2,832 matches
-
asemenea conștiință, poezia scrisă, la debut sau la final de carieră, poate prezenta garanția drumului corect și nuanțat pe care se plasează și își asumă destăinuiri marcate de sinceritate. Ca în această strofă: „Eu sunt doar o novice călătoare/ Prin lanul poeziei nesfârșit,/ De dragoste de semeni născătoare/ În nefirescul lumii labirint”. Cu alte cuvinte, întrupări evocând lumina și taina înfiorată a clipelor. Este un prim nivel, peste care se pot așeza, în tihnă, potrivit cu truda creatoarei, cu lecturile pe care
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
Că-s prada îndrăgită de furtuni Și am abandonat în fața porții Spre alte săptămâni și alte luni. Dar ce folos că timpul își urmează Rutina sa de secole, în van, Când inima-nghețată nu vibrează Nici măcar vara-n al iubirii lan? Îmi mai rămâne doar să-mi cânt durerea În versul meu de patimă și dor, Și osândită, astăzi, cu tăcerea, Să mă ridic ori să aștept să mor... (din volumul "Pasiune", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) Referință Bibliografică: TĂCEREA DIN ADÂNCURI
TĂCEREA DIN ADÂNCURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362493_a_363822]
-
sufletului, degajă aproape toate poemele Georgetei Resteman, așa cum am spus, fiind o poezie stenică, luminoasă, solară, benefică spiritului. Și asta pentru că, așa cum mărturisește autoarea: „Gândesc prea mult, iubesc frumos și poate sper/ În visele frumoase sau limpezimi de cer/ Sunt lan aprins de maci sau foșnetul de frunze,/ Am flori de tei în plete și-al lor nectar pe buze?” (Întrebări). În retortele sufletești poeta păstrează și prepară elixiruri, precum marii alchimiști, din: visări, mângâieri, doruri ascunse, lacrimi calde, speranțe de
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
cu mii și mii de stele, tu, operă de artă nesfârșită, un nud neterminat și nestilat ai mai cerut odată să m-ai fi iubită, apoi pe alt tărâm tu te-ai mutat, Madonă ai fost nemuritoare regină peste un lan de maci dar gingașă ai rămas precum o floare, în noaptea-n care uiți să te dezbraci. Referință Bibliografică: femeie infinită / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2188, Anul VI, 27 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
FEMEIE INFINITĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362532_a_363861]
-
și în cei de-aramă? Unde v-ați dus voi inefabili zori când viața-îmi clocotea fierbinte-n pori și-aveam în gânduri magice elanuri, când deveneau aevea vis de vis și-naintam spre orice țel decis ca să-i cosesc mirabilele lanuri? Unde v-ați dus voi tinere puteri ce-n mine ați vibrat până mai ieri?... de Anatol Covali Referință Bibliografică: Unde v-ați dus?... / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2055, Anul VI, 16 august 2016. Drepturi de
UNDE V-AŢI DUS?... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/361042_a_362371]
-
ritmul săltat. Muzicile triste-mi aminteau de clipă, Care înflorise doar la mine-n gînd, Unde ești tu astăzi, de îmi arzi aripa, Fără să-mi dai semne, vesele, pe rînd ? Mai adast o viață, timpul este verde, Ca un lan de nuferi într-o apă rece- În care doar ceasul ultim ne va crede, Dar pe drumul vieții cin' ne va petrece ? Referință Bibliografica: CA UN CAL ALBASTRU / Ioan Lila : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 291, Anul I, 18
CA UN CAL ALBASTRU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361121_a_362450]
-
