a Îndreptat cu hotărâre viața pe urmele lui Khayyam. XXVI În 1895, la sfârșitul verii, m-am Îmbarcat spre Vechiul Continent. Bunicul tocmai Își aniversase cei șaptezeci și șase de ani, Îmi scrisese mie, ca și mamei, scrisori lacrimogene. Ținea să mă vadă, fie și pentru o singură dată, Înainte de a muri. Am plecat În goana mare, Întrerupându-mi toate studiile și, pe vapor, Îmi pregăteam rolul pe care trebuia să-l joc, să Îngenunchez la căpătâiul lui, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și gânduri sinistre. Amintește-ți de focul Gheenei, nu dori sfârșitul bietului Ben. Dincolo vei mânca numai tocană de legume, până când ți se va apleca, și-l vei plânge pe Ben cu lacrimi de crocodil. -Văd că apelezi la chestii lacrimogene care nu au legătură cu mine. Tocana de legume Îmi amorțește plăcut trupul, mă ține În viață fără să-mi ceară ceva. E singura care nu așteaptă nimic de la mine. Fără ea, mi se plimbă prin ochi zeci de musculițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ne mai fie teamă că n-o să mai fim considerate niște tipe tari. Am stat în bar cel puțin până la ora trei. Și eram îngrozitor de bete. Ne-am îmbătat așa de tare că am participat până și la obligatoriile cântări lacrimogene. Nu e ciudat că irlandezii plecați de-acasă, chiar și numai într-o excursie până la duty-free-ul din Holyhead, sfârșesc prin a cânta melodii sfâșietoare despre cum au părăsit Emerald Isle și despre cum ar vrea să se întoarcă acolo? Cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ies de acolo În următoarele ore, chiar dacă asta ar fi Însemnat să nu mănânc nimic la prânz. M-am Întins pe pat. Liniște, aveam nevoie de liniște. Lucrul pozitiv era că scăpasem din Încurcătură și că smulsesem, cu această poveste lacrimogenă, consolările unui tip frumos. Din păcate, urma În schimb să-mi petrec o mulțime de timp În camera aceea nenorocită a unui copil răutăcios. Iar acest copil era, printr-o coincidență nefericită, fratele meu. Desigur, nu puteam schimba nimic din
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
desfășurat într-o atmosferă extrem de tensionată și confuză, cu un limbaj foarte violent. Cea mai mare întrunire electorală a PNȚ s-a desfășurat în sala Marna din București, la 12 decembrie. În timpul rostirii discursurilor, în sală au fost aruncate gaze lacrimogene de oamenii guvernului, astfel că adunarea nu a mai putut continua. Ca și în zilele noastre, Organizația PNL din Cluj (iar de Cluj!) a adoptat o moțiune, în care se afirma, că „Ardealul înfierează acțiunea criminală a d-lui Maniu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ruptul capului, preferă să facă pe idealistul, zice Bătrînul, nu se poate obișnui cu ideea că a ratat tocmai momentele alea fierbinți din cauza unei prostii, fleacuri, Poștașule, mai zice, începînd să răsfoiască altă fițuică, cine o fi scris chestiile astea lacrimogene? Așa era atmosfera, dom’ Colonel, o știți foarte bine. Și cîtă monedă s a bătut pe fiecare amănunt, uite că e unul aici care zice că a plecat de pe Moșilor, din fața cinematografului Miorița și a ajuns la dracu-n praznic
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
la piesele jucate cu casa închisă. Trimisese o invitație într-un moment în care singurătatea și tristețea o copleșiseră, dar spectatorul ieșise înainte de terminarea reprezentației, fără să aplaude, din motive încă necunoscute. Nu oricine e dispus să urmărească o piesă lacrimogenă, decât, doar dacă se regăsește în poveste, în trăirile personajelor. La fel proceda și ea cu cărțile pe care le citea. Dacă nu o captiva nimic, dacă nu se regăsea în niciun personaj, o arunca înapoi în bibliotecă fără nici
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
în Statele Unite condus de evanghelici creștini neliniștiți, lucrând cu grupurile mișcării teroriste israeliene ca să organizeze un teleton difuzat pe Rețeaua Creștină de Difuziune duminică noaptea... izbucnirea violenței în zona Muntelui Templului astăzi, după ce forțele de ordine israeliene interveniseră cu gaz lacrimogen asupra adoratorilor Moscheii Al-Aqsa, doi palestinieni morți, un adolescent... atacarea unei mașini străine în afara așezării Ofra, doi pasageri uciși, unul în vârstă de doisprezece ani... Maggie își trecu degetele prin păr, regretând din nou că se lăsase de fumat. Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mari de cinci persoane, dar oamenii erau câte cincizeci, cinci sute, cinci mii, cincizeci de mii, cine se apucă, într-o situație din acestea, să numere din cinci în cinci. Comandamentul poliției voia să știe dacă putea să folosească gaze lacrimogene și să tragă cu tunuri de apă, generalul diviziei nord, dacă îl autorizau să ordone avansarea tancurilor, generalul diviziei sud, aeropurtate, dacă existau condiții pentru lansarea parașutiștilor sau dacă, dimpotrivă, riscul de a cădea pe acoperișuri o făcea nerecomandabilă. Războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
