619 matches
-
convocase, în realitate, ca să se controleze pe sine însuși. El, după câte aflase, credea că zvonurile despre intențiile de răzvrătire ale țăranilor lui sunt în bună parte exagerări de ale celor fricoși. Credința și-a găsit-o deplin confirmată de lamentațiile arendașilor, încît acuma era lămurit. Mai multă încredere avea în primarul satului și în șeful postului de jandarmi, cu care stătu mai lung de vorbă în aceeași seară, după ce se retraseră arendașii. Amândoi raportară că oamenii sunt liniștiți, cam murmură
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
politica de-a-nu-pleca-laprânz și Îmi comandasem conștiincioasă mâncarea la birou, dar În ultima vreme Penelope și cu mine Începuserăm să ne furișăm cu Îndrăzneală timp de zece-douăsprezece minute pe zi, ca să ne cumpărăm singure mâncarea și să Înghesuim cât mai multe lamentații și bârfe posibil. Pe monitor Îmi apăru o fereastră de chat. P. Lo: Ești gata? Hai să te fac un falafel. Ne Întâlnim pe 52nd Street În 5? Am apăsat litera „d“, i-am dat send și mi-am aranjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
stilul acela corect, de manechin din cataloagele Abercrombie, și știa să-și dezlănțuie șarmul când avea nevoie de ceva, dar Îmi amintesc mai ales că totul era ușor: aveam aceiași prieteni, aceeași slăbiciune pentru fumatul țigară de la țigară și pentru lamentații și pantaloni aproape identici de culoarea somonului. Oare relația mea cu Cameron ar fi putut inspira un bun roman sentimental? Ei bine, nu prea cred. Dar această variantă nespectaculoasă, călduță, de conviețuire părea perfect adecvată În anii aceia ciudați de după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fără flăcări, volum publicat de G. în 1934, conține metafora-cheie a poeziei lui: cenușa, neantul fără mistere, timpul care s-a oprit. Poetul percepe vibrația nimicului metafizic, a orelor golite de sens existențial, dar în această percepție nu răsună nicăieri lamentația, disperarea romantică emfatică, nici nu se străvede atmosfera nevrotică bacoviană. Dispersat în acest nimic, poetul se simte identic cu el, eliberat prin recunoașterea vălului iluziei: „Cântecul nimicului îmi umplea sufletul / [...] Cântecul nimicului era infinitul - / Infinitul libertății fără obiect. Nu mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
comânda, comând (lat. commendare) sau cu cele slave din adstrat (secolele VII-X): colivă (slv. kolivo), colac (slv. kolaci), coșciug (kosi), molitvă, pomană, praznic, jale (zali), a se prăpădi (slv. propasti), a hohoti. Să menționăm obiceiurile funerare "barbare" ale românilor: bocete, lamentații, strigăte, gesturi disperate, ținută cernită, praznice înainte și după înmormântare sau la intervale regulate (parastase). Aceste obiceiuri de înmormântare creștine sunt prelungiri ale unor cutume, practici și rituri funerare vechi al românilor ce s-au perpetuat în mileniul întunecat. Putem
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la răspîntie de imperii și civilizații, miracolul regenerării în epoca modernă, pînă la marea împlinire din 1918, totul se putea găsi în opera lui Xenopol, pe care Catherine Durandin a examinal-o în sine, dar și sub latura impactului produs. Retorica lamentației lăsa totuși să se întrevadă un proiect și un dinamism, acel "suflet românesc" alcătuit, după Xenopol, din instinctul rasei, climat, caracter național, context geopolitic, sentiment al unității de neam și al unei misiuni în sud-estitl european 5. Regăsim această problematică
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
între cele Două Războaie Mondiale". Criticul literar Elizarie Dascălu, înnobilat de un nume predestinat aventurilor cunoașterii, caută în literatură rețetele practice ale traiului comod și ale preparării vinului gustos. Galileo Galilei marchează "începutul unei declinări incorecte", Creon e evocat prin lamentațiile elevului pisălog Ionescu P. Ion ("dă-mi, bă, un creon!"), anonima Fifi, "grasă, parfumată, ochioasă - e ca un puf de toaletă încărcat cu pudră", iar despre Filimon nu ni se spune decât "pronunțați vocativul și veți fi edificat: Filimoane!" Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
text constă, dincolo de autenticitate, în maniera în care autorul se observă și scrie despre sine ca despre o ciudată vietate ce-și trăiește câte puțin sfârșitul. Oscilațiile firești între teamă și curajoasă nepăsare se transformă, spre finalul volumului, într-o lamentație în surdină, elaborată ca strategie ultimă în fața deznădejdii și degardării fizice. Însemnările urmăresc, aproape kafkian, capitularea lentă a corpului, dependența umilitoare de apropiați, compasiunea și recunoștința față de soție. Eleanor Benger, avertizată de boala logodnicului său de către medic însuși, îl însoțește
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
