607 matches
-
genial, pe punctul de a ceda impulsurilor htoniene (ca om, el se supune legilor materiei și are, deci, un corp tributar durerii și frustrării), reușește să depășească acest moment, printr-o măiastra improvizație. Rezonând cu mișcarea din străfundurile sufletului, tonul lamentației se transformă, aproape imperceptibil, în imn - "marele accent poesc" - în glorificare adusă Creației și cunoașterii extatice pe care o presupune, asemănătoare experienței mistice, cu care actul de creație poetica este uneori asemănat 35, si la care, într-un fel, participă
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
356-363. 42 Ogorul de dinainte de cuvânt (1988), în Ștefan Aug. Doinaș, op. cit., II, p. 684. 43 Încet ca o pierzanie vine desăvârșirea, vol. Arie și ecou (1991), în Ștefan Aug. Doinaș, op. cit., III, p. 28. 44 Invizibilul care sporește, vol. Lamentații (1993), în Ștefan Aug. Doinaș, op. cit., III, p. 136. 45 Elegie IX - Ființa, vol. Aventurile lui Proteu (1995), în Ștefan Aug. Doinaș, op. cit., III, pp. 312-314. 46 Lumină fără capăt, vol. Arie și ecou (1991), în Ștefan Aug. Doinaș, op. cit
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
s.m.; en. ebulism); echin(o)-/ echini - "arici, cu ghimpi" (cf. gr. έέϊνος, -ου s.m. "arici"): echinocit, s.n. (cf. fr. échinocyte; en. crenated erythrocyte); eco- "sunet" (cf. gr. ήχος, -ου s.m. "zgomot, sunet"); eco- "ecou" (cf. gr. ήχώο, -ΰς s.f. "zgomot, lamentație, ecou": med. ro. ecotomografie (cf. fr. échtomographie s. f.; en. ultrasonography); eco-, -eco-, - oie "casă, locuință, proprietate" (cf. gr. οϊκος, -ου s.m. "casă, templu bunuri, proprietate); ectro- "malformație" (cf. gr. έκτρωμα, -ατος s.n. "avorton"): med. ro. ectrodermie (cf. fr. ectrodermie
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
ale tragediei antice, de la decor la argumentele întrebuințate de personaje. Acțiunea din Oedip la Colonos este plasată pe o cărare singuratică și mărginită de hățiș unde sosește pribeagul în straie zdrențuroase, dus de mână de Antigona. Oedip salvat debutează prin lamentațiile personajului istovit de continua și încă zadarnica lui rătăcire : De zile întregi ne sfâșiem tălpile și unghiile făcându-ne cărare printre mărăcinișuri (I 1) . Atât protagonistul lui Sofocle cât și cel al dramaturgului român își proclamă nevinovăția cu privire la crimele din
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
blestemul casei lui Pelops cadă peste tine, rătăcito ! (scena 14). Corul caracteristic tragediilor antice este eliminat din lucrarea modernă, iar rolul reflecțiilor acestuia pe marginea acțiunii în desfășurare este preluat parțial de personajele implicate. De pildă, durerea exilului exprimată în lamentația femeilor din Grecia care alcătuiesc corul la Euripide se regăsește în cuvintele pline de nostalgie pentru ținutul fericit al copilăriei adresate de Ifigenia regelui Toas, drept argument pentru rugămintea ei de a fi lăsată să se întoarcă pe meleagurile natale
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
grecii înfruntă destinul spre a asigura izbânda democrației asupra despotismului : actul tragic îl săvârșește conștiința liberă a unui neam întreg (p. 103). Protagonistul din Cei șapte în fața Tebei corespunde profilului eroului tragic imaginat de Alice Voinescu. De la început, Eteocle respinge lamentația corului de femei și își îndeamnă concetățenii să lupte împotriva naturii pasive a deznădejdii (p. 112). Adept al eroismului bărbătesc în fața resemnării feminine, el este omul cel nou care prin act își salvează eul din valurile pătimirii (p. 113). Supus
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
citate din Biblie și din mari poeți români, astfel că textul cade, pe porțiuni însemnate, într-un fel de eseistică poetico-religioasă. Credința și îndoiala, brutalitatea și o fără de seamăn gingășie, poezia și rugăciunea, incantația și realitatea frustă, revolta și umilința, lamentația și micile bucurii, omenia și bestialitatea se amestecă de-a lungul paginilor. Dumnezeu a murit în Bărăgan de Victor Aciocîrlănoaiei nu este comparabilă decât cu o imaginară relatare a copilăriei lui Iov. Ion Mureșan Ca o gigantică insectă apocaliptică... Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lor le era permanent frică sub comunism că noi o să scăpĂm vreo vorbă și o să spunem ceva la școală, nu eram de mare încredere. În schimb, am auzit multe povești despre războiul din RĂsărit, în care luptase bunicul meu, evadări, lamentații după țara pierdută... Ei au scăpat... fetele au traversat Prutul doar cu cutia lor de bijuterii. Asta-i tot ! Dar cu bijuteriile salvate au putut să cum‑ pere în Iași casa lui Constantin Stere, care era plecat definitiv, casa fiind
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
