914 matches
-
Ygor” deplasează aparentul clasicism (infuzat obsesional, psihologizant) al primei părți către un monolog poetic de un lirism melancolic (narator: Dorimedont), drapînd sub străluciri cosmopolite nostalgii ale naturii sălbatice de pe fluviul Enisei, din Țara Sovietelor... Cucerit de muzica rusului, Dorimedont eșuează lamentabil în platitudinea domestică, dezvăluindu-și în final - cu ironie „teatrală” - trucurile propriului text: „victoria sălbatecă” se transformă astfel într-o înfrîngere personală. „Nobila frondă” a lui Jacques G. Costin. „Moralismul” avangardist. Fiziologia provincialului în București Lipsa de interes a exegeților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
i-am cerut niciodată o atitudine de frondă - cunoaștem ezitările domniei sale, în schimb domnul Marcel Iancu - a cărui bunăstare materială l-ar fi putut pune la adăpostul atîtor concesii, atîtor scăderi față de sine - poate fi ținut responsabil de inconsistența și lamentabila zvîrcolire a Contimporanului. Proclamarea, cu sfidarea oricărei consecvețe, a celor mai îndrăznețe principii pentru a le terfeli pe contrapagină, frățietatea, în aparență, cu cele cîteva spirite răzlețe din Europa, pentru a aduce în același timp laude lui Vasile Savel, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și condamnat, fără drept de apel, la facilitate și derizoriu: „Urmuz nu poate fi înțeles decît ca un fenomen pur reactiv și polemic. El nu creează un stil, ci parodiază un stil. Dar, vai, dacă parodia e totdeauna o operație lamentabilă, parodiștii nu merită nici măcar să fie plînși. Scrierile lui Urmuz sînt un simplu parazitism al unei formule convenite”. Încercînd să demoleze „legenda” lui Urmuz, eseul polemic al lui Alexandru George are meritul de a pune în discuție un „punct nodal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tăcere stînjenitoare, Întreruptă de Anna, care Înjură și roșește: — La dracu’. Of, Doamne, am făcut-o de oaie. Am uitat de-a binelea, adică, nu mă gîndeam că... Mai bine-mi țin gura, nu-i așa... Vocea i se pierde lamentabil. — De fapt, intervine Lily, salvînd situația, lucru pentru care-i zîmbesc cu recunoștință, tocmai le spuneam secretul modului În care te poți Înțelege de minune cu socrii. Și, dacă vrei să știi, Ellie nu a scos o vorbă despre mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cînd am vorbit la telefon. — Păi, nu mă atinsesem, dar săptămîna asta am tot simțit că mor de foame. Cred că din cauza emoțiilor. Dar ziceai că tu nu mănînci niciodată atunci cînd ai emoții. — Am mințit, Încerc eu o scuză lamentabilă, iar un zîmbet Începe să mi se Întindă pe chip, căci Emma a ghicit, firește, iar mie nu-mi pasă dacă se află secretul. Vreau să spun cuiva. — Tu ești Însărcinată, nu-i așa? țipă ea. — Șșș, o temperez eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fi ascultat pe el, căci inima lui era plină de ură. Iar Dumnezeu e dragoste și iertare. Fu curios să afle În fața cărei imagini sacre atât de mondenul onorabil Fioravanti se prosternase și se apropie câțiva pași - tălpile Îi scârțâiră lamentabil. În lumina nudă a becului părul creț și cenușiu al avocatului răspândea o aură argintie, ca și când ar fi fost stropit de picături de ploaie. În colțul din stânga al pânzei, ca și cum ar fi ieșit din casa ei, și mare ca În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Înghiți. Iar el o ajunse din urmă - căci dacă Antonio o aștepta În parcarea din fața blocului, el nu putea să o lase singură. Nici el nu voia ca ei să i se Întâmple ceva. Îi Însoțise un behăit trist și lamentabil - oi, cu siguranță. În parcare, printre mașinile Îngrămădite În spațiul acela Îngust, Înconjurat de un gard ruginit, nu-l găsiseră pe Buonocore. Nici În holul blocului, nici pe palier. Poate că venise vremea să dea un sens acestei zile. Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fi vorbit pînă la urmă... - Ar fi vorbit despre ce? se interesă Arthus, brusc alarmat. PM Își reprimă o strîmbătură. Naiba să-l ia, de ce nu-și ținuse gura? - Dar explică-te odată! tună bătrînul. Soțul Armellei Începu să bîiguie lamentabil. Sosirea inopinată a Juliettei Îl salvă, cel puțin pentru moment, dacă s-ar fi luat după privirea pe care tatăl lui i-o aruncă Înainte de a o studia cu atenție pe fată. Avea cincisprezece ani, era blondă, frumoasă, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe care Îl aveau femeile Între picioare; lui Însă lucrul acela Îi era interzis. Devenea tot mai clar că pentru Bruno lucrurile mergeau prost, că nu avea prieteni, că fetele Îl Înspăimântau, că În general adolescența lui era un eșec lamentabil. Tatăl său Își dădea seama și simțea un sentiment de vinovăție crescând. În 1972, de Crăciun, vru s-o Întâlnească pe fosta lui soție, ca să discute chestiunea. În cursul discuției, reieși că fratele vitreg al lui Bruno era În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lor se intersectaseră, procreaseră Împreună, asta era tot. Ea nu reușise să Înțeleagă și nici măcar să se apropie de misterul ascuns În adâncul ființei lui Marc Djerzinski. Se gândea oare la el În ceasul acesta, când lua sfârșit viața ei lamentabilă? Nu era exclus. Bruno se lăsă greoi pe un scaun de lângă pat. — Nu ești decât o târfă bătrână..., emise el pe un ton didactic. Meriți să crapi. Michel se așeză În fața lui, la căpătâiul patului, Își aprinse o țigară. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
face treișpe-paișpe. Și, evident, momentul a fost total compromis. Bravo. Minunat. Jack Încearcă să mă sărute, iar eu Încep să urlu ca descreierata. Hai că mă descurc de milioane În seara asta. De ce trebuia să fiu În halul ăsta de lamentabilă ? mă gîndesc furioasă. De ce m-am apucat să țip ? Trebuia doar să strîng din dinți. Evident, nu la modul propriu. Dar trebuia să fiu un pic mai detașată. De fapt, trebuia să fiu atît de absorbită de moment, Încît nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
oftat. Cobor pe țevi. — Dacă sari, îți zic cum mă cheamă. Ezitam. — Și dacă nu? Aici s-a alintat și a spus un lucru pe care nu mi-l mai amintesc. Era un clișeu, o vorbă învățată de la televizor, ceva lamentabil. Conținea, mi se pare, și cuvântul „baby” și ceva legat de risc, și se completa cu o mișcare a capului. Dintr-odată, am fost convins că prima mea impresie în legătură cu ea a fost corectă. Sdgsgff e o simplă mironosiță pretențioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe arme și se vor nimici complet - însă e un scenariu prea pesimist. Cel mai probabil vor părăsi orașul din pricina distrugerilor cauzate. Operațiunea lui Yaman Jo, prin care se urmărea eliminarea unui turn de observație al lui Humphrey, a eșuat lamentabil și, în loc de turn, echipa lui Jo a aruncat în aer una din cele trei fabrici de bere. A fost o zi în care orașul a amuțit. Nu s-au mai auzit focuri de armă. Oamenii s-au ferecat în adăposturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
am zis eu, încercând să par complet dezinteresată de persoana care s-ar fi putut afla la celălalt capăt al firului. —Modesty dragă, spuse Hugo lungind sunetele, sunt eu. Dacă așa încerca el să mă seducă, atunci era un eșec lamentabil. Am aruncat o privire încărcată de ură spre telefon. —Uite ce e, dragă, continuă Hugo, trebuie să ne vedem neapărat. —O, chiar așa? am zis eu cu răceală. — Ești supărată pe mine, nu-i așa? Vino pe la mine și lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
În simplul fapt că ființele umane au tendința să presupună că nivelul lor de inteligență e norma, standardul, și să acționeze conform acestei presupuneri. Din cauza asta, cei stupizi erau prinși cu ușurință, căci ideea lor de viclenie era atât de lamentabil de săracă, Încât făcea din ei prăzi evidente. Exact aceeași regulă, din păcate, Îi făcea meseria cu atât mai grea când avea de-a face cu criminali animați de inteligență sau curaj. În cursul orei următoare, Brunetti sună jos la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
l-a ciupit de mânuțele înghețate. Apoi, epuizat, s-a uitat la Alice. Îmi pare rău. Pieptul lui Hugo se umfla de parcă era lovit de un piston. Sângele îi bubuia în creier. — Am rămas blocat, a dat el o explicație lamentabilă. —Blocat? a exclamat Alice. Mai bine de trei ore? Hugo se așteptase ca Alice să fie supărată, dar furia asta dezlănțuită l-a șocat. Motivele pentru care întârziase erau reale și dramatice, chiar dacă Hugo ezita să i le dezvăluie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mortul sunt chiar eu și cum de s-a ajuns la un astfel de scenariu absurd, însă vraja se destramă. Toate aceste tertipuri infantile, toate aceste imagini disparate, așezate unele lângă altele ca într-un puzzle greșit, întreaga ta prestație lamentabilă, totul a fost în zadar. Lucia există! Se repezi către ea, ca un copil care simte apropierea îmbrățișării materne. O cuprinse în brațe și își afundă fața în părul ei lung. - Te iubesc, Lucia. Aveam mare nevoie de tine. Miam
