566 matches
-
tuberculinice se transformă într-o supurație și ca ultim act apare reparația prin ulcerație și fibrozare. De asemenea, hipertrofia, dezvoltarea și atrofia sunt interesări glandulare foarte comune la această miasmă. Persoana este foarte preocupată de sex, fantezii sexule și situații lascive. Variabilitatea sau interesul prea scurt sunt alte simptome particulare ale acestei miasme, de exemplu: schimbarea profesiei, relațiilor, partenerilor sexuali. De asemenea, caracteristic miasmei sunt răspunsurile imune aberante, direcționate către self, de exemplu: arterită reumatoidă, spondilită anchilozantă. 2. Diateza tuberculinică Ca să
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
dăruiască. Numai să nu fie spectator, căci visul lui va exprima atunci nu propria eliberare, ci pe a altuia, dar care îl va inspira să procedeze la fel. Interpretarea se nuanțează în funcție de ritm și de numărul dansatorilor. Dansurile lente și lascive au o semnificație erotică și invită subiectul să nu se grăbească, să fie blând și senzual. Dansurile trepidante insistă asupra importanței de a fi viu și de a se lăsa antrenat de ritmul susținut al vieții. Dansul solitar arată libertatea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
mergeți la teatru cînd se va reprezenta O noapte furtunoasă, lăsați-vă acasă nevestele și fetele." Din aceeași perspectivă se alarma și ziarul Telegraful (referind la imoralitatea piesei, aluziunile politice parte plagiate, tipul cel mai reușit al imoralității celei mai lascive) și chiar Slavici atrăgea atenția în Timpul că "sunt lucruri pe care chiar și în farsă numai cu multă băgare de seamă le putem atinge." Pentru Maiorescu, Conul Leonida... nu era decît "mica farsă a lui Caragiale" iar un ziar liberal
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
artă Lica, fiica iubitului conducător Gheorghe Gheorghiu-Dej. Divă brunetă, rubicondă, dar cu glamour „fatal”, Lica Gheorghiu este singura care poate purta pe ecran rochii de la Paris și pălării fantezi. Mare parte din film ea apare tolănită pe diverse canapele, fumând lasciv. Dacă n- ar fi fost vorba de Lica Gheorghiu, rolul „inginerei” Nina Manoliu reclama în scenariu intervenția unui milițian, care s- o ia la întrebări pe această cetățeancă „fără ocupație”, „de moravuri ușoare”. Ceea ce se și întâmplă, dar cu muncitoarea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cu atît mai mult cu cît relatarea acestuia cu privire la descoperirea manuscrisului este descrisă "în maniera cea mai calculată, pentru a-i convinge pe cititori de adevărul spuselor sale". Pe de altă parte, dacă opera n-ar fi conținut atîtea "imagini lascive" și nu ar fi indus în eroare publicul neavizat, Rousseau (1979:72) ar fi considerat păcăleala una din acele "minciuni ocazionale lipsite de importanță", pe care ar fi tolerat-o. Mai tîrziu, în secolul al XVIII-lea, conceptul de "roman
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
te pierde, ia-o înainte oblu, berbecește, ca până la iarnă să te văz crap îmblănit." Din toată scrierea se desprinde o savoare ciudată. Mateiu Caragiale este și el promotor al balcanismului literar, acel amestec gras de expresii măscăricioase, de impulsiuni lascive, de conștiință a unei ereditări aventuroase și turburi, totul purificat și văzut mai de sus de o inteligență superioară. Citatul enigmatic din Biblia latină stă alături de "era dat în Paște", într-un amestec fastuos cu o curte turcească. Autobiografia lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pentru că scrisese cele trei cărți Ars amatoria 7. Așadar, Aurelius Victor se oprește la crimen carminis, în timp ce Sidonius Apollinaris, deși face trimitere la aceeași Ars, drept cauză a exilului poetului, adaugă un element în plus: numele Corinei din versurile sale lascive l-ar putea ascunde pe cel al "Caesarea puella"8, anume Iulia maior, fiica lui Augustus. În contrast cu tradiția la care se raportează acești scriitori antici în a acorda mai multă greutate chiar exclusivă la crimen carminis, poate doar tangențial legată
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de argumente semnificative, pe care nu le vom enumera aici, pentru că sunt general cunoscute. La o analiză finală, acestea intenționau să demonstreze inconsistența acuzării în sine, întrucât, la urma urmelor, așa cum "nu este un delict să ții în mâini versuri lascive"75, tot așa susține poetul "nu este o infracțiune" să le scrii, prin urmare nu pot constitui probe pentru o condamnare judiciară. Apărarea poetului este cu adevărat subtilă și chiar la obiect: el admite pe deplin că versurile lui "languroase
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