să caut un elixir al tinereții sau să dau fugă la gerontolog. Mai scârție, măi pâraie, dar vitalitatea lăuntrica se regenerează luând doar o scurtă ”pauză” de la reflexivitate și ea este cea care îți reda biodisponibilitatea ... XXVII. DE VEGHE ÎN LANUL DE SECARA, de Dalelina John, publicat în Ediția nr. 831 din 10 aprilie 2013. AUTOR: J.D. Salinger EDITURĂ: Polirom NUMĂR PAGINI: 288 Holden Caulfield, personajul principal se distinge prin limbajul vulgar și dureros. Este frumos și carismatic, este fraged și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
s-au conservat foarte bine, la modernul, care se îmbină frumos cu tradiționalul. Mi-e dor de munții cu ozonul lor bogat, de câmpiile bănățene cu macii roșii arzând sub soarele de vară, cu holdele aurii de grâu bogat, cu lanurile strălucitoare de porumb și floarea soarelui. Mi-e dor de orașul meu natal, Timișoara, orașul florilor parfumate, de mirosul florilor de tei din fața Universității, de acea Piața a Unirii care este și va rămâne pentru mine cel mai frumos loc
MUNCA CU OAMENII ESTE O ARTA de IONEL CADAR în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361157_a_362486]
-
rând. Sub a lor coasă Câmpul ras rămâne verde ca o apă luminoasă. Unii brazdele răstoarnă în căpiți, alții le-adună, Le clădesc apoi în stoguri și cu stuh le încunună”. Ceva mai la vale, de la Dărmănești încolo, spre Pitești, lanuri întinse de grâne. Spicele coapte se leagănă ca sub vraja unui cântec. Cârduri de fete și flăcăi împânzesc deodată câmpul, secerând spicele și strângând recolta de pe toată holda în snopi. „Secerea, crai-nou de moarte, mereu taie, spicul cade. Prepelița își
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
se leagănă ca sub vraja unui cântec. Cârduri de fete și flăcăi împânzesc deodată câmpul, secerând spicele și strângând recolta de pe toată holda în snopi. „Secerea, crai-nou de moarte, mereu taie, spicul cade. Prepelița își ia puii și se duce; lanul scade, (...) Mai departe, lucrând iute, un flăcău și-o fată mare De tot snopul, își dau gingaș o furișă sărutare, Când o pasăre măiastră, peste lan trecând ușor, Zice: „Dulce-a mai fi pâinea de la snopurile lor!” Soarele este puternic
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
crai-nou de moarte, mereu taie, spicul cade. Prepelița își ia puii și se duce; lanul scade, (...) Mai departe, lucrând iute, un flăcău și-o fată mare De tot snopul, își dau gingaș o furișă sărutare, Când o pasăre măiastră, peste lan trecând ușor, Zice: „Dulce-a mai fi pâinea de la snopurile lor!” Soarele este puternic. Pe cer nu se zărește crâmpei de nor și nici măcar o abureală de vânt nu se simte în văzduh. Pe imașuri stau oile, îngrămădite unele în
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
bucuri că ai cules un măr Rumenit cu miezul plin de soare și copilul mic, abia mergând, ți-a întins, cu mâna lui, o floare Să te bucuri că a înflorit cireșul lângă o tufa mov de liliac că în lanul aurit de soare stau aprinse lămpile de mac Că pădurea-n toamnă a ruginit poleind cărările cu luna cineva ți-a spus, abia șoptit, seara la culcare, noapte bună! Fericirea nu e peste mări nici de sus să n-o
BUCURIA LUCRURILOR SIMPLE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360874_a_362203]
-
sau pe ce culmi te poți înălța. Dacă în Canada cunoscutul avocat a atins înălțimile în carieră, prăpastia din suflet rămânea aceeași - depărtarea de locurile și oamenii pe care i-a iubit dintotdeauna... „Sunt un băiat firav, cu părul de lan / Cu ochii pierduți, cu fruntea de ceață. / În fiecare dimineață / M-a fugărit fata Morgana-n Bărăgan” - spune Nichita în prima strofă a poeziei „Eu”, o adevărată radiografie a sufletului său, dăltuit din lutul Bărăganului. „Pe pieptul salcâmului plângeam în