stai, Dacă nu execută stai tragem în aer, Și dacă, cu toate acestea, avansează, Atunci intervine o secție a poliției de ordine publică care ne-a fost subordonată, Și ea cum va reacționa, Asta depinde, domnule președinte, fie împrăștie gaze lacrimogene, fie atacă cu tunuri de apă, aceste acțiuni nu sunt de competența armatei, Mi se pare că observ în vorbele dumneavoastră un anumit ton critic, Chestiunea e că în opinia mea acestea nu sunt modalități de a face un război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vorbele dumneavoastră un anumit ton critic, Chestiunea e că în opinia mea acestea nu sunt modalități de a face un război, domnule președinte, Interesantă observație, și dacă oamenii nu dau înapoi, Este imposibil să nu dea înapoi, domnule președinte, gaze lacrimogene și apă sub presiune, nu văd cine ar reuși să le reziste, Dar imaginați-vă că da, ce ordine aveți pentru o astfel de ipoteză, Să tragem la picioare, De ce la picioare, Nu vrem să omorâm compatrioți de-ai noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fost aplaudat de cetățenii onești, a acționat cu o imprudență reprobabilă când a hotărât să abandoneze orașul lăsându-l pradă instinctelor mulțimilor înfuriate, fără prezența paternală și disuasivă a agenților de autoritate pe străzi, fără poliția de șoc, fără gaze lacrimogene, fără tunuri de apă, fără câini, în fine, fără frâie, ca să spunem totul într-un cuvânt. Discursul asupra anunțatei catastrofe atinse punctul cel mai înalt al isteriei informative la vederea reședinței șefului guvernului, un mic palat burghez în stilul sfârșitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
bineînțeles, nu vor avea nevoie de șperaclu ca să intre, pentru că vor avea cheia. Comisarul divaghează. Are la îndemână un arsenal de arme gata de tragere, ar putea rezista până la ultimul cartuș sau, cel puțin, hai, până la prima capsulă de gaz lacrimogen pe care i-o vor arunca în interiorul fortăreței. Comisarul divaghează. Se așeză pe pat, apoi se lăsă să cadă pe spate, închise ochii și imploră somnul să nu întârzie, Știu bine că noaptea abia a început, gândea el, că încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
rămâne lângă el pe timpul întregii nopți, alungând visele departe, spre ținutul fantasmelor, acolo unde, unind focul cu apa, se nasc și se înmulțesc. Se făcuse ora nouă când s-a trezit comisarul. Nu plângea, semn că invadatorii nu utilizaseră gaze lacrimogene, nu avea mâinile încătușate, nici pistoale îndreptate spre cap, de câte ori nu vin temerile să ne amărască viața și până la urmă nu aveau bază, nici motiv să existe. Se sculă, se bărbieri, se spălă ca de obicei și ieși cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că va fi simplu, dar mi-au trebuit șase sau șapte tentative până să mi se pară că am găsit tonul adecvat. Să ceri cuiva iertare e un lucru complicat, un număr delicat de echilibristică între mândria țeapănă și remușcările lacrimogene, și, dacă nu te poți deschide cu adevărat în fața celuilalt, orice scuză sună găunos și fals. În timp ce lucram la versiunile succesive ale epistolei (din ce în ce mai deznădăjduit, condamnându-mă pentru tot ceea ce ieșise prost în viața mea, flagelându-mi bietul suflet putregăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
inci, au intrat într-o încăpere complet goală, mare cât Olympic Stadion "Bird's nest" din Beijing. În urma lor poarta s-a închis ermetic și, cu ajutorul unui pulverizator de mare capacitate adus din import, i-au transformat instantaneu în gaze lacrimogene pe care i-au îmbuteliat și trimis la destinații diferite, în aceiași zi. Deci, au nimerit într-o capcană special pregătită de strănepoții dinozaurului, cu scopul de a se răzbuna pe cei ce se fac vinovați de moartea străbunului lor
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
