692 matches
-
cu 6 ore înainte de începerea războiului. Dayan a declarat la începutul întâlnirii că războiul nu era o certitudine. Elazar și-a prezentat și el argumentele lui pentru un atac preventiv împotriva aeroporturilor siriene, care să aibă loc la prânz, asupra lansatoarelor de rachete, care să aibă loc la ora 15 și asupra forțelor terestre, care să aibă loc la ora 17. Când prezentarea s-a încheiat, primul-ministru a șovăit câteva momente, după care a luat o decizie clară. Nu va fi
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
generalul israelian Shmuel Gonen, care fusese numit în funcție de numai trei luni mai înainte de retragerea lui Ariel Sharon, a dat ordinul de contraatac al brigăzii lui Gabi Amir împotriva egiptenilor fortificați în zona Hizayon, care era acoperită împotriva atacurilor blindatelor de lansatoarele de rachete AT-3 aflate pe malul estic al Canalului Suez. În ciuda reținerilor lui Amir, atacul a fost pornit cu rezultate dezastruoase pentru israelieni. La căderea serii, un contraatac al egiptenilor a fost oprit de Divizia a 143-a blindată israeliană
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
Aruncătoarele de proiectile reactive () sunt un tip de artilerie reactivă construite și folosite pentru prima dată de Uniunea Sovietică începând cu al Doilea Război Mondial. În comparație cu alte piese de artilerie, aceste lansatoare multiple de rachete pot satura rapid o țintă cu o cantitate mare de explozivi, însă au o precizie mai redusă și necesită un timp mai mare de reîncărcare. Aceste sisteme sunt mai vulnerabile decât piesele de artilerie, însă sunt mai
Katiușa () [Corola-website/Science/308136_a_309465]
-
o țintă cu o cantitate mare de explozivi, însă au o precizie mai redusă și necesită un timp mai mare de reîncărcare. Aceste sisteme sunt mai vulnerabile decât piesele de artilerie, însă sunt mai ieftine și mai ușor de fabricat. Lansatoarele din cel de-al Doilea Război Mondial au fost primele piese de artilerie autopropulsată fabricate în masă de către Uniunea Sovietică, fiind de obicei montate pe camioane. Această mobilitate le-a conferit aruncătoarelor de proiectile reactive Katiușa (și altor sisteme de
Katiușa () [Corola-website/Science/308136_a_309465]
-
de artilerie autopropulsată) un alt avantaj: capacitatea de a da o lovitură masivă dintr-o dată și de a se sustrage înainte de a fi descoperite și lovite de focul contrabaterie. Aruncătoarele Katiușa din timpul celui de-al Doilea Război Mondial erau lansatorul BM-13, lansatorul ușor BM-8 și cel greu BM-31. În prezent, denumirea Katiușa este folosită și în cazul lansatoarelor de rachete montate pe șasiu de camion mai noi, precum BM-21 și variantele sale.
Katiușa () [Corola-website/Science/308136_a_309465]
-
autopropulsată) un alt avantaj: capacitatea de a da o lovitură masivă dintr-o dată și de a se sustrage înainte de a fi descoperite și lovite de focul contrabaterie. Aruncătoarele Katiușa din timpul celui de-al Doilea Război Mondial erau lansatorul BM-13, lansatorul ușor BM-8 și cel greu BM-31. În prezent, denumirea Katiușa este folosită și în cazul lansatoarelor de rachete montate pe șasiu de camion mai noi, precum BM-21 și variantele sale.
Katiușa () [Corola-website/Science/308136_a_309465]
-
se sustrage înainte de a fi descoperite și lovite de focul contrabaterie. Aruncătoarele Katiușa din timpul celui de-al Doilea Război Mondial erau lansatorul BM-13, lansatorul ușor BM-8 și cel greu BM-31. În prezent, denumirea Katiușa este folosită și în cazul lansatoarelor de rachete montate pe șasiu de camion mai noi, precum BM-21 și variantele sale.