NICHITA TOMESCU – REPREZENTANT JURIDIC AL CANADEI LA ONU, AVOCAT AL MAFIOŢILOR ŞI POET AL BĂRĂGANULUI! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360856_a_362185]
-
dovleci galbeni. Plouă din ce în ce mai tare, ștergătoarele bat ritmat din aripile de cauciuc. Printre ruine a dat colț iarba. Firele verzi, însetate de lumină, dantelează oasele cetății, îngropând, milimetru cu milimetru, craniul poros în care a fost odată memorie și voință. Lanurile de porumb mărginesc forul roman, cu tulpinile lor uscate, arămii prin care ferestruiește vântul. Deschid fereastra. Mireasma toamnei umple spațiul prismatic al orașului, desenând frunze aurii de stejar pe case, străzi, dealuri, râuri. O mare cupolă viorie se ridică peste
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
Cupola lui cuprinde până departe văile și satele, munții și poienile, pădurile cu vietățile din ținutul nobil și sfânt al Bucovinei. Îmi pare că bolta cerului reflectă infinitele glasuri omenești de prin sate și târguri, de prin văile obcinelor și lanurilor din câmpuri. Orice s-ar zice, un bucovinean nu e deloc un taciturn: vorbește mult și sfătos, rostind într-una cuvinte de laudă. Își laudă ce-i al lui, dar adesea și lucrul bun văzut la altul. Nimeni nu-și
TOAMNĂ LA VORONEŢ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364114_a_365443]
-
Altul de la țară privește cu sfințenie și jinduiește vârfurile înalte ale molizilor și brazilor de la munte, cu trunchiurile drepte ca niște coloane de catedrală, numai bune de zidit case. Coasele celor de la munte ar tăia cu hărnicie, chiar cu lăcomie, lanurile de lucernă ale celor de la șes. La fel, cei de la șes, cu vitele priponite-n lanțuri, tânjesc după libertatea vitelor lăsate slobode prin poienile de la munte. Cuvintele de laudă ale bucovinenilor nu contenesc nici când se adună prin târguri, pe la
TOAMNĂ LA VORONEŢ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364114_a_365443]
-
2188 din 27 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Eu am uitat de tine codrule, Și nu te-am mai văzut din primăvară, Când frunza-ți crudă, strălucea ca zorile, Iar viorelele-ți îmbrățișau pământul, iară. N-am mai privit nici lanurile aurii Și am uitat de macii delicați, întâia oară, Am mai găsit doar lacrimile lor purpurii, Care-mi șopteau: ,, te-am așteptat, întreaga vară". Si am uitat că trandafirul a-nflorit, Și de mireasma-i fermecată, am uitat, Dar era
DE TINE N-AM UITAT de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364271_a_365600]
-
Autor: Dorel Dănoiu Publicat în: Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Toamna de Dorel Dănoiu După zilele toride vara a zis „la revedere” ! Gradele tot scad timide. Toamna drepturile-și cere. Ramuri sunt pline de roade, lanuri blonde secerate. Păsări au trimis iscoade înspre țări îndepărtate. Peste dealuri, prin pădure s-a pornit un vânt mai rece iar cohorte de nori sure gonesc vara, ca să plece ! Frunze parcă-s arămite, se desprind și-ncep să cadă. Se
TOAMNA de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364275_a_365604]
-
critică eseistica, Ed. InfoRapArt, Galați, 2013; ■ Simbioze lirice, Antologie de poezie Anamarol (vol. 4), Ed. Anamarol, București, 2014; ■ Antologiile revistei Singur (poezie), Ed. Singur, Târgoviște, 2014 (selecție realizată de Grigore Timoceanu, Ștefan Doru Dăncuș și Eugen Evu); ■ Mierle într-un lan de maci (Antologie literar-artistică Napoca Nova), Editura Napoca Nova, Cluj-Napoca, 2014 (coordonator antologie Voichița Pălăcean-Vereș); ■ Anotimpuri românești VARĂ (poezie), Ed. Singur, Târgoviște, 2014; ■ Anotimpuri românești TOAMNĂ (poezie), Ed. Singur, Târgoviște, 2014; ■ Anotimpuri românești IARNĂ (poezie), Ed. Singur, Târgoviște, 2014; ■ Anotimpuri