de Turci; trădat de ei, dar și „Îmbolnăvindu-se de ei” și de ticurile lor orientalo-balcanice! Romantismul paseist, edulcorat și liric, nu rareori fals, ne-„realist”, al lui conu’ Mișu Sadoveanu - până azi, se pare, cel mai mare prozator român! -, lamentațiile poetice ale lui Goga, formidabil când le publica În revista Luceafărul la Budapesta, În anul 1905 - În inima „dușmanului și a grofului arbitrar, Înfumurat pe drept cuvânt de victoriile sale contra casei de Habsburg!” - sau aplecarea spre un fel de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
numi „cu toată gura” bătrânețe deplină, instalată și triumfătoare. Și, consecvent cu mine Însumi, acceptându-mi existența, cu suișurile și șocurile sau „coborâșurile” ei, Îmi accept și bătrînețea. În sensul că mă bucur de ea, de această vârstă, În ciuda atâtor lamentații, scriptice sau orale, ale celor care, din pragul ei, se jeluiesc după Îndepărtata și trandafiria tinerețe. Bătrânețea, această fază biologică și morală, este și sediul tuturor ieremiadelor care, precum le arată și numele, Încep cu vechea și augusta Biblie, acel
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a rearanjării nesfârșitelor rafturi înțesate cu ediții străine care îmi decorau pereții biroului. Interferența de astăzi: trebuia să inventez un citat de copertă pentru o carte banală și inofensivă scrisă de o cunoștință din New York, alt roman mediocru și politicos (Lamentația lui Millipede) care urma să primească în mod sigur o serie de cronici respectabile ca apoi să fie definitiv uitată. Citatul pe care l-am conceput în cele din urmă era dibaci și evaziv, o înlănțuire de cuvinte vagi care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
În sala de Internet de la parterul pavilionului italian am recepționat un mesaj de la Anișoara, colega noastră din redacție: ne scrie că totul e în ordine, lumea literară se pregătește pentru un nou simpozion „româno-român”, la care se vor auzi aceleași lamentații, prin sate bântuie o secetă cumplită. Lumea e paralizată de căldură și de frică pentru soarta recoltei din toamnă, se roagă, aprind ruguri, bat paparudele. În secolul 21, viața în Basarabia depinde în totalitate de capriciile meteo. Și de cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
după ce am început să credem cu adevărat că Der Gott ist tot - că Dumnezeu e mort -, afirmație nietzscheniană și ea, dar care, fără a înțelege sau a cunoaște întreaga „suprastructură” care o propune, apare ca o frază a disperării, a lamentației sau, în ultima instanță, ne duce pur și simplu la propoziția lui Ivan Karamazov: - Dacă Dumnezeu e mort, totul e posibil! Trebuie să adaug că pentru mulți, azi, conceptul de labirint nici nu este unul negativ, ce trebuie respins; de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a conserva un „instrument” necesar unei rapide și universale înțelegeri.Ă Nu, să nu ne rușinăm, cum o fac atâția, de această „întârziere statală” și, poate, civică - dacă această „nematurizare civică” ar fi cauza „paraliziei” sub sfârșitul dictaturii ceaușiste! -, iar lamentațiile lui Cioran - acest mare român! - să le interpretăm ca o formă unei „histerii geniale”, un semn ascuțit al unei psihologii antiromantice, de parcă Cioran ar fi vrut să se opună spiritului unificator al unui Eminescu, singularizându-se printr-un refuz al
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
din pulpana atâtor mărunți intelectuali ai satelor, luptători teribili nu numai pentru credință, dar și pentru națiune, pentru viitoarea națiune! Un sat de la poalele Făgărașului care a dat două spirite strident opuse: pe Goga și pe Cioran! Nici la Goga lamentațiile „etnice” nu exprimă „numai” dorul de unire cu românii de peste munți sau vaerul nedreptății seculare, ci sunt semnul unei melancolii profunde în fața existenței sociale sau a existenței pur și simplu, un modus vivendi „descoperit” de romanticii italieni și nemți, de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
are, în ochii săi, cam aceeași consistență ca și aceea pe care o resimte traderul new-yorkez pentru problema guatemaltecă. Chiar și în mediile intelectuale. Da, știm toate astea. În sfârșit, la ce bun să mai intrăm în detalii? Mereu aceleași lamentații. Și apoi, și-au căutat-o cu lumânarea. Mai bine schimbăm subiectul..." Muncitorii palestinieni clandestini se ascund în Israel cât pot mai bine, iar în privința meseriilor "de întreținere" infirmieri, ospătari, muncitori în construcții imigrația din Sudan, din Filipine sau din
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