goților, care se întrevedea sinistră în lume, zguduia fibrele intime ale preotului dalmat, legat prin cultura sa clasică de Atena și de Roma, asemenea tuturor marilor scriitori ai vremii. Tocmai această lume este cea pe care Ieronim o vede dispărând. Lamentațiile pe care și le face auzite din adâncul deșertului Chaltris sunt într-adevăr puternice, și le lansează pentru a-i trezi din nepăsare, din insensibilitate și inconștiență pe cetățenii romani, fii denaturați ai unei mame atât de mari, dedați chefurilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cezar dădea o interpretare personală edictelor de persecuție. Unicul act de ostilitate al lui Constantius Chlorus contra creștinilor a fost acela de a fi doborât templele pe care aceștia le-au înălțat. În atitudinea sa, cezarul Occidentului nu a întâlnit lamentațiile, dezaprobările și nici interferențele colegilor săi de domnie, care au observat în mod cert simpatiile acestuia față de creștinism ori dezinteresul aplicării edictelor persecutoare ale lui Dioclețian. Să fi fost oare teama lui Dioclețian de a nu isca o lupta în cadrul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Învățământului românesc: mărirea colectivului de elevi, desființarea școlilor, disponibilizarea cadrelor didactice din cauza crizei financiare, diminuarea cheltuielilor cu riscul diminuării calității. Dar ceea ce am remarcat este un alt fel de asumare a statutului de dascăl. Fără blazare, fără revoltă explicită, fără lamentație și, mai ales, fără a lăsa ca nemulțumirea personală să afecteze relația cu elevii, profesorii pe care i-am putut observa În activitate conștientizau că, de fapt, calitatea demersului lor didactic e o formă de respect a propriului eu, dincolo de
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Nicu CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93098]
-
subversiv a Ilenei Mălăncioiu este una a concretului. "O concretețe de coșmar aceea a unui oraș orwellian, supravegheat de privirea atotcuprinzătoare a dictatorului. Personajul liric nu mai este acum doar o dansatoare, ci și o tragediană, care își declamă obsedant lamentația"188: "O crimă săvârșită pe strada principală,/ În amiaza mare, o crimă oribilă/ Și nimeni nu plânge și nimeni nu strigă/ Și nimeni nu pune mâna pe criminal.// Eu însămi stau aici și scriu versuri,/ Ca și cum versurile mele ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
altă mărturie, cea a imposibilității literaturii franceze În reconstrucție de a mai acumula suficientă energie vitală pentru ca energia calorică rezultată din athanorul scrierii să frigă cititorul. Literatura franceză rămîne una dintre primele literaturi naționale victime ale Istoriei, pricină a atîtor lamentații. În epoca indiferenței, cel mai mare scriitor francez este prea-angajatul Michel Houellebecq. În anii ideologiilor Înfloritoare, cel mai important scriitor francez era indiferentul Robbe-Grillet. Prima ipoteză, formulată deja În motto, este că romanul francez modern este În mare parte critic
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de a se afla mereu în fața unei mulțimi chemate să-l asculte, să-l aprobe, sau să nu-l înțeleagă, de unde și tonalitățile diverse ale discursului liric, de la jubilația cea mal neîngrădită, alimentată de sentimentul consonanței cu "publicul", la spectaculoasa lamentație, nu lipsită de orgoliu, a acelui care se descoperă monologând solitar, și la apostrofa sarcastică necruțătoare.3 Mecanismul care pune în mișcare poezia lui Păunescu este demistificarea, cinismul, adeseori, convulsiile gândului neacceptând supunerea la nici un ritual poetic 4. Victor Felea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
are, iarăși, pe el în vârf. * Boala poate să aducă cu sine ceva benefic: o mai mare atenție față de timpul propriu. Este șansa de a renunța la risipirea existenței. Însă de prea multe ori ratăm acest accent, cantonându-ne într-o lamentație în fața suferinței și încercând o salvare de sine în zona compătimirii în fața nedreptății ce ne-a fost făcută (De ce eu Doamne?!). Cum arată oare o morală rescrisă din perspectiva evoluționismului? (Este postmodernitatea o încercare în acest sens?) * Din perspectiva interesului
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
între femeile teatrului lui Caragiale, reprezentând tipul cochetei, adulterinei, ambițioasei, voluntarei. Ea încheie triunghiul conjugal prin care Caragiale dezvăluie imoralitatea vremii. Speriată de șantaj și pentru a păstra aparențele, Zoe face uz de lacrimi, leșinuri și alte arme din arsenalul lamentației feminine. Pendulând între soț și amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet. Învins, Cațavencu e consolat de d-na Trahanache cu perspectiva "altei camere"; comportamentul natural, fără ranchiună este explicația puterii de seducție pe care o exercită asupra
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
umplut "cu vîrf" paharul durerilor, încît în sufletul său n-a mai rămas loc și pentru alt fel de inspirații. În această situație, nu mai putem fi de acord cu părerea exprimată de Perpessicius în citatul care urmează: "Despre ampla lamentație veroniană, Pentru mine, zîmbind prin lume treci, ajunge să spunem că ea aparține epocii torturate a iubirii ieșene, și că a fost scrisă, dintr-un condei, mai curînd dintr-o răsuflare, a doua zi după înmormîntarea mamei sale, în august