Katiușa () [Corola-website/Science/308136_a_309465]
-
a îndeplinit cu succes rolul, având 37 de bombardiere sovietice (fără escortă) doborâte în palmares. Până la sfârșitul anului 1941, trei avioane P.24 au fost pierdute. La mijlocul anului 1941, avionul a fost adaptat pentru atacul la sol, fiind echipat cu lansatoare de grenade. PZL P.24 a fost folosit din 1942 ca avion de antrenament, deoarece era depășit tehnic. Avioanele PZL din dotarea Bulgariei și Turciei au fost folosite pentru zboruri de antrenament. Turcia a folosit avioanele în acest rol până la
PZL P.24 () [Corola-website/Science/306506_a_307835]
-
războiului, un număr de tancuri T59 produse în Coreea de Nord și China, și câteva T62 și T72 din Siria și Libia, tancuri care erau net inferioare celor occidentale. Procedând la fel ca și irakienii, iranienii s-au dotat și ei cu lansatoare de rachete antitanc, ghidate optic sau cu cablu, montate adesea pe vehicule de teren, pe care le-au utilizat din plin contra blindatelor irakiene, dar și contra fortificațiilor acestora și clădirilor, multe astfel de lansatoare fiind montate pe elicopterele Cobra
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
au dotat și ei cu lansatoare de rachete antitanc, ghidate optic sau cu cablu, montate adesea pe vehicule de teren, pe care le-au utilizat din plin contra blindatelor irakiene, dar și contra fortificațiilor acestora și clădirilor, multe astfel de lansatoare fiind montate pe elicopterele Cobra. Multe astfel de lansatoare de rachete au fost obținute din SUA prin contrabandă, cu precădere în 1985-86. Deși armamentul era de ultimă oră, rata lovirii țintelor de-abia a atins 0,1, datorită lipsei antrenamentului
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
ghidate optic sau cu cablu, montate adesea pe vehicule de teren, pe care le-au utilizat din plin contra blindatelor irakiene, dar și contra fortificațiilor acestora și clădirilor, multe astfel de lansatoare fiind montate pe elicopterele Cobra. Multe astfel de lansatoare de rachete au fost obținute din SUA prin contrabandă, cu precădere în 1985-86. Deși armamentul era de ultimă oră, rata lovirii țintelor de-abia a atins 0,1, datorită lipsei antrenamentului operatorilor. În cursul atacului asupra peninsulei al-Faw din 1986
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
1985-86. Deși armamentul era de ultimă oră, rata lovirii țintelor de-abia a atins 0,1, datorită lipsei antrenamentului operatorilor. În cursul atacului asupra peninsulei al-Faw din 1986 și contra-atacului de la Meheran din același an, trupele iraniene terestre au utilizat lansatoare de rachete M47 - Dragon și SS-11(producție SUA) și ENTAC - teleghidate prin cablu (producție Franța). Odată cu renunțarea de către ambele părți la avantajul mobilității tancurilor în favoarea operării lor din poziții adăpostite fixe, utilizarea lansatoarelor de rachete antitanc a scăzut. În ceea ce privește artileria
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
același an, trupele iraniene terestre au utilizat lansatoare de rachete M47 - Dragon și SS-11(producție SUA) și ENTAC - teleghidate prin cablu (producție Franța). Odată cu renunțarea de către ambele părți la avantajul mobilității tancurilor în favoarea operării lor din poziții adăpostite fixe, utilizarea lansatoarelor de rachete antitanc a scăzut. În ceea ce privește artileria, aceasta s-a dovedit adesea ineficientă, deși dotarea armatei iraniene era relativ bună, datorită lipsei ofițerilor specializați, dar mai ales datorită lipsei unui sistem centralizat de achiziție a țintelor și conducere a focului
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
explozivă cu fragmentație contra infanteriei. Practic un proiectil cu utilizare multiplă. Unele tancuri ca: M551 Sheridan, T-72, T-64, T-80, T-90, T-84 și PT-91 pot sa tragă cu rachete ghidate antitanc (ATGM) cu ajutorul tunului sau din lansatoare externe. Această dotare poate prelungi raza de acțiune efectivă a tancului peste cea a muniției convenționale, depinzând de capacitățile sistemului ATGM. De asemenea asigură tancului o armă utilă contra obiectivelor aeriene lente și la înălțime mică, cum ar fi elicopterele
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
au intrat în dotarea școlilor de piloți de vânătoare. Este o versiune echipată pentru a putea executa misiuni de bombardament în picaj (Bo-Pi). În acest scop s-a pornit de la diverse versiuni de IAR 80, care au fost echipate cu lansatoare de bombe. La versiunea IAR 81 de bază s-a pornit de la versiunea IAR 80A, căreia i-au fost adăugate trei lansatoare de bombe, două pentru bombe de 50 kg amplasate sub aripi și unul pentru o bombă de 250
IAR 80 () [Corola-website/Science/303536_a_304865]
-
Bo-Pi). În acest scop s-a pornit de la diverse versiuni de IAR 80, care au fost echipate cu lansatoare de bombe. La versiunea IAR 81 de bază s-a pornit de la versiunea IAR 80A, căreia i-au fost adăugate trei lansatoare de bombe, două pentru bombe de 50 kg amplasate sub aripi și unul pentru o bombă de 250 kg amplasat sub fuzelaj. Armamentul era la fel cu al versiunii IAR 80A. Din această versiune s-au fabricat 50 de exemplare