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
era mult mai bine dacă stătea În banca lui (În confort, În liniște) și nu pornea pe un drum despre care știa dintru Început că-i bântuit de felurite intemperii, că-i presărat de nenumărate primejdii. Cam tot așa de lamentabil ne comportăm și noi. Vreau să fiu și mai concret În exprimare, precizând că mă refer exclusiv la mine și la tine, când spun, În genere, „noi”. Să nu ne fie cu supărare, dar acesta este adevărul: ne batem cu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cu ce găsise prin odăile lor, după o listă alcătuită în consiliu. Un pat de fier cu tăblii, pictat cu îngeri șterși de vechime, fusese scos din pod. O canapea veche, desfundată slujise, drept pat de siestă, ordonanței. Lavaboul era lamentabil. Îl găsise Sohațchi aruncat în magazie și-l vopsise în alb. O masă de brad era acoperită cu o combinație de petice și broderie. Șifonierul fusese scos din odaia bătrânilor și avea oglinda spartă. Titi însuși înlocuise oglinda printr-o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spate. Mă pregăteam s-o servesc și din upercutul meu la ficat, când zgomotul incriminat s-a auzit pentru a treia oară. De data aceasta, suficient de aproape pentru a-mi da perfect seama că zgomotul era emis chiar de lamentabilii optzeciști, deplasîndu-se păcănind către fotoliile lor de lectură. De surprindere am uitat să respir. Trupul mi s-a acoperit de crusta și de sudorile reci ale uimirii... Am priceput înmărmurit că o generație care se deplasa într-un asemenea hal
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fumul în ochi și suspină: - Spune-mi, suflete, te-au dat dușmanii afară? - Da, doamnă. - Și ce să-ți fac eu?... Pun pariu că nici măcar nu-ți trece prin minte din ce-ai să trăiești? - Da, doamnă... Nu, doamnă. - Perfect. Lamentabil adică... Romanele franțuzite... Trebuie ca tot iubițica să aibă grijă de iubițel. Întreaga vară și toamnă a blestematului an 1932, în condiții ce amintesc de incomoditățile muncii în mină, Ulpiu trudește în barăcile și pe schelele inverse, de jos în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cum nimeni o Românie intemporală, pentru a o refuza în contingențele ei. Dacă secolul trecut nu era dominat de o sete oarbă de imitație, de superstiția modei, a arderii etapelor, a "ajungerii" celorlalte neamuri, am fi rămas poporul obscur și lamentabil care a înțeles universul prin doină și chiuituri. Voința însă de a avea totul deodată, de a te pune în rând cu lumea, exprimă o sete de istorie la un popor care n-a trăit, o dorință arzătoare de a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ani ca să-l debarce pe Ceaușescu. Nimic nu sugerează că ei ar fi avut vreodată o șansă de succes. Singura dată când ei au pus cu adevărat la cale un plan de acțiune a fost în 1984 și au eșuat lamentabil înainte chiar de a încerca. ș...ț În orice caz, nu există absolut nici un indiciu că ei ar fi intenționat altceva decât să-l înlăture pe Ceaușescu de la putere și să-l înlocuiască cu un conducător mai adaptat vremurilor. La
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
se Împrospăteze și să revină la viață. Nici vorbă. Bombănelile nu s-au oprit toată săptămâna, iar productivitatea a scăzut și mai mult. Aproape de sfârșitul săptămânii, eram gata-gata să mă dau bătut. Micul meu experiment de „terapie prin schimbare” eșuase lamentabil. I-am convocat pe toți vineri după-amiază și le-am promis că luni dimineață totul va reveni la normal. Anunțul meu a fost Întâmpinat de un cor de urale. „Slavă Domnului că i-a venit mintea la cap”, l-am
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
participanților. Satisfacerea nevoilor sociale ține de domeniul politicii. Sistemul politic adecvat unei societăți deschise este o democrație în care oamenii să fie liberi să aleagă și să schimbe guvernul. Este mai probabil ca forma democratică de guvernare să evite greșeli lamentabile. Așadar, principalele avantaje ale societății deschise sunt faptul că le permite indivizilor să facă față realității incerte și le asigură cel mai înalt grad de libertate posibil compatibil cu satisfacerea nevoilor sociale. în special, societatea deschisă implică libertatea de opinie
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]