palestinianului Arafat; moștenitorii acestuia înmănează acum torța noilor veniți din Hamas. Atunci când obsesia religioasă (nevroza repetiției, zicea Freud) suprasubliniază bâlbâielile istoriei, poți afla cât e ora citind-o pe vechile cadrane solare. Zidul Plângerii se mulțumește acum să fie occidental: lamentațiile au trecut dincolo de zid, pe esplanadă. Când unul n-are de ce să se mai lamenteze, rolul revine celuilalt. Ca și cum ar trebui să existe mereu un figurant care să ducă mai departe ștafeta lacrimilor. Un autor clasic de tragerii ar aplauda
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai ales, maghiari, cea de la Huși fiind a doua enumerată, după Iași: Iași, Huși, Roman, Valea Seacă, Focșani, Săbăoani, Hălăucești, Răchițeni, Iacobeni, Adjudeni, Rotunda, Călugăra și Grozești, fiecare din ele având moșii cu vii, livezi și ogoare, în contradicție cu lamentațiile raportorilor privitoare la sărăcia parohiei din Huși. La 2 ianuarie 1799, misionarul Vincențiu Gatt știa că parohia catolică din Huși cuprindea 165 de familii de credincioși catolici. După 11 ani de activitate misionară în Moldova, la 25 martie 1799, Michele
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
început să-mi apară în auz glasuri pe care le credeam uitate, cărora, la timpul apariției lor, nu le-am dat prea mare importanță. Era un proces neverosimil, întocmai aceluia amintit cu ultimele clipe din viață. Bănuiesc. Nu-mi trebuie lamentații. E cel mai ușor să te victimizezi, acum ar trebui doar să încerc să înțeleg ce mi se întâmplă. Pierderea unui simț potențează altele. Am cunoscut un orb care avea o memorie fantastică. Dar iarăși încep să dau o explicație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ea, bebeluș, ești în plus! O să-i zică. - Hai, dă o bere! Că merită și băiatu’! Hai că vreau să mă îmbăt și să fac nenorociri! Normal, tipa se vaită că n-are bani, ocazie cu care Pif începe iarăși lamentațiile despre viața asta nenorocită, toți te bate, toți te-njură. Atacă. Nu știe decât să atace. Pentru a nu fi atacat. Pentru că, de fapt, el e un pur. Se vaită. Suferința pentru el are o componentă erotică, aș zice. Așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Agora, Bacău, 1996); Domnului Cornel Galben, această carte și toată considerația autoarei. Simona Lazăr februarie 1997 (Somnul grifonului, Editura Deșteptarea, Bacău, 1996); Talentatului poet, rafinatului ziarist, prietenului meu Cornel Galben, acest rezumat din Viorel Savin. Autorul. 18 aprilie 1994, Bacău. (Lamentația fructelor, Editura Plumb, Bacău, 1994). 13 decembrie 2012 Alerg În gol. Iar mâine trebuie să o iau iarăși la drum, de data aceasta la Hangani, la Înmormântarea „mămucăi“ Dinuța. 14 decembrie 2012 Am plecat la 6,50, pe un ger
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
am uitat că eram niște paraziți fără nici un ban, așa că am mîncat o masă modestă și am cerut un pat pentru amîndoi. Nu cred că mai e nevoie să spun că cererea noastră a fost acompaniată de multe lacrimi și lamentații care probabil că l-au impresionat pe proprietar În vreun fel: rezultatul a fost cinci soli pentru tot. Următoarea zi am petrecut-o trecînd de la defilee adînci la pampasuri, cum sînt numite platourile de pe vîrfurile muntoase din Peru. Topografia neregulată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
lucrurile nu vor fi în ordine. Seara - vizită „gnostică“, sau mai curând „agnostică“, la Ariadna [Luscalov]... 6 iulie 1952 Noapte agitată sau mai bine zis - întreruptă... La douăsprezece și jumătate, iacătă-l pe Aranjuez, care mă făcu să-i ascult lamentațiile până pe la orele două trecute. Am încercat să-l liniștesc cum am putut. La șase și jumătate dimineața, a fost Tata cel care m-a trezit ca să mă duc la piață. Culcat din nou, am fost trezit de Sibylla [Tulliu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și a lăsa papuci și zdrențe urmașii Jidovului rătăcitor” <endnote id="(411, p. 264)"/>. Faptul că autorul legendei versificate nu insistă atât de mult asupra poveștii propriu-zise (incidentul dintre Isus și Ahasverus, numit În titlu Așabec), ci mai curând asupra lamentației post factum a evreului este un simptom că detaliile narative ale legendei erau totuși cunoscute În zonă și În epocă. Pentru cele câteva reușite poetice (alături de nenumărate stângăcii) și pentru faptul că textul este inedit, Îl reproduc mai jos, in
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evrei din România nu prea au valorificat literar motivul „jidovului rătăcitor”. Cu câteva excepții, totuși. Avram Goldfaden - părintele teatrului evreiesc (Înființat la Iași În 1876) - a compus În idiș poemul Evreul etern (Evige Jude, Frankfurt, 1880), În care a asimilat lamentația „evreului rătăcitor” cu cea a poporului său. Ulterior, În 1908, la New York, Goldfaden a compus tot În idiș un libret muzical intitulat Ahasverus <endnote id="(539, p. 100)"/>. Pentru romancierul Mihail Sebastian (Iosef Hechter), „jidovul rătăcitor” apare În ipostaza unui
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]