IAR 80 () [Corola-website/Science/303536_a_304865]
-
Superioară spre râul Neisse. Cele trei fronturi sovietice aveau împreună apoximativ 2,5 milioane de oameni, dintre care 78.556 soldați ai Armatei I Poloneze, 6.250 de tancuri, 7.500 de avioane, 41.600 piese de artilerie, 3.255 lansatoare de rachete Katiușa montate pe camioane, (poreclite Orgile lui Stalin) și aproximativ 95 - 96.000 de autovehicule. Generalul Gotthard Heinrici l-a înlocuit pe Heinrich Himmler în funcția de comandant al Grupului de Armate Vistula pe 20 martie. El era
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
linii erau formate din șanțuri antitanc, poziții de artilerie antitanc și o rețea complexă de tranșee și buncăre. În primele ore ale zilei de 16 aprilie, ofensiva sovietică a început cu un bombardament masiv a numeroase piese de artilerie și lansatoare de rachete Katiușa, carea a durat câteva zile. Imediat după încetarea barajului de artilerie, Frontul I Bielorus a atacat traversând Oderul. Frontul I Ucrainean a atacat traversând Neisse în dimineața aceleiași zile. Frontul bielorus era mai puternic, dar a trebuit
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
are de ales, pe lângă lupta cu mâinile libere și bâta de baseball, între diferite arme de foc și explozibili. Armele sunt în mare parte aceleași cu cele din primele 2 jocuri ale seriei.: M1911, Micro Uzi, nelipsitele AK-47 și M16A1, lansatorul de rachete și aruncătorul de flăcări din "GTA1", pușca de vânătoare, cocktail-urile Molotov și grenadele din "GTA2". Portarea lui "GTA III" într-o lume 3D permite jucătorului să aibă o vedere de tip FPS (First person shooter), permițând introducerea
Grand Theft Auto III () [Corola-website/Science/312744_a_314073]
-
de vânătoare, cocktail-urile Molotov și grenadele din "GTA2". Portarea lui "GTA III" într-o lume 3D permite jucătorului să aibă o vedere de tip FPS (First person shooter), permițând introducerea puștii cu lunetă și a cătării pentru M16A1 și lansatorul de rachete. Alte noutăți introduse în joc sunt posibilitatea de a împușca din mașină folosind mitraliera Micro Uzi și necesitatea de a reîncărca arma la terminarea unui încărcător. Armele pot fi cumpărate în joc de la magazine specializate, culese de la oamenii
Grand Theft Auto III () [Corola-website/Science/312744_a_314073]
-
megatone (Mt)TNT. Mod 4 transportă trei vehicule de reintrare MIRV. O versiune suplimentară, Mod 3, a fost destinată să devină un sistem de bombardament nuclear orbital FOBS , un modul plasat pe o orbită terestră joasă care eliberează dintr-un lansator rotativ vehicule de reintrare independentă în atmosferă. Dezvoltarea a fost sistată ca urmare a tratatelor de tipul SALT. Variante ale sistemului: Caracteristici rachetă 15A18M:
R-36 (rachetă) () [Corola-website/Science/312050_a_313379]
-
războiului, avea până la 3.000 de militari în Vietnam. Unele surse rusești oferă date mai precise: materialul donat de către URSS a inclus 2.000 de tancuri, 7.000 de tunuri de artilerie, peste 5.000 de tunuri antiaeriene, 158 de lansatoare de rachete sol-aer. Pe parcursul războiului, banii sovietici donați cauzei vietnameze au constituit echivalentul a 2 milioane de dolari pe zi. Din iulie 1965 până la sfârșitul anului 1974, în lupta din Vietnam au fost prezenți aproximativ 6.500 de ofițeri și
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
escavate în rocă foarte dificil de învins cu arme clasice. Posterior și în timpul războiului din Vietnam, americanii au folosit din plin aruncătoarele de flăcări ca metodă eficientă de luptă împotriva tunelelor Vietcong și distrugerea micilor așezări care sprijineau rezistența. Există lansatoare de foc portabile și montate pe vehicule. Cele portabile conțin 10-15 litri și raza de acțiune variază între 25 și 70 m, putând arunca 15-20 ori. Cele instalate pe vehicule în mod normal blindate. Fiecare poate avea 20-30 litri și
Aruncător de flăcări () [Corola-website/Science/311202_a_312531]
-
pentru distrugerea bateriile de coastă de la est de râul Orne. Crucișătoarele au deschis focul bateriile de coastă de la Ver-sur-Mer și Moulineaux. În plus, mai multe vase de asalt au fost modificate montându-se pe platforme speciale tunuri de 119 mm, lansatoare de rachete, lansatoare de mine sau mitraliere grele destinate acoperirii infanteriștilor în primele minute ale debarcării, în timpur cărora soldații erau cei mai vulnerabili. Spijinul artileriei navale nu viza doar instalațiile de pe coastă, ci erau destinat și distrugerii concentrărilor de
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
de coastă de la est de râul Orne. Crucișătoarele au deschis focul bateriile de coastă de la Ver-sur-Mer și Moulineaux. În plus, mai multe vase de asalt au fost modificate montându-se pe platforme speciale tunuri de 119 mm, lansatoare de rachete, lansatoare de mine sau mitraliere grele destinate acoperirii infanteriștilor în primele minute ale debarcării, în timpur cărora soldații erau cei mai vulnerabili. Spijinul artileriei navale nu viza doar instalațiile de pe coastă, ci erau destinat și distrugerii concentrărilor de trupe din adâncimea
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]