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ce-și urlă sângele șiroind din trupul ca o rană, tigrul albastru al mâhnirii, calul cu lumânare în mâini, frate bun cu calul-Cataclism sau pisica lătrătoare etc. Acesta e bestiarul ce populează, coborât parcă din gravurile Evului Mediu, neobositele, sfâșietoare lamentații aruștiene, funcționând ca un fel de dublet zoomorf pentru personajele de prim-plan. Pentru că protagoniștii adevărați sunt ceilalți, sunt oamenii de hârtie ale căror întunecate revelații mărturisesc o eternă apocalipsă. Toți actanții textuali (precum, bunăoară, Nebgrohd, "zeul mic și taciturn
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Codruț își găsește întotdeauna maniera de repliere, de revenire la o suprafață textuală dură, volițională, specifică unui cod poetic ce lucrează mai puțin cu posibilități și himere și mai mult cu certitudini. Poeta preferă, în chiar momentul insinuării perfide a lamentației, o schimbare de registru și de tonalitate a se vedea rescrierea ironică, deși nu mai puțin sensibilă, a bocetelor populare în câteva texte sau refugiul într-un alt spațiu al recluziunii, al interiorității mai puțin tenebroase. Celălalt uter, cealaltă față
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
efectele imposibilei evadări a autorului din cultura care l-a agresat și continuă să îl agreseze, firește cu voie. Din dulce-amăruia captivitate a autorului într-un univers de poeme și câte alte forme anexate literarității hrăpărețe iau naștere, spre exemplu, lamentațiile amorțite (încă) de o păguboasă tandrețe ale celui ce se mărturisește suferind de un acut "Bovarism al laboratorului. Iată-mă, în halat alb, supraveghind mitocondriile. Privind sferele vii prin microscoape electronice. Rezolvând ecuațiile reduplicării. Uitând de mica mea moarte. De
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Simona Modreanu observă cu subtilitate: "Neputînd adera nici la un "da" spontan, nici la un "nu" torturat, Cioran adoptă mai întîi o logică, apoi un fel de metafizică a terțului inclus [...], fondată pe "voluptatea contradicției" și o anume noblețe a lamentației, care îi diluează văicărelile în subtilitățile paradoxului"21. Dar să-i lăsăm lui Benjamin Fondane ultimul cuvînt. Într-o scrisoare inedită adresată lui Stéphane Lupasco pe 23 iulie 1943, el scrie: "Se ascultă radioul; se urmăresc hărțile; se fac plimbări
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
șansă: minunea! Dar cine a crezut că abolirea unei dictaturi anacronice și sufocante determină prin ea însăși, peste noapte, minunea "schimbării la față" s-a înșelat. Deziluzia avea să fie la fel de mare ca și propensiunea utopică. De unde lunga serie de lamentații pe care presa ni le servește de la începutul acestui an cu o stăruință demnă de un program pozitiv. Cum de s-a ajuns la impasul prin care trecem nu e greu de explicat. Mai greu e să se afle soluții
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Se dezvăluie ceva dintr-o viziune înduioșat-amară asupra „jocului dragostei”, Labiș refuză să facă jocul cuiva, să intre în universul și intimitatea cuplului, preferând varianta omului liber. Partenerul apare mereu sub o înfățișare global feminină, lipsită de atribute convingător individuale. Lamentația lipsește cu desăvârșire datorită existenței unui sentiment al independenței în relația cu partenerul, între membrii cuplului intervine un pact mutual respectat. Iubirea e tratată într-un mod terestru, realist. Eroticul capată o tulburătoare dimensiune afectivă caracteristică raporturilor umane exemplare, evidentă
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
genial, pe punctul de a ceda impulsurilor htoniene (ca om, el se supune legilor materiei și are, deci, un corp tributar durerii și frustrării), reușește să depășească acest moment, printr-o măiastra improvizație. Rezonând cu mișcarea din străfundurile sufletului, tonul lamentației se transformă, aproape imperceptibil, în imn - "marele accent poesc" - în glorificare adusă Creației și cunoașterii extatice pe care o presupune, asemănătoare experienței mistice, cu care actul de creație poetica este uneori asemănat 35, si la care, într-un fel, participă
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
care în 1895 deplângea absența identității naționale la țăranii români: "Românii pe care dacă-i întrebăm ce sunt, ne răspund scărpinându-se în cap: apoi de! ce să fiu! Uite sunt și eu creștin ca toți creștinii" (p. 11). Aceleași lamentații împotriva primatului identității creștine au fost exprimate și de G. Ionescu-Gion în 1899: "Dacă din vorbă în vorbă întrebai pe țăran: "dar tu ce ești, mă vere?", el răspundea, când scărpinându-se în cap, când surâzând cu supunere: "păi deh
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]