LA MULTI ANI, GHEORGHE A. STROIA ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/363100_a_364429]
-
bine cu ea, mi-e urât și mi-e milă. Pe la porțile vechi numai dorul mai vine Și ne sfâșie mut, căci oricând și oricine Are blide în trup și-are lacrimi sub pernă Și un ochi ostenit într-un lan de lucerna. Pe la porți de tăceri numai ploaia ne bate, Ni se surpa în vis și ne mistuie-n noapte Umbră maicii cântând liturghia cea mare Când dormim în genunchi, pe sub ger, si ne doare... Trec măicuțe târzii, trestii negre
CAMELIA RADULIAN,´´FEMEIA -POEM´´, VA INVITA LA LANSAREA VOLUMULUI DE VERSURI ´´ OGLINZI´´ de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363233_a_364562]
-
cu azalee Când lăcrimeaz-amurgul peste gând... Pășești domol, înrobitoare clipă, Te mântui în eternele-ți tăceri. Din jarul toamnei ruginii, în pripă, Ai vrea să faci cărări de mângâieri Dar frângi cu degete încinse-n lavă Azimă caldă, coaptă-n lan cu maci Când lutul ce-amiroase a otavă Te-ar dărui cu pace. Treci și taci! Săruturi-gânduri alergând pribege, Pe limbi de vânt se răsucesc ușor Și-n taină-ar vrea de vrajă să dezlege Blestemul curs din trupul unui
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
Anamaria Botezatu, interpretă de muzică populară specifică zonei etnofolclorice sud moldovenească, tânără de doar douăzeci și șase de ani, seamănă întru totul, cu privire la biografia sa umană și artistică, snopului de in secerat odinioară, cu secerea, cu tot cu florile de câmp din lan, uimitor de gingașe și frumoase, întocmai de aceea că sunt ale câmpului și le îngrijește la sânul ei de mamă bună și eternă, natura! Nu-s mai frumoase florile de seră, asemenea în formă una cu alta, cu petale croite
ANAMARIA BOTEZATU, DESTINUL SNOPULUI DE IN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368426_a_369755]
-
oamenii. Prototipul țăranului, muncind pământul și făcând pâinea, este surprins admirabil și emoționant în poezia „Eroii pâinii”: „Din brazda aspră și trudită, / Din bob rotund, din frământare, / Din mâna mamei, obosită, / Iese franzela, cu sudoare. // Hambarele au obosit / Sub greul lanului cu rod; / Încet, încet au putrezit / Și scândurile lor de pod. Cuptorul cere îngrijire / Spre-a coace fața lui Hristos, / Bătrâna-n tremurânda-i fire / Se-nchină zilnic, mai frumos. // Celor ce din pământ fac pâine, / Un steag și-un
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
provizii în vizuini ca bursuceii. Nu m-am mișcat din loc. Voiam să văd ce mai fac. După câteva momente au ieșit din vizuină unul după altul și s-au îndreptat fugind în direcția unde se afla, la marginea pădurii, lanul de porumb al brigadierului. Nu pot să cred că doi bursucei pot să fie atât de ingenioși încât să se facă unul sanie, iar celălalt să-l tragă pentru a putea căra mai mulți știuleți deodată! Vin din nou! Aceeași
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
apartamentul. În toate camerele ningea cu flori. Și ninsoarea de flori îi troieni, îmbătându-i cu parfumul. Nu se treziră din feeria asta nici când Floricica îi semănă cu grâu. Atunci doctorul și soția sa se pomeniră într-un imens lan de grâu în care spicele dansau cu macii și cu albăstrelele. Se pierdură în lan legănați de atâta culoare dansantă, încât simțiră că plutesc ușor când Floricica îi atingea cu mănunchiul de raze. Dar Floricica îi trezi din plăcuta reverie
FLORICICA MAMEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367834_a_369163]