convins că adevărata cauza a exilului se afla chiar în versurile sale. Aici trebuie obiectat faptul că, nici măcar în exil fiind, poetul nu realiza încă gravitatea vinei sale, care nu era pur și simplu aceea de a fi scris versuri lascive, ci de a fi prezentat în activitatea sa literară o lume spirituală toto genere diversă, ba mai mult, total opusă celei pe care Augustus vroia s-o instaureze. Nici afirmația potrivit căreia viața poetului era departe de imoralitatea poeziei sale
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
incalculabile și ar fi fost contraproductivă pentru politica lui Augustus. S-a prefăcut, de aceea, că ignoră vinovăția lui Paulus, mai ales când aceasta nu era evidentă, iar el trebuie să fi furnizat suficiente lămuriri asupra comportamentului lui Ovidiu (poet lasciv, fără niciun fel de religie, frivol, inept...) și să fi contestat loialitatea acestuia față de împărat. Și cu îndoială în suflet și amărăciune în inimă, Augustus prefera să se lase amăgit de asigurările de fidelitate ale "prietenului" său. De aceea, atunci când
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
există o legătură „Într-un fel de la natură”, adică strînsă și firească. Al doilea element este peisajul sau spațiul securizant („l’objet ponctuel”) al idilei. El nu este interiorul unei case, cum ne-am aștepta, dat fiind nota intimă și lascivă a versurilor, ci apa și verdeața, la care se adaugă o altă dimensiune, spațială și morală: singurătatea: „Zic c-o apă și-o verdeață Și un chip frumos la față Au fireasca-a lor putere Să mîngîie o vedere. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vie, ca un șerpe În cujbări, Să-nvîrtea pe supt copacii, ce răsuna de cîntări. La umbră sta o mulțime de fete cu sînul gol, Cu părul În lenevire pe grumazii lor răscol.” Fete cu sînul gol, căzute Într-o lenevie lascivă, Afrodita În brațe cu Cupidon, pîrÎul ca un șarpe (simbol prin excelență sexual!) - iată o viziune mai degrabă de sfîrșit de petrecere Într-un han oriental. Cea mai puternică imagine a Venerei sacre o aflăm Într-un scurt poem biografic
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
femele e însoțită invariabil de un mascul, adult, dar nu bătrîn, care, la cea mai mică alarmă, își manifestă firea cavalerească și curajul, așezîndu-se la urmă și acoperind astfel retragerea doamnelor. Acest gentleman este într-adevăr un soi de pașă lasciv, care înoată în lumea apei, înconjurat de mîngîierile și dragostea unui întreg harem. Contrastul dintre acest pașă și cadînele sale este izbitor, căci în timp ce dumnealui are întotdeauna proporțiile cele mai leviatanești, doamnele, fie ele adulte, nu reprezintă niciodată mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de exilarea lui. Fire? te, moară b�rfelor de la Bucure? ți nu era �ntotdeauna demn? de �ncredere. Dar am v? zut care erau opiniile p? rin? ilor lui. Pe l�ng? �n? el? ciune ? i l? comie de bani, Carol era lasciv, foarte �ng�mfat ? i lipsit de loialitate. Toate aceste calit?? i au �nflorit luxuriant �n atmosferă bizantin? a intrigilor de palat. Poate c? cea mai bun? explică? ie a acestui fenomen este c? regele Carol era bolnav. Argetoianu �? i amintea c
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
împ]rțite în dou] clase: cele bune, care sunt soții ideale, preocupate în special de bun]starea familiei și a soțului, care muncesc din greu s] țin] c]minul și sunt negustorese iscusite (Pilde 31.10-31); și cele rele, aventuriere lascive care reprezint] lipsa de rațiune și dezastrul (Pilde 7.6-27; 9.13-18). Motivul pentru care înv]ț]tură era demn] de urmat este acela c] o cale duce la succes, iar cealalt], la eșec și necaz. Deși în Ieșirea (12
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu rezid] în dorinț], ci în consimt]mânt. Exemplul este cel al unui b]rbat care vede o femeie, iar „concupiscenta să se trezește; mintea să ispitit] de dorință carnal] și incitat] de dorință primar], dar care controleaz] aceast] tânjire lasciv] prin puterea temper]rii” (Scito Teipsum, capitolul 2), primind astfel recompensă de a asculta porunca lui Dumnezeu (probabil cea de-a noua: S] nu râvnești la femeia aproapelui ț]u). Aceast] perspectiv], susținut] de Anselm și de Abélard - și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Palat, două biciclete în odihnă, pe dreapta. Un tranzistor deschis: vorbește Clinton. Din cînd în cînd, băiatul, un elf cu părul în coadă, se-apleacă peste blondă și-o sărută lung, lung. Cu vîrful piciorului gol, fata îi dă roții, lasciv, din cînd în cînd, cîte-un impuls. E ora cinci jumătate. Vorbește Clinton. 21 iulie Mai ies o dată pe la unsprezece jumătate. Luna bate razant pe cupola Fundației și totul alunecă-n somn. N-aș putea adormi. O iau pe lîngă Voievozi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