încrederea maselor, când R.P.R devenise R.S.R. Ce frumos suna dintr-o dată atunci: România. Emoționant. În scriere dăduse drumul lui â din a, în termenii român, România, aproape ca pe vremea cealaltă, apoi fuseseră scoase de la stos cântece patriotice vechi, lacrimogene, fuseseră eliberate unele din operele marilor scriitori interbelici, etc. Praf în ochi pentru creduli - bombănea generalul mai mult ca de unul singur, constatând că iarăși nu putuse să se abțină, ca și atunci, de altfel, când mă punea în gardă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
felul de ore, intervievând patroni de bordel În hrubele lor, mame cărora le-au fost asasinați copiii, „ocupându-mă“ ba de una, ba de alta. Știa, nu fără o anume mândrie, ce se vorbea prin redacția de la Londra: „Vrei ceva lacrimogen, o trimiți pe Mabel Zăpăcita“. Cât ținea lungimea Rinului, era toată provincia ei. Nu exista oraș, mic sau mare, Între Köln și Mainz unde să nu fi căutat ceva de interes, plantând fraze dramatice pe buzele unor oameni ursuzi, patos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
scule, piese, echipamente și tot ce-i pica la mână, normal că poliția s-a orientat repede. Mai ales că Zane junior fusese înhățat în garaj tot cu ciorapu’ ăla negru pe față și tot împroșcând cu spray-ul ăla lacrimogen. Cică dăduse lovitura la benzinărie ca să aibă de unde da șpagă la poliție, să scape de primul pocinog; apoi voise să le arate babacilor că are stofă, că nu degeaba l-au ghiftuit cu salam de vară până la paișpe ani. Carevasăzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
eventual erou. La ora patru, împuținați, inamicii ripostau tot mai slab. Zorilele îi surprinseseră în bătaia târzie a lunii. Deschise foc automat și se târî nevătămat 20 de metri spre vest-sud-vest. Îl mai despărțea un hectar de redută, însă gazele lacrimogene îi inflamaseră ochii și nasul. Spărturile din zidul de fum îi arătau cât de aproape era de destrămarea unui coșmar de opt ani. Așa e, ar fi o prostie să-și piardă sufletul acum. Între timp negurile se cam risipiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care fac legea în țară și poliția asta care n-are coaie și umblă doar după șpagă să ne belească pe noi, amărâții de taximetriști, în loc să facă ordine unde trebuie, ptiu, că nu mai văd să conduc de la gazele astea lacrimogene și doar încăierările s-au terminat de acu’ două zile, ce naiba?! Cu geamurile închise era și mai rău. Mă umfla râsul văzându-l cum bocea aplecat peste volan, cu ochii apropiați de parbriz, disperat să fie atent la trafic. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe doctor să se ducă să vadă ce-i cu el. Îl vedeau mereu, când duceau câte un mort acolo, și chiar când nu-l vedeau Îl auzeau respirând. Doctorul avea ochii roșii și pleoapele umflate, aproape lipite, din cauza gazului lacrimogen. S-a uitat de două ori la bărbatul ăla - o dată la lumina zilei și a doua oară la lumina unei lanterne. Și asta ar fi putut constitui o frumoasă gravură de Goya, vreau să zic vizita la lumina lanternei. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În când, n-ați mai vorbi așa. — Mulțumesc mult, Îi răspunse doctorul, fluturând un forceps. Mersi mult. Da’ de ochii ăștia ce zici? Îl Întrebă arătându-și ochii cu forcepsul. Ți-ar plăcea să-i ai și tu așa? — Gaz lacrimogen. Ne considerăm norocoși când ne luăm doar gaz lacrimogen În ochi. — Asta pentru că după aia vă trimit de pe font. Pentru că veniți repede la mine să vă scap de gaz. Vă dați și cu ceapă-n ochi ca să scăpați. — Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îi răspunse doctorul, fluturând un forceps. Mersi mult. Da’ de ochii ăștia ce zici? Îl Întrebă arătându-și ochii cu forcepsul. Ți-ar plăcea să-i ai și tu așa? — Gaz lacrimogen. Ne considerăm norocoși când ne luăm doar gaz lacrimogen În ochi. — Asta pentru că după aia vă trimit de pe font. Pentru că veniți repede la mine să vă scap de gaz. Vă dați și cu ceapă-n ochi ca să scăpați. — Nu-ți dai seama ce zici. Nici nu-ți bag În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
actului de creație pentru om și nevoile sale.” Amintesc doar că actul de creație pentru nevoile omului s-a Încheiat odată cu inventarea hîrtiei igienice. Pe care o ignoră cu regularitate obositorul Neacșu și, de nervi, aruncă-n Est-Vest o bombă lacrimogenă: „Adrian Păunescu evreu”. După care pune un straniu semn de Întrebare. Spun „straniu”, deoarece, cu excepția lui Neacșu personal, a bardului Vadim, trimisul special al lui Dumnezeu direct pe pămîntul nostru, a diafanei doamne Băcescu și a Încă vreo trei, patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]