țariste și, mai tîrziu, sălile congreselor popoarelor cu hidoșeniile realismului socialist. Extrem de tentantă, această "nouă metodă de creație" și pentru maeștrii poporului din țările devenite satelite ale Moscovei. Cînd Tonitza se înverșuna, vag misogin, în fața "floristelor" timpului, confecționere de tablouri lascive, ca iatacurile din care ieșeau, nici prin gîndul lui cel mai treaz nu-i trecea ce avea să însemne spectrul indigestei manufacturi orchestrate de propagandiștii comunismului. Pe lîngă "1907" al lui Piliuță exemplu benign, la urma urmei, dar nu mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de ani. Iar dacă Marilyn Monroe, pandantul american al franțuzoaicei, nu s-a bucurat decît de eternizarea capului ei dumnezeiesc și a bustului ei diavolesc doar într-o serigrafie oarecare, B.B. a fost, și aici, mai norocoasă, un pictor de lascive mondenități, unul de rasă totuși, olandezul van Dongen, lăsîndu-ne un portret foarte pe măsura vrajei oculte exercitate de drăgălașa midinetă asupra noastră, a tuturor, fără osebire. Haziaicele ștabilor sovietici. Începînd cu tovarășa de viață a tovarășului Ilici. Monstru prin urîțenie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
otrăviți de floare, îmi spunea: Măi, Val, știi tu ce lăutari aveau Iașii, măi?! Sau: Măi, Val, știi tu ce tip formidabil era filozoful Conta, măi?! Sobrul motan Chini, în clipa în care îi dau drumul din bloc, se pupă lasciv cu la fel de sobrul maidanez Bobi. Hetero?... Filarmonică. În absența orchestrei, evadată, și ea, un timp din actualitate, în Vestul sălbatic, o oră jumătate cu Variațiunile Goldberg de Bach. Meticulosul vrăjitor Viniciu Moroianu se ivește de după marele buchet de crizanteme albe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
imaginea trebuia, "canonic", să imite realitatea muzicienele să fie ca atare muziciene ce încîntau petrecerea faraonică "stilizarea" era cea care singulariza arta egipteană, rămînînd de-atunci o inconfundabilă paradigmă. Policromia făcea vie scena: bărbatului frumos destinîndu-i-se brunul viril, grațioasei femei, lascivul galben. Muzicantele cu harfă concurează frapant grațiile din dancing-urile de azi. "Bacante dansînd", dintr-un Pompei care și-a conservat tragic sub lavă culorile, anunță deja somptuozitatea Renașterii, pe un Giorgione. În al cărui "Concert cîmpenesc" femei goale în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rigurosul tandru; dar "diletantul" Gauguin?; dar Lautrec?; dar Matisse? 6. Picasso, demonul deconstrucției moderne; dar, de ce nu? mai puțin celebrul Villon? 7. Klee, pseudonaivul savant; dar Utrillo? 8. Arp, abstractul speculînd rodnicia hazardului; dar Mondrian? 9. Modigliani, candidul pervers al lascivelor nuduri. 10. Pollock, suprarealistul gestual, precursorul postmodernismului. Ați observat, mirați poate, absența "diletantului" Van Gogh. Nu întîmplător: puseu psihanalizabil oricum, dacă mi-l atașez "diletantismului" personal, mereu atent să iasă de sub... anatemă și să se așeze în profesionalism pur sang
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rezerve față de anumite situații particulare, din care reies elemente normative interesante pentru fiecare epocă. Interzicerea genului cromatic a fost o altă urmare a spiritului creștin intransigent din primele secole. Cromatismul era acuzat de a conferi muzicii un caracter frivol și lasciv, ceea ce nu era compatibil cu puritatea și simplitatea cântecului liturgic: „Trebuie să ținem departe de caracterele tari și energice modurile molle și fără vigoare, care, datorită ondulațiilor melodice, duc la efeminare ... Armoniile colorate (cromaticae) trebuie lăsate banchetelor ..., femeilor de curte
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
noi decât să le cânte pe cele vechi; melodiile ecleziastice sunt cântate cu semibrevis [nota întreagă actuală] și minime [doimea actuală] realizate prin tactus (notulis percutiuntur). De fapt, întrerup melodiile prin hoquetus [pauze scurte în sincopă], le fac să devină lascive prin discant, și uneori chiar prin folosirea triplum-ului și a motetelor profane adăugate artificial, astfel că se suprapun și domină notele fundamentale ale Antifonarului și al Gradualului, încât ignoră notele asupra cărora construiesc. Datorită acestei mulțimi de note, scările
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
se opri; fascinează urechile, dar nu alină; imită prin mișcările corpului ceea ce cântă, disprețuind tocmai acea devoțiune ce trebuie căutată și, astfel, răspândesc senzualitatea în loc să o evite. Exact cum a afirmat Boezio, în zadar, din păcate: la auzul acestora, sufletul lasciv ori se complace în moduri și mai lascive, ori slăbește și devine mai puțin viguros. De aceea, de câtva timp, noi și frații noștri, ne-am dat seama că această situație trebuie să fie îndreptată ... Prin urmare, după ce am ascultat
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]